4,306 matches
-
mă năpustisem asupra tuturor. Erau slabi și neajutorați. Erau prea firavi pentru voința mea. Eram stăpânul lor! La picioarele mele stătea el, cel care câștigase sprijinul tuturor. Părea un aristocrat din Secolul Luminilor. Mustața roșie, învârtită în mod caracteristic foștilor baroni, nu făcea decât să-l ridiculizeze și mai mult. Era lipsit de apărare și conștient de greșeala pe care o făcuse. Își găsiseră nașul! Nu mai auzeam șoapte, nici ecouri. Acum, mintea lor era la dispoziția voinței mele și citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
egalitate când ajunseseră aici, dar nu puteau trăi toți cu trupul meu, ci doar unul. Eu eram exclus din planurile lor. Mă considerau slab și au fost surprinși într-un mod nu prea plăcut când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aici, dar nu puteau trăi toți cu trupul meu, ci doar unul. Eu eram exclus din planurile lor. Mă considerau slab și au fost surprinși într-un mod nu prea plăcut când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi puteam distruge dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie părtași, să simtă, să mă ajute când voi avea nevoie. Puteau fi niște sfetnici buni sau puteau da piept cu uitarea, felul lor de a muri. Fiecare a ales ce dorea și toți au ales să-mi fie sfetnici. Baronul a ezitat, dar a realizat că o viață ce putea fi trăită în corpul altcuiva e mai bună decât una izolată într-un colț pustiu al minții în care să se descompună încet, devenind, după secole, nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și eu lumina soarelui. În momentul revoluției, am fost despărțit de el. Fiul a fost trimis cu mama sa să se ascundă, iar eu am rămas cu Împăratul. Am învățat pe unde am putut. Un an aici, un an acolo... Baronul m-a învățat cele mai multe lucruri. Mulțumită lui am devenit Cronicar. Știam că Zilele Împărăției vor reveni, așa că nu mi-am bătut capul cu documente false cu ajutorul cărora să intru în lumea Guvernului, cum a făcut Baronul. Apoi am primit ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aici, un an acolo... Baronul m-a învățat cele mai multe lucruri. Mulțumită lui am devenit Cronicar. Știam că Zilele Împărăției vor reveni, așa că nu mi-am bătut capul cu documente false cu ajutorul cărora să intru în lumea Guvernului, cum a făcut Baronul. Apoi am primit ordin să vin aici și... iată-mă! Era îndeajuns pentru mine. Ajunsesem deja la etajul doi și treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
luat în mână colierul pe care l-am primit și m-am uitat la el. Ce era special? Avea un lanț un pic cam grosolan și de el atârnă un colț lung și galben... de la un animal. Ascunde! Restiak!" zise Baronul. I-am simțit pe ceilalți foindu-se agitați și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care au răspuns chemării la revoluție. Aproape o mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiind atent la viața celui în slujba căruia se află și la evenimentele ce se petrec în timpul cârmuirii sale. Așa cum îi zice și numele, este un cronicar, un istoric de un rang superior celorlalți care se ocupă cu această îndeletnicire. Baronul, Arvon Mircea, a fost un proto-Cronicar, dar niciodată unul complet. Eu, Chronosi Vladimir, sunt cel dintâi, la fel cum și Împăratul meu e cel dintâi adevărat cârmuitor al Imperiului. Cu primul Imperiu căzând și cu Anturajul vânat, Felix Amadeo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bine zis, îi vrea pe Sfetnici și linia de sânge a celui care-i adăpostește. Adică familia mea va fi mereu o țintă pentru el? Doar atât timp cât Împăratul e vulnerabil. Ai mai vorbit despre asta cu cineva... cu Ducele sau Baronul probabil. Așa-i. Cât timp avem? După cum am văzut că-l savura pe cel de sus, aș zice mai puțin de câteva ore până să înceapă să scotocească etajul doi și mai puțin de o zi până să coboare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru că nimeni altcineva în afară de oamenii împăratului nu știu de aceste artere subterane și că timpul nu e nimic altceva decât niște pagini goale. Lăsai patul revolverului în pace. "Timpul ca niște pagini goale." Era fraza pe care o prefera mereu Baronul. Trebuiau să vină din Leverif și trebuiau să-l știe pe Arvon sau măcar să se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest tren! În cât timp vom ajunge? Mai puțin de o zi jumate. Poftim? Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și demnitate care impresiona și caracteriza stilul. Marcela era tot lângă mine. Îi oferisem cazare la mine. Eu, în calitate de Cronicar, aveam din partea Imperiului un mic conac înconjurat de o grădină magnifică, care adăpostea înăuntrul său o impresionantă bibliotecă. Pentru raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb și întins, protejat de frigul de afară de o cupolă de sticlă, se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vroia să aibă cât mai multe momente împreună cu ai lui înainte ca moartea să-i ceară. Vroia să aibă cât mai multe de care să-și amintească în lunga și cenușia eternitate care-l aștepta. Din spate veneau Ducele și Baronul, care fredona tocmai acea melodie cu care îl momise pe actualul Împărat în cabinetul său: "Sărută-ți, copile, părinții și frații și-apoi să mergem la război..." Capitolul 28 Începutul eternității La trei ani și jumătate după Declararea Independenței Leverifului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întreagă"376. Comisia internațională pentru fixarea frontierelor principatului autonom bulgar s-a reunit la Constantinopol la 11/23 octombrie 1878 sub președinția reprezentantului Imperiului Otoman, Tekir Pașa. Din această comisie făceau parte: colonelul Bogoliubov (Rusia), colonelul de Scherff (Germania), colonelul baron de Ripp (Austro-Ungaria), colonelul Horne (Marea Britanie), locotenent-colonelul Orero (Italia), maiorul Lamoyne (Franța)377. Reprezentantul rus în comisia europeană, Bogoliubov a solicitat ca frontiera româno-bulgară să treacă la 21 km est de orașul Silistra, solicitare respinsă de către ceilalți delegați 378. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
studenților transilvăneni "a mulțumit studenților din Iași și București pentru primirea ce le-a făcut, spunând că vor păstra de această călătorie prin patria liberă o neștearsă impresie"1839. Lucrările au continuat cu discursul reprezentantului studenților bucovineni, domnul Grigorcea, "fiul baronului Grigorcea", care "de asemenea, mulțumește de entuziasta primire ce li s-a făcut" la Constanța 1840. La finalul lucrărilor congresului studențesc desfășurat la Constanța în septembrie 1894 "domnul Brânzei, student din București (...) dă citire raportului privitor la chestiunea națională"1841
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe, între 10 și 14 ani, care învățau carte cu "Domnișoara Isabella", fostă guvernantă în familia baronului de Santa Comba. Unii biografi vorbesc de o înflăcărată pasiune a lui Oliveira pentru copila unui fermier cu stare. Era cea mai frumoasa fată din Vimieiro și toți copiii se puteau juca cu ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sărăcie. Ci fiindcă nu aveau pe nimeni undeva în domeniul lor și erau „pierduți”. OK! Să trăiască și să se înmulțească intelighenția americană cu toată lumea exportată din țările în care nu aveau pile, nu erau în mafii sau copii de baroni locali. Ce simplu descopăr de ce pleacă, dar și de ce rămân oamenii în democrația noastră dâmbovițeană. Mi-e teamă că, de-a lungul istoriei, noi am demonstrat că cea mai proastă variantă de guvernare este cea autohtonă. Ceaușescu era „independent” față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La Cage D’Or cu Steward Cowrie, Bob Cambist și Ricardo Fisc. Am fost și pe la niște baruri de noapte ca Krud’s și Parlour 39 cu Tab Penman, Bill Levy și Gresham Tanner. Alcătuiesc o trupă ciudată acești milionari, baroni ai hotelurilor din Miami, stăpâni ai fermelor din Nebraska, regi ai petrolului din Maryland. Singurele lor subiecte de discuție sunt stelele de cinema și banii. Vorbesc despre bani în stilul rechinului american, de parcă banul ar fi unica măsură a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița confirmă spusele lui Iorgu cu „rezon”, ca și Nae Ipingescu; a fost soția scamatorului de bâlci, falsul baron fon Klaine Swabe, după cum Zița a fost nevasta „pastramagiului” de Ghiță Țircădău. Și ceilalți eroi autentici din O noapte furtunoasă au predecesori în teatrul lui Alecsandri. Astfel, Rică Venturiano are asemănări cu Iorgu de la Sadagura. S-a mai observat că
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere și confirmate de evenimentele epocii . În culmea puterii sale , imperiul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Proust. Dar ce este într-adevăr superior, aici, este arta naratorului care se exercită cu aceeași magie și când descrie țărani sau lăptărese. Servitoarea Franșoise este poate, după Swann, cea mai reușită figură din opera sa. Nivelul de conștiință al baronului Charlus se reduce în ultimă instanță la strategia complicată a unui salonard, iar gândirea sa nu este superioară celei unei mahalagioaice vorbărețe. Ca în orice mare creație, și aici nu mediile sociale pe care le evocă amintirea scriitorului dau complexitate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Și pe urmă să vezi cum se socotește, Îl scoate și zice să mare lucru n-a făcut cu el, că ei Îi trebuie termometru pentru elefanți, nu prăpăditu-ăla pentru oameni normali.” „Ia vezi că te ia mama dracului de Baron! Ce, eu ți-am zis ceva de mă-ta?” „Hai, bă, gata!” - se băgase Ectoraș, care până atunci urmărise cu Încântare Înfruntarea - „am venit aici să facem treabă ori ce?” „Uite unde era deșteptu’ pământului! Tu ce te bagi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu putea bănui că viața colonelului avea să dureze Încă zece ani buni pe care el, Repetentu, nu se știe bine dacă i-a apucat au ba. În seara În care cei trei băieți Îl ascultaseră pe Colonel, după ce mama Baronului azvârlise cu microscopul În ei, plecaseră spre casele lor cu statui dărâmate În suflete. Soldatul rus, pe care ei atâta Îl iubeau, nu fusese chiar ca În filmele lui Ghiță de la Căminul cultural: viteaz, bun la suflet, deștept, mare ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]