2,062 matches
-
fântână fără apă, s-a găsit un ceas de aur, de buzunar, cu numele Brătianu gravat pe el, ceas scăpat În fântână de unul din membrii familiei. În momentul sosirii noastre, la Peninsula se lucra de zor la construirea altor bărăci spre partea de apus a „coloniei” pentru a adăposti către sfârșitul anului 1951 aproximativ 120 de brigăzi, cu un efectiv mediu de 60 - 70 de oameni pentru fiecare brigadă. Baza alimentației o constituia porția de pâine, de 750 grame/zi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu am văzut pe nimeni crescându-i spectaculos mușchii brațului sau ai pieptului că ai lui Popeye Marinarul, ci, din contră, atunci ne simțeam și mai Înfometați, si mai slăbiți. Dacă după stingere aveai nevoie să mergi la closetul din spatele barăcii, trebuia să ieși din baraca cu capul descoperit, În cămașă și izmene (sau chiloți), cu galenți În picioare și În mână trebuia să ai un felinar de vânt ce se găsea Întotdeauna aprins la ușă dormitorului. Pe la ora 23.00
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
crescându-i spectaculos mușchii brațului sau ai pieptului că ai lui Popeye Marinarul, ci, din contră, atunci ne simțeam și mai Înfometați, si mai slăbiți. Dacă după stingere aveai nevoie să mergi la closetul din spatele barăcii, trebuia să ieși din baraca cu capul descoperit, În cămașă și izmene (sau chiloți), cu galenți În picioare și În mână trebuia să ai un felinar de vânt ce se găsea Întotdeauna aprins la ușă dormitorului. Pe la ora 23.00, În noaptea de 20 iulie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
P.C.R. și membrii CC. al P.C.R. etc., etc.), fiind „costumat” conform regulamentului, numai pe umeri Îmi luasem, fără s-o Îmbrac, o haină, numai zdrențe, ca să mă apar de ploaia care tocmai Începuse; nu fac nici zece pași afară din baraca, când dau de o patrulă ce tocmai venea din partea de răsărit a lagărului; patrulă era comandata de Popescu-Piticu, care era Însoțit de trei soldați din care unul ținea un câine-lup de lanț. Aud imediat glasul ascuțit al stârpiturii: „Stai pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mine); Într-o fracțiune de secundă, am văzut că Popescu Își pătase haină de sânge, care-mi curgea din nas și din gură, dar asta nu-1 prea preocupă. În sfârșit, obosit și gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe care, În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe care, În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la criminal trage, se simțea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
domnul Popa să nu „Încasam” nici o lovitură, dar am „Înghițit” multe Înjurături; uzi până la piele și plini de noroi, am mai fost Încă o dată numărați În fața porții lagărului și apoi dați În primire caraliilor din interiorul lui. Pentru repartizarea În bărăci, am fost strigați nominal și luați În primire de câte un brigadier; și așa am ajuns la brigadierul Purice, care cât am stat În acest lagăr s-a purtat omenos cu noi; a doua zi urma că brigăzile să fie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cât am stat În acest lagăr s-a purtat omenos cu noi; a doua zi urma că brigăzile să fie repartizate la noile puncte de lucru; pe la ora două, după miezul nopții, ne-am culcat pe priciurile etajate dintr-o baraca oarecare, după ce ne scoseserăm hainele ude de pe noi, pe care le puseserăm să se mai usuce cât de cât până la semnalul de deșteptare de a doua zi la ora 5. (La Peninsula nu dădusem În primire nimic din ce-aveam
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
avea talent de povestitor că și Sven Hassel), am Încercat să dorm; n-am reușit la gândul că după 1535 de zile de sclavie voi fi iarăși liber; am mai stat de vorbă cu plantonul brigăzii, am ieșit afară din baraca și am privit stelele de pe bolta cerească, reci și indiferente la soarta și suferințele oamenilor, am revenit pe prici unde m-am mai zvârcolit o bucată de vreme, ațipind puțin și trezindu-mă la semnalul de deșteptare - loviturile de toaca
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
1952, am fost deținut În lagărul de exterminare prin muncă forțată, foame și bătăi de la Poarta Albă de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. De la 4 august până la 16 noiembrie 1952, am fost deținut În lagărul de exterminare de la Peninsula Valea Neagră, În baraca 13-14 H, brigadier fiind un individ lombrozian, pe nume Matei Vasile; acest brigadier era „ajutat” În rele de studenții reeducați pe nume Stancu Cristescu și Lunguleac Ion. La 16 noiembrie 1952, am fost transferat În lagărul de muncă forțată de la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Bedrosian Postfață de Geo Șerban INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Imagini nete pe fond negru. O piață mare, cu, în mijloc, o dezagreabilă clădire pătrățoasă, fără etaj, adăpostind buticuri de lux, parfumerii cele mai multe, și, de jur împrejur, tarabe sub cerul liber și barăci improvizate care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să spun." "Exact, doamnă, tocmai despre vârsta dumneavoastră este vorba", spune prăpăditul urmaș al lui Confucius. Mi se pare că nici dumneata nu ești la prima tinerețe, îi răspunde ea înțepată. Hai să terminăm, vreau să încerc rochia. Există în baraca asta o cabină de probă?" "Firește, magazinul, rectifică maestrul Wang pe un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
clipă nu a fost vorba despre un volum de dialoguri. "Înseamnă atunci că toată povestea a fost inventată de neobositul doctor Sinus! Pentru a pune presiune pe intelectualii "lui". Trebuie să retezi orice relație cu pramatia asta! Să plecăm din baraca asta, să ne ducem la Colombes! La Colombes!" Cele trei surori ale lui Cehov răspund în ecou: la Moscova, la Moscova, la Moscova! Asta înseamnă, pentru ea, Colombes, este Moscova ei! Și acum negrul. Negrul fără fund. Rămâne nemâncată cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o vilă frumoasă, al cărei proprietar, un fost căpitan de cursă lungă care trăiește singur, a fost foarte mulțumit să aibă companie. Ceilalți locuiesc în satul de pescari sau în case mai modeste, pe țărmul estuarului. Trupa, cum poate, în barăci. E primit cu bunăvoință de comandant, care aproape că îi prezintă un raportul: "E tensiune pe frontieră. Vecinul nostru are acum mâinile libere ca să-și regleze conturile cu țările limitrofe. Și, după cum știți, nu a recunoscut niciodată formal revenirea Basarabiei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sanatoriu, în ajun de Moș Nicolae? Au un Steinway foarte frumos." Ar trebui să cer permisiunea superiorilor mei și asta mă plictisește. O să văd... Ploua. O ploaie măruntă și monotonă. Ploua peste mare și peste plajă. Peste zonă și peste barăci, peste fluviu și peste estuar, peste stuf și peste salcâmi. Ploua să facă totul să putrezească, frunzele moarte, hainele îngreuiate de absorbția apei și creierele. Locotenentul se întorcea călare, cu fața pe jumătate ascunsă sub glugă. Înaintea porții mari a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vină în goană, dar n-a fost nimic. Până la urmă, liniștea se instală din nou. A doua zi a aflat că doi spioni, care nu răspunseseră la somația patrulei, fuseseră omorâți. Le-a văzut cadavrele, aliniate, unul lângă altul, în baraca învecinată cu a căpitanului, acoperite cu o urâtă pânză de sac. Doar un braț ieșea de dedesubt, cu palma întoarsă, lăsând să se înțeleagă tot. O mână bătătorită de muncă, cu unghiile rupte până la carne și tivite cu negru. "Vrei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înconjurați de flori. Morți care plecau pe lumea cealaltă în pantofi de lac și ciorapi fin mercerizați. Și, odată, un soldat care se omorâse curățindu-și pușca; tânăr și încrezător în sine, părea că doarme. Locotenentul se sprijini de peretele barăcii, cu aerul unui somnambul trezit pe buza unei prăpăstii. Căpitanul făcu un gest să-l susțină: Aseară te-ai pilit, Aldan? Nu, am dormit prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
inspecteze lucrările fortificațiilor. În același timp, în luna decembrie, se fac încercări de tragere asupra cupolelor de oțel turnate de uzinele străine. Pe o zăpadă de un metru, în calitate de redactor la Românul, iată-mă afară la câmpul de tragere. O baracă de scânduri a fost construită, iar înăuntru se servesc băuturi calde fiindcă gerul e simțitor. Regele e de față. Sunt instalate două cupole, una de fabricație germană și alta de fabricație franceză. Mulți ofițeri de artilerie sunt de față. Francezii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
era al d-nei Nica Grădișteanu, astăzi Theodor Capitanovici. Acest chioșc purta firma „La o floare între flori“. Un alt chioșc, al cofetăriei Dobrican, avea inscripția: „Siran din franțuzește, Dobrican - românește.“ Pe mâna stângă de la intrare, pe aleea principală, era vechea baracă a grădinii, unde era instalat bufetul. Aci se organizase o mare tombolă condusă de mai multe doamne și domnișoare din societate, printre care radia frumusețea blondă și planturoasă a celei de a doua fiice a principesei Bibescu, domnișoara Jeana de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute În cuie, și acoperită tot cu tablă veche pe care erau puse câteva pietre ca să nu i-o ridice vântul. Deodată l-am văzut pe Bătrân Într-un colț stând pe o
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
datorită peisajelor și a lipsei totale a artificialului. Păcat că nu era și îngrijit; poate că era puțin circulat, atacat de ploi și de scurgerile de apă de pe munți. Primul popas l-am făcut la o stână, de fapt o baracă în stânga drumului, unde niște unguroaice, datorită felului de a fi a lui Mircea, ne-au dat lapte și caș. În sens opus, într-un autocar, treceau actorii unui teatru național. Peste drum dăinuiau niște cazemate din beton, rămășițe ale războiului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sării din apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei la carieră. Peninsula era vestită pentru munca la carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari. Torturile de tipul celor de la Pitești au fost practicate în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
restricțiile lui și unui alt coleg, transferați disciplinar la brigada 13: ați fost aduși aici ca pedepsiți și trebuie să vă supuneți ordinelor noastre; nu aveți voie să vorbiți cu nimeni și nici între voi; nu aveți voie să părăsiți baraca; la closetul din spatele barăcii veți merge numai însoțiți de unul dintre noi; nu aveți drept la scrisoare, pachet și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma, veți primi rația de mâncare redusă etc. Sunt menționate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]