5,357 matches
-
trusă micuță de piele pe care a desfăcut-o grăbită. Și-a dat cu ruj, privindu-se într-o oglindă micuță, enervată de legănatul excesiv al mașinii care o împiedica să urmărească cu exactitate linia buzelor subțiri. În acest timp, bătrâna a lovit cu bastonul piciorul bărbatului și l-a întrebat într-o doară, fără să-l privească: - Mi-a zis Eleonora că ai luat advocat, Eugene... De ce, maică? La ce-ți trebuie ție un advocat? - Păi, nu ți-am spus
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
a familiei înainte și după împărțeala succesorală, le aranjase grijuliu în geanta încăpătoare de care avea grijă Florica, sora lui cea mică. Au așteptat să se oprească mașina și să coboare toți călătorii. Eugen și Florica au ajutat-o pe bătrână să se ridice și au deplasat-o la ușă apucând-o fiecare de câte un braț. Cealaltă, Eleonora, s-a strecurat cu greu să coboare înaintea lor, după ce și-a netezit rochia șifonată spre poale cu mâna liberă. Referință Bibliografică
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
de 1,90...bine făcut...elegant...cu trăsături fine, dar ferme...cum plânge, ca un copil, în poala bunicii, care nu și-a lăsat portul ei, de la țară. „Auzi, copile...cu școala asta, poți să lucrii și la bancă?” întrerupse bătrâna șirul lacrimilor. „La bancă? Da. De ce? Vrei tu să lucrez la bancă?” zise, trezit ca din vis, proaspătul absolvent. „Daaaaaa !!!!!! Ăia-s domni mari. Am văzut eu la televizor. Dar nu la oricare...la banca lu’ Țiriac”...așa știa „buni
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
si-albastrele un buchet am împletit... Când eram o copilita,câmpului îi furăm flori, Uneori făceam cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă,sărutând și maci și fluturi. O bătrână stă în poarta,unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri cu-a mea bunica începură să m-alinte, Mi-amintii de chipul ei,cum și ea
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
creierul și apoi, la vârsta ei... putem spune că nu vorbea ea - îi răspunse cu compătimire în glas, Arina. - Știu, știu, dar... Dana tăcu, părând frământată de ceva. - Și cum, mama ta chiar nu a venit să se ocupe de bătrână, când a aflat asta? - încercă Arina să o ajute, reluând discuția. - Ba da, de venit, a venit până la urmă cu mașina, cu tata - el este mereu gata să-i îndeplinească toate dorințele, însă nu are niciun cuvânt de spus în fața
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
lângă perete, în patul larg, cu lenjeria proaspăt schimbată, neînvelită și îmbrăcată în haine de casă, nu cu pijamaua care de obicei devine ca o a doua piele, pentru bolnavii îndelung țintuiți la pat, observă silueta împuținată de vârstă, a bătrânei. Bolnava fusese astfel așezată, încât să poată vedea în permanență fereastra, însă, datorită nivelului la care era situat apartamentul, prin ea nu se mai putea zări nimic altceva în afara unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Bolnava fusese astfel așezată, încât să poată vedea în permanență fereastra, însă, datorită nivelului la care era situat apartamentul, prin ea nu se mai putea zări nimic altceva în afara unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și covor... peste patul în care, din acel ghem de carne veștedă pierdută printre haine, o urmăreau mereu, parcă așteptând ceva, doi ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai atentă bătrâna - undeva, în ochii aceia, sau dincolo de ei, mai licărește chiar și așa, amputată, o conștiință... sau, mai degrabă, ceea ce a mai rămas din ea”. Și imaginea unui trunchi de copac fără ramuri și doar cu câteva resturi de rădăcini, aruncat
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
până în ziua aceea nu încercase să vadă lumea, lumina, prin ochii lor. Mai ales petecul acela de cer prins între cercevelele ferestrei, îi rămăsese în minte. “Ca o fâșie dintr-un steag rupt, sau poate... doar ca un stor? Oare bătrâna aceea mai încerca să prindă momentele în care acel petec de cer era traversat măcar de nori, dacă nu de aripa vreunei păsări, sau?... Știa însă că întrebarea ce o frământa era doar glasul speranței din ea, ea care nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
o privire înghețată,acum fața ei transmitea sentimente,dar nu unele prea grozave.Aceasta a fugit către casă fară să privească în spate. Când ajunge acasă,Victoria este întâmpinată de bunica ei,Elisabeta,singura persoana cu care locuia fata. Chiar bătrâna era cea care a îndemnat-o să facă acel pas. -Cum a fost,draga mea?S-au schimbat multe de când am fost eu acolo?o întrebă bătrâna,curioasă și cu exces de zel. -A fost destul de bine. Încăperea e exact
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
este întâmpinată de bunica ei,Elisabeta,singura persoana cu care locuia fata. Chiar bătrâna era cea care a îndemnat-o să facă acel pas. -Cum a fost,draga mea?S-au schimbat multe de când am fost eu acolo?o întrebă bătrâna,curioasă și cu exces de zel. -A fost destul de bine. Încăperea e exact așa cum ai descris-o:multe lumânări care ard continuu,iar în rest totul negru. Vrăjitoarele erau așezate în cerc și încercau să învie un porumbel.Sinceră să
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
aprig purtate decât din partea celor care susțineau protestatarii, nemulțumiții, cârcotașii care-i învinuiau pe cei de la "putere" de tot ce se întâmpla rău în țară. Chiar și atunci, când se dădea o știre pe vreun post de televiziune că o bătrână a fost jefuită sau violată de vreun recidivist, tot guvernanții erau de vină din punctul lor de vedere, că au adus națiunea în starea în care se află. Lui Sebastian nu-i plăcea să se bage în politică și ori de câte ori
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
secetei care a început încă din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz rămase pe spic, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau plini de speranță că se va naște un copil sănătos primul lor moștenitor. Poate că acel copil dacă va fi băiat, nu va avea aceeași viață chinuită
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler[4], au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat împreună cu gazdele și s-a dus la el în cameră să se culce. Lumina lămpii cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
dragoste Motto: Trăiește clipa. Nu fugi înainte.Mai sunt multe de gustat în viața prezentă. Mircea stătea în gazdă la o văduvă în vârstă, pe o stradă în apropierea șoselei principale, nu prea departe de școală, primărie sau căminul cultural. Bătrâna locuia într-o cămăruță, în care intra prin ușa casei din interiorul curții principale, iar Mircea intra în camera sa prin ușa dinspre stradă. Nu putea fi auzit de gazdă decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
fată, care locuiau la oraș, unul la Mangalia și celălalt la Eforie Nord, unde și-au construit case, amândoi fiind căsătoriți, și părinți a câte unui copil. Casa de la țară avea patru camere, destul de mari, plus cea în care stătea bătrâna, un pic mai mică. Cei doi copii împreună cu familiile lor veneau destul de des să o ajute pe mama lor la muncile grădinii. Împreună au investit destul de mult în casa bătrânească, reparând toate încăperile. Le-au dotat cu mobilă nouă, au
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate și așa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. - Despre camere numai copiii gazdei pot hotărî, ei au investit în dotările casei
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
de dotări. Însemna că moștenitorii aveau câștiguri bune de își permiteau acest confort la țară. Între timp, Mircea a mers într-un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural și deosebit de aromat pe care l-am băut în
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
în suflet, dincolo de absurdul care poate îngenunchea ființa umană. Îmbinând cuvântul cu jocul scenic, piesa dezvăluie clar intenția autorului de a îmbrățișa teoria absurdului, dar el este pătruns și de romantismul tradițional. Spre exemplificare voi reda un fragment al piesei: Bătrâna: Hai, spune-mi poveste, știi tu, povestea aia: Atunci am râs ... Bătrânul: Iarăși ... M-am săturat ... Atunci am râs? tot asta. Îmi ceri mereu același lucru!... „Atunci am râs ... ” Ce plictiseală ... De șaptezeci și cinci de ani de când suntem căsătoriți, în fiecare
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
De șaptezeci și cinci de ani de când suntem căsătoriți, în fiecare seară, dar absolut în fiecare seară, mă pui să-ți spun aceeași poveste, să imit aceleași persoane, aceleași luni ... tot aia și tot aia ... hai mai bine să vorbim despre altceva ... Bătrâna: Puiule, eu nu mă plictisesc deloc, e viața ta ... Pentru mine viața ta e pasionantă. Bătrânul: O știi pe dinafară. Bătrâna: Dar uit imediat totul ... În fiecare seară sufletul meu e proaspăt ... Da, Puiule, de asta iau purgative ... pentru tine
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
poveste, să imit aceleași persoane, aceleași luni ... tot aia și tot aia ... hai mai bine să vorbim despre altceva ... Bătrâna: Puiule, eu nu mă plictisesc deloc, e viața ta ... Pentru mine viața ta e pasionantă. Bătrânul: O știi pe dinafară. Bătrâna: Dar uit imediat totul ... În fiecare seară sufletul meu e proaspăt ... Da, Puiule, de asta iau purgative ... pentru tine, Puișor, în fiecare seară sunt ca nouă ... Hai, începe, te rog. Bătrânul: Cum vrei tu. Bătrâna: Dă-i drumu, spune povestea
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]