2,601 matches
-
o scoată de sub presupusa mea influență malefică, și au dus-o la casa lor din Sligo. —Dumnezeule, am exclamat închipuindu-mi-o pe Hannah închisă într-un turn, în mijlocul pustietății, asemenea prințesei cu părul lung și auriu. Ce groaznic! E barbar! Parcă e o poveste din Evul Mediu. — Nu, mi-a tăiat-o Adam rapid, grăbindu-se să mă corecteze, n-a fost chiar așa de rău. Oamenii au avut intenții bune. Nu-și doreau decât ce era mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poate deveni catastrofală. Pentru exemplificare, a se urmări cum ceea ce la Thomas Mann plictisește pînă la holeră, cum am mai spus, la Bach atinge În chip firesc perfecțiunea. Și din nou Finale pîrÎind pe discul cumpărat prin ’73 și metoda barbară pe care, după Russell, o aplicau medicii ruși holericilor: scufundarea În apă fiartă. Cine rezista, bine. Nu rezista nimeni. De parcă n-ar fi fost suficient că aveai boala asta neplăcută și fatală, te mai și opăreau, ca să mori ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din strofa a treia se desprinde și cade ideea că Ceaușescu era Laios. „Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un schimb: să citească măcar cărți sau tratate de parapsihologie serioase, i-a și făcut rost de câteva, mai ales unul celebru al lui René Sudre. A început atunci să-i vorbească de telepatie, telestezie, teleplastie, metagnomie și alți termeni barbari pentru o minte obișnuită, deși ascund încercări de a explica fizic fenomene mai puțin explicabile. Înainta cu greutate în mulțimea de teorii despre fluidul psihic, telergie și cunoaștere metapsihică, se lăsa convinsă anevoie ori nu înțelegea, încât mai păstra destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi trebuit să se bărbierească - iar colțurile ochilor și marginile pleoapelor erau roșii. CÎnd trecu pe lîngă el, se aplecă și o Întrebă pe un ton confidențial. — N-ați văzut cumva controlorul? Ea scutură capul infirmînd. — SÎnt niște rechini barbari. În timp ce vorbi, Își luă mîna de la gură, ridică degetul mare imitînd aripioara unui pește, mișcîndu-l ca și cum ar fi Înotat prin apă, apoi Își deschise și strînse degetele: Cranț. Gesturile, Însă, nu erau agitate, și mai arunca o privire În stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
1978); Phyllis Pearsall, Women at War (Aldershot, 1990); Colin Perry, Boy in the Blitz (Londra, 1972); Philip Priestley, Jail Journeys: The English Prison Experience Since 1918 (Londra, 1989); Barbara Pym, A Very Private Eye: The Diaries, Letters and Notebooks of Barbara Pym, ed. Hazel Holt and Hilary Pym (Londra, 1984); Angela Raby, The Forgotten Service: Auxiliary Ambulance Station 39, Weymouth Mews (Londra, 1999); Julian Maclaren Ross, Memoirs of the Forties (Londra, 1965); Dorothy Sheridan (ed.), Wartime Women: A Mass-Observation Anthology 1937-45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
răspundă prin niște sunete inteligibile ale căror semnificații le uitase de mult. 20. Diminuarea instruirii vii și renunțarea la limba latină au fost două nenorociri care s-au abătut în același timp și din același motiv asupra poporului creștin. Invaziile barbare s-au îndreptat înspre sud. Spiritul păgîn și păgî-nismul însuși formau încă inima societății; pînă atunci, învățătura creștină fusese însușită numai individual. Convertirea împărățiilor a adus oameni puternici în rîndul Bisericii, dar numai individual. Creștinătatea, totuși, era menită să primească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rîvna pentru Biserica întemeiată prin sîngele lui Cristos și încredințată Episcopilor și teama și tremurul la gîndul că li se va cere socoteală într-o bună zi de către Domnul Isus Cristos, conducătorul și păstorul cel nevăzut. Am văzut că invaziile barbare care au lovit Imperiul Roman au adus Biserica într-una din acele etape de mișcare, după cum sînt denumite, în care ea se pregătește să înceapă o nouă călătorie. În astfel de vremuri, ea manifestă o activitate nouă, mai înainte ascunsă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căci nu funcționează în privința aceluiași obiect ca în celelalte societăți. În Biserică, o rînduială a lucrurilor este distrusă în vreme ce alta se formează. Să luăm exemplul extraordinarei perioade în care Clericii au fost forțați să participe la guvernarea temporară din cauza invaziilor barbare 112. În această perioadă, obiectul principal al atenției a fost epoca progresistă pentru Biserica lui Dumnezeu. Progresul Bisericii din acea vreme, noua ordine care se organiza, a fost sfințirea societății civile. Această societate, pînă atunci păgînă, trebuia să se convertească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acordat supușilor regelui Henric, nu va fi fără rost: iar observația este aceasta. Providența divină, după cum am spus, făcînd să intre în Biserică bogățiile și puterea veacului (lucru care a început cu convertirea împăraților romani, dar, în special, de la invaziile barbare care au distrus Imperiul Roman și au pus temelia regatelor moderne) a țintit spre sanctificarea societății după ce îl va fi sfințit pe om și va fi introdus prin-cipiile Evangheliei în legile și în natura ordinii publice. Dacă această influență benefică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
elibereze la rîndul său și membrele, adică marea operă care trebuie îndeplinită încă de Roma. 130. Astfel, feudalismul a fost unica sau, cu siguranță, principala sursă a tuturor relelor; dat fiind că era un sistem mixt de domnie profană și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
propriii Păstori (Plaga a IV-a). Și spun că feudalismul a aservit Biserica și toate ale sale pentru că barbarii conducători, obișnuiți să nu recunoască decît vasalii, au privit astfel toate lucrurile bisericești; iar legislatorii adulatori au știut să reducă despotismul barbar la teoria de drept, să acopere faptele, dînd următoarea învățătură: "principalul își atrage accesoriul"; și cum feudele regale erau declarate principale, mergînd pe acest raționament, chiar și alodiile din posesia Bisericii erau incluse în bunurile feudale. În acest chip, feudalismul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
luptau pe față, fiecare utilizînd propriile sale arme, în parte încercau să se sfătuiască și să se susțină; pătrunzînd reciproc în domeniul celeilalte, păstrînd mereu ascunsa opoziție pe care o aveau prin natura lor; așa s-a întîmplat cu guvernările barbare care, oprimînd cu samavolnicia lor Biserica, au încercat să o supună și să o facă să se conformeze cu totul ideii de seniorialitate, făcînd-o să fie violentă, individualistă, aplecată spre ma-terial; dar au primit, parțial, fără să-și dea seama
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să nu alimenteze rațiunea acestor rele, evitînd să abunde în bunuri temporare și evitînd să împiedice înstrăinarea fie și a unei părți a acestora. 160. Admonestările, canoanele, pedepsele aplicate de Biserică au ajuns încet, încet să-i îmblînzească pe cuceritorii barbari și să-i împiedice să risipească patrimoniul ecleziastic. Dar trebuie să ținem seama că puterea seculară nu a fost nocivă numai prin violență și prin prădăluire, a fost dăunătoare prin chiar libertățile acordate, a fost dăunătoare prin legile civile dictate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
De Vita Contemplativa L. II, C. XI. 294 Labora sicut bonus miles Christi Iesu. Nemo militans Deo implicat se negotiis saecularibus. II Timotei II, 3, 4. 295 Am spus că aceste două idei ale individualității și unității organice proprii imperiilor barbare și, respectiv, Bisericii, sînt ireconciliabile, iar momentana lor fuziune este mai degrabă aparentă decît reală. Încă o dată, individualul pare că, uneori, își anihilează opusul, deși Biserica și-a revenit întotdeauna în clipele de criză extremă și și-a reînnoit modul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aceasta nu înseamnă că prevedem conflicte fără sfîrșit între puterea temporară și cea spirituală. Pacea este posibilă și va fi atinsă, dar cu o singură condiție: puterea temporară va trebui să respingă complet noțiunea de individualitate, o relicvă a violenței barbare și a feudalismului, și să se reașeze pe ideea că Biserica este nepieritoare. Concilierea este imposibilă între cele două idei, dar perfect fezabilă între puterea spirituală și cea temporară. Regimurile temporare trebuie să se transforme din seniorii în societăți civile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
faptul serii, cu băieții de la Școala de reeducare, înțoliți, ca totdeauna, în hainele lor de doc cafeniu, șezând cocoțați pe ieșituri de zidărie, la cote diferite de înălțime, ca într-o scenă de operă, cu buciumași din Carpați, vestind năvălirile barbare ale tătarilor, aruncându-și unul altuia cărămizile de care trebuia debarasat locul pentru înaintarea progresului socialismului secolului XX. Probabil, pe undeva, stătea înfiptă o tăbliță improvizată, ce avertiza că trecerea pe acolo era interzisă, din vreun motiv oarecare sau, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ca scriitor și președinte al Uniunii Scriitorilor din România consider inacceptabil gestul poetului Daniel Corbu de a da foc unor cărți, tabloide și CD-uri pe considerentul că ele ar contribui la răspîndirea subculturii. Gestul este în sine un act barbar, fără nici o justificare, și ține, vai, de una dintre cele mai triste tradiții subculturale din istorie. Găsesc de neînțeles faptul că un poet a putut incendia volume ale unui coleg al său, ale unui mare poet cum este Mircea Cărtărescu
Scrisoare deschisă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8368_a_9693]
-
limba română drept, dovadă a originei italiene, și el susține că românii sânt coborâtorii direcți ai vechilor traci. Dintre popoarele Traciei însă au primit și altele limba latină, și d-sa a sprijinit această teză, arătând că și alte popoare barbare, cu care cele dintâi au venit în contact în vremea migrațiunii, și-au aprop[r]iat cu ușurință limba latină. La teza aceasta a d-lui dr. Fligier vom răspunde numai prin câteva observări. 1. Limba română e unica în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sânt nimic pe lângă epoca fanarioților, în care toate acele patimi urieșești cari mistuiau pe oamenii din țară, în loc de a fi conduse într-o albie comună spre folosul țării, au fost secate, nimicite prin mișelie, moliciune, venalitate; în care toate instinctele barbare însă nobile au făcut loc instinctelor ipercivilizate ale Bizanțului, acelui amestec de viclenie meschină, răutate meschină și nespusă fățărnicie. IV. VEACUL AL ȘAPTESPREZECELEA Bugeac în limba tătărească - zice Cantemir - va să zică unghi, un colț de pământ. Cam pe la anul 1568 se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de-a dreptul și răsărind dintr-o mamă și dintr-un tată, aveau părticelile lor de pământ în posesiune numai. Această esplicare lungă a fost de nevoie pentru a lămuri că românii, ocupând noua provincie, să nu procedeze în mod barbar, apucând și stârpind rădăcina existenței economice a populațiunii, să nu crează că ceea ce se numește pământ al statului e într-adevăr al statului, căci acolo proprietatea e în acel stadiu genetic în care statul e privit ca personalitatea abstractă a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe ceea ce posede, rămâind a se regula numai modus vivendi pe proprietățile colective (pășuni, câșle etc. ). Astfel numai s-ar realiza de la cel dîntîi pas în Dobrogea un progres real în viața juridică a poporului. Dar a procede în mod barbar, a lua vorba turcească de proprietate a statului în înțelesul strict și definit al proprietății private a statului, precum stă lucrul la noi în România, a deposeda turci, tătari, români și bulgari pentru a parcela pământul lor, câștigat cu sudori
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]