14,931 matches
-
zodiac și nu ieșea din casă Înainte de a asculta horoscopul. De exemplu, pentru ziua aceea, horoscopul Îi prezisese că va cunoaște un domn manierat, cu preocupări artistice - despre mine era vorba - așa că am invitat-o la o cafea, Într-un bar din apropiere. Mi-a spus mai tîrziu că soțul ei este arhitect, aveau un hotel și cîteva case de vacanță undeva pe lîngă CÎmpina, Însă a evitat să intre În detalii, ceea ce mă determină să cred că, dacă nu cumva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume, spune Părințelul, nici pentru Zîna Zînelor sau Ileana Cosînzeana, mărturisește, slăbindu-și nodul de la cravată. — Ori ați simțit nevoia să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
porni, îi recomandă Părințelul, o să ne înțelegem mai bine după ochi, îi spune. — La asta nici nu m-am gîndit, recunoaște Roja, în timp ce în minte îi vine o idee încîlcită. începe să citească firmele luminoase de pe cealaltă parte a bulevardului, barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mea, că tot nu s-a întîmplat să ne întîlnim în ultimul timp. Sala era dreptunghiulară, avea vreo douăzeci de metri în adîncime și cam șapte-opt lățime. Fusese zugrăvită în întregime în albastru. În fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri așa? zise Timișoara, n-ai mai prins niciodată zi de curățenie generală? O dată pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Le mai număra o dată, mutîndu-și cu lehamite privirea de la o adresă la alta, deși le știa pe toate pe de rost de multă vreme. Apartamentul Bătrînului de pe Magheru, garsoniera lui Roja de pe bulevardul Dacia, cazinoul de lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultima dată cînd v-am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Tușica, ori ne merge totul strună de la început, ori ne facem de rîs. — Recunosc că de ceva vreme nu prea stăteam pe roze, zise Roja. Autoritățile ne dăduseră mai întîi foc la șandramaua aia din stradă, apoi ne demolaseră și barul în care locuiam toți patru. — Să fi fost eu în locul ei, nu te-aș mai fi primit la mine, zise Tușica. E prea mult peste ce poate să suporte o femeie. — Noroc că Delfinaș e un suflet mare, zise Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune-l la punct pe puțoiu ăsta Bruce. — Treso Întind. Am probleme cu femeile, surîd eu afectat. Da ăsta-i un subiect pe care tresăl discutăm. Barul sp000000000acum sîntem doar tu și cu mine Bruce 000000 00000000000000000000 doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim În mașină și pornim În viteză spre cîrciuma Jeannie Deans din South
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gînd să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o masă din colțul barului gol. Arată ca o curvă Încrezătoare În schimbul de dimineață. CÎnd ajungem mai aproape de ea, Îi putem observa suferința pe fața ei umflată și roșie. Se pare că cumnățica noastră a plîns. — Bruce... am făcut o analiză... testul Papanicolau... era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac. Probabil că o să m-apuc imediat de băut. Simt nevoia să diminuez efectul cocainei ăsteia. Acum. Acum am nevoie să beau ceva. Mă opresc În fața unui bar pe care obișnuiam să-l frecventez cu ani În urmă, Înainte să mergem În Australia. Trebuia să apară ceva: ne dăm seama că toate cardurile noastre sînt acasă. PUȚOI DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vacii. Îmi iau halba de bere și cît ai zice pește dau pe gît două treimi din ea. E un grup de puțoi bătrîni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e scîrbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecînd pe lîngă grupuri de tineri miștocari, cupluri și turiști care se duc cu toții spre centru. O iau pe o stradă laterală și văd lumina strălucitoare a unui bar. Mă duc Înspre el, dar Îmi dau seama că o mașină merge În paralel cu mine, de parcă aș fi o curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcîndu-mi semne. Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fost tăiați. — Știi toată chestia aia cu femeia misterioasă? Mi-am pierdut o grămadă de vreme cu ea, rîde el și clatină din cap uitîndu-se la mine ușor stînjenit. L-am auzit pe Bob Hurley cum Îți zicea odată În bar: cu toții sînt niște corupți de rahat. Știi, am crezut că fata asta Jackie Trent era implicată și că o punea cu majoritatea tipilor care lucrează la cazul ăsta pentru a-i face să mușamalizeze lucrurile. Mi-a luat un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Am visat două ozeneuri deasupra orașului, și, din ele curgea un lichid gri care părea a fi petrol. Radioul comentează greva muncitorilor sanitari. Am simțit cutremurul ca pe o mică zdruncinătură. Nu m-am speriat. Aseară, În jurul orei douăzeci și unu, proprietarul barului ,,Așează-te și bea,,, un individ impulsiv, s-a luat la ceartă cu unul din angajați, cearta a degenerat În bătaie, bătaia a dus la crimă, angajatul murind În urma unei hemoragii cerebrale. Lumea s-a strâns ca la bâlci, mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
salutat zâmbind și, nu-mi mai aduc aminte exact cum, dar Între noi s-a Închegat un mic dialog, care m-a făcut să renunț la ora mea de mișcare și să accept să bem o bere undeva, Într-un bar din apropierea școlii. Ema era o femeie de 36 de ani, măritată cu un judecător, și mamă a unui băiețel de 8 ani. Era una din acele femei care atrag nu neapărat printr-o frumusețe deosebită a chipului, cât printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avion urmau să plece Palmer și Honor. Era o cursă de seară. Cum mă hotărâsem să fac acest demers cu ceva timp în urmă, când a venit ziua plecării n-am mai putut sta acasă. M-am mutat dintr-un bar într-altul și am mâncat tot felul de sandvișuri. În cele din urmă, în încercarea disperată de a-mi ocupa mintea într-un fel, m-am apucat să-i scriu lui Georgie; nu-mi dădeam seama dacă scrisoarea va servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
carne și oase. Faptul însuși îmi părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și m-am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi mai iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acoperind imaginea lor, și am închis ochii. M-am întrebat dacă voi avea puterea să privesc scena. Mi-au trebuit câteva minute până să reușesc să mă adun. Când mi-am găsit curajul de a privi ei se apropiaseră de bar și stăteau cu spatele la mine. Palmer comanda ceva de băut. Comandă trei pahare. Abia atunci am văzut că mai era o fată cu ei, o fată palidă, elegantă, tunsă foarte scurt și care purta o jachetă nouă marca Burberry. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Konrad când a rezolvat balamucul și a invitat-o pe persoana responsabilă În curte. Oricum, Molly se jură că problemele sale cu dinții au și anumite avantaje. Erau prezenți doar zece oaspeți sau cam așa ceva. Rigoberto tocmai se așeza la bar. Văzându-mă, s-a Întors Într-o parte și a Început să vorbească cu Gertie, care Își Încheia bluza cu degete plictisite. Am trecut de doi tineri plini de coșuri, care nu prea păreau majori, stând cu paharele pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze În câteva mistere ale vieții. Băuse mai mult decât mine, dând paharele peste cap cu o rutină surprinzătoare, dar acum Își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său teren de joacă - o porțiune mai mult sau mai puțin triunghiulară ca formă, Întinzându-se de la gară și Începutul străzii Burggasse până la Neubaugasse, la trei clădiri de casa mea acolo unde se afla ceea ce va deveni În curând Shanghai Bar. Acesta cuprindea vreo douăzeci de cvartale, plus biserica și, cu mult Înainte să-mi dau seama care era singurul lucru pe care aș fi vrut să-l fac (tot o activitate orizontală, dar nu ceva de genul lui celei menționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]