4,389 matches
-
o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul unei ape, un mare port fluvial, civilizat, prosper, puternic și viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea întotdeauna întâietate. Dante Negro îi răsuci umerii inegali și-i zâmbi cu simpatie. E doar un rol. Unul tout petit. Gândește-te la Talma. Este rolul vieții tale. Dacă îl joci bine, vei scăpa cu viață. ține și acest baston. Îți va da un aer cu adevărat neajutorat. ― Nu! Categoric, nu! Neputința îmi provoacă o greață insuportabilă. Doar știi deja asta! Nu, nu pot! Mai bine mor! ― Nicidecum, dragul meu Buona-parte di Ajaccio! Acest baston te va reține întotdeauna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu viață. ține și acest baston. Îți va da un aer cu adevărat neajutorat. ― Nu! Categoric, nu! Neputința îmi provoacă o greață insuportabilă. Doar știi deja asta! Nu, nu pot! Mai bine mor! ― Nicidecum, dragul meu Buona-parte di Ajaccio! Acest baston te va reține întotdeauna de la gestul tău preferat cu mâinile la spate, gest după care orice copil, crede-mă, l-ar recunoaște imediat pe dictatorul Europei. Naoleon izbucni în hohote. Râdea ca în vremurile bune de la Malmaison. ― Ai cap, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cel mai puternic om din lume, cel mai mare dușman al său se afla acolo, aproape. Cu un singur gest putea să-i taie definitiv firul vieții. Dar care din cei doi era Napoleon? Bătrânelul cu ochelari și sprijinit în baston? Nu, acela nu putea fi! Nici celălalt! Prea înalt, prea slab. Nu se plia deloc pe imaginea împăratului reprezentată în tablourile pe care le văzuse pretutindeni, în tot Parisul, chiar și în muzeul deschis în palatul regilor Franței. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel puțin un sfert din populație se afla, fie „sus”, la munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul atac al bolii, mama nu a mai putut merge decât cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fac chipuri, măi băiete; eu fac sămne. Sămne. Nu mai auzisem. Iar din ce mi-a explicat Ionaș n-am Înțeles nimic. - Ia desenează-mi un... Un sămn de-al tău, l-am Îndemnat. El a scris un băț; un baston; drept - cum fac copiii, la Început de tot, când Învață scrisul literelor. - Și gata?, am zis. Ce-i ăsta: un băț! - Prost mai ești, măi, copchil de-nvățători! Eu! - Cum, tu? Tu ești un băț? - Nu, măi. Sămnul meu e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În definitv, tocmai azilul acesta fusese menționat de câteva ori în legătură cu mama, și cu fratele ei și, pierzându-și aerul amenințător, începuse să-i pară o instituție mai degrabă familială. — Asta e o problemă gravă, spuse șeful poliției, fluturându-și bastonul în sus și-n jos. Chiar foarte gravă. Se bucura să aibă ceva atât de interesant de făcut. Da, ai creat chiar o situație aici. În momentul acela intră unul dintre polițiști și șopti ceva de urgență. — Ce? spuse. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
brigadierul încercă să sune la Departamentul de Sănătate Publică, dar nimeri la un star de cinema aflat în concediu la munte, la Magazinul de dulciuri Malabar, la familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul-șef. Acesta, în ciuda unei dureri acute într-o parte, își pusese șapca Gandhi și pornise alături de domnul Chawla să-l vadă pe Verma de la universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
alții. — Să vezi dacă mai cumpăr eu ceva din magazinul tău, măgarule! Și ce te face să crezi că-ți mai vând eu ție, fiu de scroafă ce ești? Șeful poliției își petrecea zile întregi alergând încoace și încolo cu bastonul încercând să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viitoare, după care n-o să mai trebuiască să port decât o șosetă din aia elastică pentru susținerea gleznei... —Sexy! a întrerupt-o Julia. —...dup-aceea o să-ncep să mă sprijin și pe piciorul ăsta, fără să mă mai folosesc de baston și-apoi sper c-o să putem pleca în vacanță. Eu și Nick ne-am gândit c-ar fi drăguț să mergem în Florida. Acum e cald acolo... Julia s-a strâmbat. —Ca în majoritatea locurilor din lume. Fiona trecuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
curs de desfășurare, debitate într-un stil înveninat-fulminant, care era de fapt stilul revistei și pe care ei și-l însușeau din mers, laolaltă cu argumentele ce-l făceau să izbucnească în invective anticomuniste și antifeseniste punctate cu lovituri de baston în birouri. Avea artrită și suferea de amețeli rebele; de bastonul ăla se ajuta la mers, dar, la o adică, îi folosea și ca armă. Pe cât de pipernicit îl vezi, pe-atât de țânțăros, îl lăuda Milică, și că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt stilul revistei și pe care ei și-l însușeau din mers, laolaltă cu argumentele ce-l făceau să izbucnească în invective anticomuniste și antifeseniste punctate cu lovituri de baston în birouri. Avea artrită și suferea de amețeli rebele; de bastonul ăla se ajuta la mers, dar, la o adică, îi folosea și ca armă. Pe cât de pipernicit îl vezi, pe-atât de țânțăros, îl lăuda Milică, și că are moșu’ ceva sânge-n instalație, Rafaele, îți dai seama, dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi rămas, să-i apărăm birourile de pefeleu melaminat și mașinile de scris? I-am lăsat avutul în grija maestrului, care cine știe ce o fi fost în capul lui, cum o fi stat el în ușa redacției să țină piept cu bastonul, amenințându-i și întărâtându-i în draci cu jos Iliescu și jos comunismul, și minerii călcându-l în picioare, făcând totul zob de jur-împrejur, păi, ce și-o fi zis nebunul, că n-or să-și pună mintea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plângă de milă. Un erou de toată bafta, Milică-tată, un sfânt și-un patriot - virulența discursului săptămânal lua dintr-odată o turnură patetică, de-ai fi zis că se roagă pentru sufletele câinilor care lătrau și-ai arătau colții la bastonul lui izbind în birouri, pe când se plimba în sus și-n jos prin redacție, maestre, să-i ierte cine i-o ierta, numai Dumnezeu poate să-i ierte, păi, să le fie țărâna, deh, neam de neamul lor vor trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui, să-i țin cu curaj mâna rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai drept decât bastonul său, cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la trecerea doamnelor. Când ne-am așezat la masă, la Restaurantul Amiralității, m-a prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse el, voit teatral, un tânăr tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine, bastonul nu-i folosea decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii. Sunt fericit să spun că avea să trăiască până la nouăzeci și trei de ani. Încă șaptesprezece ani, o Întreagă nouă tinerețe. Într-o seară, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
altă intervenție, În același sens și tot atât de scurtă. Dl Pokitanoff Își consultă, ostentativ, ceasul. Prim-ministrul Îl vede, trage, la rându-i, de un lanț, cercetează Îndeaproape un ceasornic cizelat. E doisprezece fără douăzeci. Își pierde capul, lovește podeaua cu bastonul, cerând să se treacă la vot. Patru deputați se retrag În grabă, sub diverse pretexte; cei șaptezeci și doi care rămân spun, cu toții, „nu”. Nu ultimatumului țarului. Nu plecării lui Shuster. Nu atitudinii guvernului. Prim-ministrul este, din acest motiv, considerat demisionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme zâmbea ușor și întindea mâna spre mine. Stăteam așa, împreună, până cobora întunericul.” „Bunico, spune-mi, cum era bunicul? Îmi aduc aminte că mă lua pe genunchi, mă cuprindea strâns cu o mână și cu cealaltă se sprijinea în baston.” „Da, da, bunicul tău te iubea mult. Mă certa de fiecare dată când tu trebuia să vii și mâncarea nu era pregătită. «Liți, Liți», striga el, «nepotul tău vine dintr-o clipă în alta și tu pierzi timpul. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în alta și tu pierzi timpul. I-ai gătit supa lui preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Marius?” a întrebat bunicul, care între timp sosise la brațul bunicii, iar acum ședea tăcut într-un colț. Eu m-am dus la el și l-am sărutat. „Te pup, bunicule, te pup, bunico.” Bunicul și-a rezemat de perete bastonul de nevăzător și m-a cercetat cu degetele. „Uite-l și pe eroul nostru. Ai crescut, băiete. Nu-i de mirare, cu toate vitaminele și proteinele din America. Ia lasă-mă să-ți pipăi ghipsul. Oh. Și aud că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]