3,362 matches
-
M-am apropiat de ea, am înșfăcat-o de guler și am tras-o într-o stradă laterală. Nu știu de unde am apucătura asta de a da în femei. Nimic n-am simțit mai firesc în mine. I-am apucat bărbia în mâna dreaptă și i-am spus: — Ah, cățea. Și tu ești amestecată. — Nu m-ai ascultat, nu-i așa, idiotule? — Cum? Doar tu ai venit cu toată povestea. Pentru ce? Mi-a luat mâna în gura ei și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
degetele lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în picioare și m-am rostogolit spre mica toaletă din spate. Nu cred că m-am simțit vreodată mai gol decât în clipa când mi-am vărsat mațele cu bărbia proptită în chiuvetă. O sută de chile? Nu atârn nici o sută de grame. Sunt un dinte stricat pe o bășină de aer. Tot ceea ce mă părăsește și se prăbușește prin geamurile de plastic. Mucii și voma, dincolo de grabă, frică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe plaja pustie, erau singurele lor momente ce aduceau cu bucuria. Barbă Albă e dragostea mea și barbă Albă e tot ce-mi doresc, cânta cu jale Dolores pe ritmul balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umeri, unde niște funde grosolane îi țineau cămașa pe ea. Atunci când își dădu seama ce anume voiau ele să facă îl inundă pe Virgil ceva vecin cu panica, dar ea era de-acum pornită, hotărârea o făcu să-și împingă bărbia în față. Mâinile femeii își atinseră ținta și traseră ușor. Rochia căzu. — Din fericire, e o noapte caldă, începu domnul Jones. Ceața nu s-a ridicat. Cuvintele îi sunau prostește atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe bărbia despicată, proaspăt bărbierită. Stătea pe un pat scund. Kamala Sutra era întinsă lângă el, iar madame Iocasta își ținea capul așezat pe genunchii lui. Virgil era beat criță. Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără cuvinte la vederea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și prea serioasă ca să-ți fie bine. Mă uit în ochii tăi și văd cunoaștere. Mă uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți să te ascunzi, să arăți mai puțină înțelepciune lumească în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trebuie să-nveți să te ascunzi, să arăți mai puțină înțelepciune lumească în ochi și mai multă în trup. — Și să mor fată bătrână! a râs Irina. Mă port așa cum sunt. — Da, a cugetat Patașin. încă o mai ținea de bărbie. Și-a deplasat mâna către obraz. Irina s-a aplecat înspre ea. Mâna era rece. — N-or să-ți simtă lipsa, i-a șoptit. Nu pentru atât de puțin timp. Patașin a râs tare. — Nici o șansă să te seduc, Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
le aruncaseră de obicei ei doi unul altuia, între ei existase o legătură importantă: nevoia reciprocă a contrariilor. A spus: — Puștiul De-Două-Ori a fost un om dintre cei mai aleși. Irina Cerkasova avea două cuvântări de rostit. Stătea nemișcată, cu bărbia împinsă înainte pe sub văl — arhetipul mândriei rănite. A vorbit scurt despre loialitatea și altruismul lui Norbert Page, iar Alexei Cerkasov a bătut din palme în momentul în care ea i-a rostit numele. Apoi, mutându-se la mormântul soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată pe sub bărbie, de la o ureche la alta. Isprăvise ceea ce începuse. Cu pieptul gol și cămașa în mână, Deggle rămase așa urmărind cum curge sângele, până când încetă să mai curgă. îi trecu prin cap gândul următor: — Eu voi fi cel ce rămâne singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a spus ea, smucindu-și capul către coloana de fum. Ca și Grimus, și Liv își alesese momentul morții. Pe muntele Kâf moartea trebuie aleasă. O violență aleasă de bunăvoie asupra corpului. Cu o grijă exagerată, trase cu cuțitul pe sub bărbie o linie roșie, o gură roșie, subțire, care picura și rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de cuvinte, având în vedere circumstanțele. Capitolul 9tc " Capitolul 9" După cină, ne-am îndreptat către un club din Kensington, care era plin de clone ale lui James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bun loc în momentul ăsta - e liniștit și gol. Majoritatea sunt plecați încă cel puțin jumătate de oră. În orice pub de-aici te-aș duce vom fi înconjurați de jurnaliști. Stând jos, a încălecat scaunul și și-a sprijinit bărbia pe spătar într-o poziție à la Christine Keeler. Scaunul era înalt și moale, dar Tim era destul de înalt cât să nu arate caraghios. — Dă-i drumul, a spus, pe un ton de afaceri. Parcă îl vedeam pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar nu se poate să ignori importanța aparențelor. Nicola Walters luase un taxi. L-am auzit sosind și m-am întrebat dacă l-o fi punând pe nota de plată a băncii. Era de înălțime medie, cu ochi căprui, cu bărbia pătrățoasă și păr întins și negru tuns scurt, fără să mai descriu și costumul, la fel de ireproșabil precum tunsoarea. Trecusem pe lângă sute de oameni la fel ca ea prin fața băncii la prânz, în drum spre sală sau bar. Singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o spun altfel. Cred că știați că domnul de Groot era pe punctul de a se căsători, deși probabil a fost foarte atent ca aceasta să nu intervină în... prieteniile lui. Știu că Charles era logodit, am răspuns, ridicându-mi bărbia mândră. Cu Belinda Fine. Nu aveam secrete. —Foarte bine. Nu aș fi vrut să fiu purtătorul unor vești proaste. Zâmbi vag. — Bineînțeles că domnișoara Fine ne-a vizitat săptămâna trecută pentru a-și lua lucrurile lăsate aici, în apartamentul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce avea de gând că l-am și apucat de testicule și l-am pocnit în față. El ar trebui să se ducă la un psiholog. Din toate punctele de vedere. Sunt bine. Totuși, trebuie să fi fost foarte neplăcut. Bărbia pătrățoasă a lui Hawkins era nemișcată, cu ochii albaștri plini de înțelegere și cu dorința de a răzbuna orice rău care mi-a fost făcut. Acum era Gary Cooper. Nu am putut să nu savurez ironia; acum un minut mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
anume te gândești? Stăteam față în față pe scări, atât de aproape încât îi puteam simți respirația. Cred că atunci când vei mai veni să mă acuzi de atac! Sam, știi că nu la asta mă refeream. Mi-a urmărit linia bărbiei cu arătătorul, cu o privire blândă. —Eu mă gândeam la altceva... I-am îndepărtat mâna. —Doamne, Hawkins, este destul de grav numai că ai venit în mașina aceea, dar să mă și atingi pe scări, am șuierat. Chiar trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să meargă în direcția mea, încet, bucurându-se de asta; știu că ar fi vrut să mă vadă pe jos, implorând. Eram în mare bucluc. Dominic era ceva mai greu ca mine și, după strălucirea din ochii lui, după poziția bărbiei, nimic din ce aveam să-i spun nu l-ar fi oprit. Voia să-mi facă rău. Prinsese gustul acum. Poate că după ce omorâse două persoane de la distanță acum voia ceva în care să se implice direct. —Ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată frică. Panica animalului când vede Moartea cum umblă slobodă prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În chestiile astea, În serialele radiofonice, În preoți, În respectabilitate și În fecioara de la Lourdes. Așa e ea și eu o iubesc așa cum este, fără să i se schimbe nici măcar un fir de păr din acelea care Îi ies În bărbie. Și de aceea vreau să fiu cineva cu care ea să se poată mîndri. Vreau să gîndească așa: Fermín al meu e un bărbat dat naibii, ca și Cary Grant, Hemingway sau Manolete. Mi-am Încrucișat brațele, cîntărind situația. — Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta? Să ne spună preasfințita domnia voastră. — Aveți dovezi care să vă susțină afirmațiile? Fermín mă Înșfăcă de bărbie și-i oferi chipul meu ca monedă de plată. — Ce altă dovadă Își dorește sfințita voastră față bisericească mai mult decît mutrișoara asta, martoră mută și concludentă a faptului paternal În chestiune? Preotul păru să stea la Îndoială. Mă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și Încercă să-l plaseze sub bărbia lui Julián. Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax Îl prinse de Încheietură și Îi izbi mîna de zid o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tocmai da să apună. Ochii săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar În gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]