6,215 matches
-
Tuturor acestor eroi, pentru curajul și jertfa lor, le sărut ochii, probabil astăzi, la fel de înlăcrimați ca și atunci, iar părinților lor, le sărut durerea, probabil la fel de mare ca și atunci... „Eu, te iubesc, România mea!” ar jura cu lacrimi în barbă, tatăl meu. Poate așa s-ar consola, pentru ce trăim astăzi sau pentru ce n-am reușit să facem din ziua de ieri. M-au cuprins probabil nostalgiile, nu pentru ce a fost România ... odată, ci pentru ce ar trebui
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
deosebit de lungă, dar oboseala avea să-și spună cuvântul. A dormit parcă era scăldat atunci. Dar deodată somnul i-a fost întrerupt de niște înjurături cum nu mai auzise până aici. În cameră intrase un tip cât un munte, cu barbă mare și care le strigase să se ridice toți în picioare. Lângă tipul mare și imens pe care cei care îl cunoșteau îi ziceau Ursul, mai era însoțit de niște vlăjgani. Nimeni nu-i cunoștea alt nume. Vlăjganii au înhățat
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
va întâmpla în evoluția universului social-planetar și galactic-universal în data de 21.12.2012, și după această dată, nu știe nimeni exact. Dar cei mai mulți dintre internauții, cârcotași, bârfesc acum Anul Cosmic la radio și pe toate forumurile și râd în barbă lui Dumnezeu. Râd și batjocoresc sfârșitul lumii, fără să se gândească măcar că, nu aduce ceasul ce aduce clipă, ca toate au un început și un sfârșit și că orice este posibil să se întâmple, în chiar clipă această. ...În fiecare
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
vânt! A tulburat somnul Măriei-Tale cineva? Mă ierte Domnul, pe aici n-a fost nimenea! Doar Oltul își cântă doina, val cu val, Lovește în stânca de pe mal. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Trecându-și mâna peste frunte și apoi mângâindu-și barba. Cred că am avut un vis! CETAȘUL VOLBURĂ De a fost vis urât, să moară în valuri, stins! MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Gânditor, privind undeva peste făclia din mâna cetașului.) Nu a fost urât, a fost frumos, chiar ... După o pauză
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
priviri cu ceilalți tovarăși.). Cât despre a noastră nefacă, Mai întâi să vă placă Ce vom zidi Și-apoi vom vorovi! MIRCEA CEL BÂTRÂN Logofătul Neacșu în socoteli e priceput Și zice bine! Să știe omul de la început! Râzând în barbă.). Cât mălai dai pe un vătrai ... ( Toți încep să râdă. ). Și, Io Mircea Voievod hotărăsc La fiecare să vă dăruiesc Câte o curătură și cât voi trăi De desetină domnească vă voi scuti. MEȘTERUL NICULAI Mulțam prea bune Domn al
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
sursă. În centrul recentei plachete, se situează ființa, atât în postura ei empirică, în contact direct cu realitatea materială (“...cum să scrii poemul în miezul zilei/ când unii oameni mănâncă bucate gustoase,/ le înghit cu poftă, le curge unsoarea pe barbă pe piept,/.../...cum să scrii poemul când telefonul plânge/ în tăcerea lui albastră și/ rândunelele își fac cuib la colțul ferestrei/ între zidul care leagă nordul de sud și /zidul care leagă estul de vest,/cum să-l scrii, / mai
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
Fii binevenit, fiule! Dorești să te rogi ori să vizitezi sfânta biserică? Secunde lungi au trecut până ce a îndreptat privirea în direcția din care auzise vocea. A observat chiar în pragul ușii un om în veșminte bisericești. Erau negre. Și barba mare a preotului era aproape neagră și spațiul din napoia acestuia era la fel de negru. "Din cauza asta nu l-am observat. Peste tot e negru. Nu pătrunde soarele și în biserică e aproape întuneric. Și umbra este neagră... Nu trebuia să
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CÂND MĂ UIT PE GEAM AFARĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Când mă uit pe geam afară Îmi șoptesc tăcut în barbă: De-oi mai prinde-o primăvară, Ce m-oi tolăni prin iarbă!... Verdeața plină de culoare N-o să mă satur s-o privesc. S-aud copacii cum îi doare, Când mugurii pe ram plesnesc. Urechile să mi le-ncânte Concertul
CÂND MĂ UIT PE GEAM AFARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346623_a_347952]
-
înarmați cu arbalete și arcuri. Când văzură bătrânul trecând cocoșat pe lângă ei și sprijinindu-se cu un toiag, toți soldații, majoritatea tineri, i se închinară lui. Totuși, el nu era îmbrăcat în veșminte nobile. Avea o mantie albă în jurul lui. Barba lungă și părul purtau de asemenea culoarea zăpezii. Ochii, însă nu respectau culoarea albă predominantă a bătrânului. Aceștia erau verzi, la fel ca și inelul de pe degetul mijlociu, care arăta ca un mic dragon încolăcit pe degetul bătrânului. Acesta înaintă
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
încetul Pe drumul de Golgotă în suire. Alai de-ntâmpinare e brădetul- Rășini cădelnițează de sosire, Vin flori cu-armonioasele potire, Fânețele schițează menuetul. La stână se va tăvăli prin iarbă, Va aspira aroma ei strivită, Va scutura fărâmele din barbă, Va colinda fâneața înflorită, Dintr-un izvor tot cerul o să-l soarbă, Va bate mulțumire din copită. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Căluțul / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor
CĂLUŢUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351024_a_352353]
-
răi și urâcioși Ce-ntr-una clevetiți că “Moșu”-i basm curat, Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși ! Pe Moș Crăciun îl știți că este-adevărat... E drept, bătrânul “Moș”, care odinioară Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat, Cu barbă, nasul roș’, cu reni la sănioară, Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat, E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN, VALERIU CERCEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351025_a_352354]
-
celui născut în Gemeni Se-aprinde lacrima picătură de sânge Ca lumânarea în ochii amândoi; Pe unul îl simt cum seara plânge Celălat o împarte la noi doi. Curg lacrimile ca ploile pe casă Și roua ochilor se scurge pe barbă, Iar durerea în inimă rămasă De n-o găsește o caută-n prin iarbă. Atunci începe ploaia șiroind sub gene Ca furtuna ajunsă-n apogeu, Sângele îmi clocote iar în vene Ca râul revărsat de Dumnezeu. Îmi rog ochii, Doamne
LACRIMA CELUI NĂSCUT ÎN GEMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351052_a_352381]
-
SPERANȚE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cavalerul marilor speranțe Dacă ar mai fi primăvară, Aș scrie o poemă tulburătoare, Hoinară, Cu imagini cutezătoare, Visătoare... Dacă aș mai avea o barbă stufoasă, Aș scrie o poemă furtunoasă... Aș strânge laolaltă munții și câmpiile, Aș alerga nechezătoare hergheliile, Aș vântura nisipurile, Apele, scoicile de sidef, Țărmurile cu bizare forme de relief, Aș cerceta atent zodiile, Parcele care măsoară, taie și țes Fără
CAVALERUL MARILOR SPERANŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351133_a_352462]
-
din amintire, Despre multe altele Nu mai am nici o știre, Sancho Panza se va fi atașat de altcineva, Ca o veche lucrătură de canava, Și cutreieră nesfârșitele Câmpii Elizee Cu speranța deșartă că ar mai găsi vreo idee.... Fierele din barbă au ajuns ca neaua Și rare. Mă fascinează albastrul Și ploile stelare, Interdependențele misterioase, Entuziasme, angoase... Lumina de magică lanternă, Într-o existență mereu schimbătoare, Eternă... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cavalerul marilor speranțe / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CAVALERUL MARILOR SPERANŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351133_a_352462]
-
ce trec ușor nu se regretă, Nici că niciodată nu se mai întorc. Viața noastră are numai o fațetă- Parcele măsoară, după vrere torc. Tot vuiește viața alergând pe stradă: Parcă e o haită mare de dihănii. Tacticos își unge barba cu pomadă Și înhamă cerbii renumiți la sănii. Poartă mare iureș, ca niște fantasme - Prea frumos apare totul, și real - Lume de aievea, lume ca de basme: Soarele de Tropic, vântul boreal. Nimic nu dispare, ci totul se schimbă Și
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
pe jumătate goi, Toate ferestrele larg...oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu este un neajuns”, Zise o voce guturală de nepătruns, „Umbra celui plecat peste mări să cumpere bere, cafea, țigări de la un privatizat Robinson; Fără ghete și barbă, La unison, Vom folosi o cârpă albă Pavoazată cu ceva vopsele. Soare? Lună? Câteva stele?” - Toate bune, măi, băieți, - Dar câmpul este plin de scaieți! - Ba, eu consider că nu strică Să fie și un ochi de pisică, Și o
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. PLOILE Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. ROATA TIMPULUI Numai ceasul e de vină! De când a coborât din
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
acel ecou vocal, Privi în zare roată, În lung de lac și-n lat de mal Și-un pustnic i se-arată Cu pasul mic și trupul frânt, Parcă plutind ca pana, Ca umbra unei frunze-n vânt, Cu părul, barba, geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
un coleg că se înscrie la un curs foto, m-am repezit: “Vreau și eu!” Și uite-așa am făcut un curs de trei luni unde, ca de obicei în ultima vreme, eram singurul cursant cu părul alb. Cel din barbă, că altu' n-am. Am învățat despre sensibilitate, diafragmă, timp de expunere, focalizare, temperatura culorii ... Văzând cât de neștiutor eram în domeniu, am ajuns la concluzia că toate noțiunile astea despre fotografie ar trebui să facă parte din bagajul de
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
obținut diplomă de licență La Arte, la fără frecvență. Să nu vi se pară lucru de șagă Și să știe lumea-ntreagă Că măgarul e artist Filosof și manierist! Acum nimeni nu se-ntreabă Chiar de-și spun unii în barbă Cum de astă dobitoacă A putut să facă Artă!? Eu vă spun ce-am auzit De la unu’ pricopsit, Că a mers la profi cu sacu’ Ș-a deschis ușa cu capu’! Dar nu pot să mi-o mențin Acuzația s-
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
oameni sau de cai în prăpastie. Deși a căutat multe zile după aceea împreună cu alți oameni plătiți de el. Badea le-a mai supraviețuit mulți ani. Scund și îndesat era verde ca bradul. Trecut de 70 de ani, părul și barba îi albiseră. Era în schimb rumen. Într-o zi a venit la mine și mi-a zis: „ Mitule, cred că mi se apropie sfârșitul. Am venit să-ți spun ceva înainte de a închide ochii pentru totdeauna.” L-am poftit în
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
Moș Crăciun era bunicul” - “Nu știu cum, dar mi se pare, / Moșul parcă e tataie? / Chiar și glasul lui scăzut / Mi-este tare cunoscut ... / Și-am fost atât de curios, / Că l-am uimit chiar și pe Moș, / L-am tras de barbă, de căciulă, / Era bunicul!... nu-i o glumă!” La serbarea de Crăciun, o fetiță vrea să fie Crăciuniță “Cu căciuliță și rochiță, / Ce daruri împarte grațioasă, / Ca zâna bună și frumoasă. / Și în scenetă aș vrea să fie / Și frățiorul
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
și vouă ceva de mîncare pentru Paști. I-am luat bucuroasă sacoșă din mînă. S-a oprit în fața mea și privindu-ma cu milă, mi-a spus. -Stii că taica-tu o sa moara ? M-am uitat lung la el și barbă a început să-mi tremure și dintr-o dată mi-am simțit inima plină de ură, împotriva lui. M-a strigat odată și a plecat. Știam că nu voi uita niciodată scenă care se petrecuse între noi. Nimeni nu poate înțelege
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
În plus, aici i se va accentua dorința de a contribui nemijlocit alături de confrații săi, la conservarea și păstrarea culturii și limbii aromâne. Participă la primul Congres Internațional de Limbă și Cultură Aromânească, organizat la Universitatea Manheim de către profesorul Vasile Barba, un alt intelectual de marcă, cu care va colabora foarte mult în anii ce urmează, în domeniul ligvistic. La întoarcerea în Statele Unite, un coleg american de-al domnului profesor a făcut imprudența să îl întrebe: Cum ai făcut să capeți
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]