KorAP: Find »[drukola/base=batistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...137 >

3,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang Ming. Numai Mao îmi poate proba nevinovăția, face el o aluzie. Ea se repede să accepte târgul. Scoțându-și batista, își șterge lacrimile. O să văd ce pot face în legătură cu asta. O să vorbesc cu tovarășul președinte pentru dumneavoastră. Se șterge mai departe. Fața, gâtul, umerii, brațele, mâinile și degetele. Și apoi încă o dată. O să spun că șeful a fost Wang Ming

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
enorm. Doamna Mao stă la trei picioare distanță de sicriu și dă mâna cu oameni străini, din țară și de peste hotare. Face asta de două ore. I-a înțepenit gâtul și o doare încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să-și atingă obrajii. Nici măcar nu poate să verse lacrimi false. Se gândește întruna la ceea ce i-a spus Mao. Vei fi împinsă în sicriul meu, bătut apoi în cuie. Nao plânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să fie președintele Partidului Comunist și al Chinei! Haideți să facem diferența prin faptă! Sunt sigur că poporul ne va urma! Încăperea răsună de glasuri care se fac ecoul spuselor lui. Urmează jurăminte de loialitate. Unul dintre oaspeți scoate o batistă albă. Își mușcă degetul mijlociu și scrie cu sânge: Tovarășa Jiang Ching - președinte, sau creierii mei să picteze Marele Zid Chinezesc. E un moment măreț din viața mea. 5 octombrie, în Sala Portului Pescarilor. Marea înflăcărare demonstrată de mari actori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i spui, și eu am să te aștept, de mine poți să fii sigur, mâna lui Walter pe umărul tău, m-am plictisit, Christa, hai să plecăm odată, acasă ce tot dai din batistă, nu vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Îngrozitor de mult, așa cum se fumează acolo, cu o totală nepăsare față de nefumători. Poate să fi răcit din cauza ferestrei deschise sau să se fi declanșat obișnuita mea rinită alergică din cauza fumului. Cred că pe drum, de la restaurant la hotel, am scos batista din buzunar, ca să-mi șterg nasul, altă explicație n-am, și ți-am spus că nu mă simțeam deloc bine! Își dă seama că vorbește confuz, că nu reușește să explice ce s-a Întâmplat. Își tamponează cu batista obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
scos batista din buzunar, ca să-mi șterg nasul, altă explicație n-am, și ți-am spus că nu mă simțeam deloc bine! Își dă seama că vorbește confuz, că nu reușește să explice ce s-a Întâmplat. Își tamponează cu batista obrajii umezi și Își pipăie buzunarul bluzei după cutia de pastile. Dă să o scoată, pe urmă se răzgândește. — La hotel nu am controlat dacă bilețelele cu adrese mai erau acolo, dar trebuie să fi fost, pentru că, dacă le-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Victor a insistat să primesc doctorul, dar nu a fost nevoie. Spre seară mă simțeam mult mai bine, Îmi dispăruse ceața de pe creier. Mi-am amintit abia atunci de hârtiile cu adrese, dar În buzunar n-am mai găsit decât batista. Bănuiesc că, atunci când am scos-o din buzunar, am scos și foile cu adrese și le-am scăpat, prostește, pe jos. Un ghinion, o Întâmplare nefericită... Dacă nu le-aș fi pus atât de neglijent În buzunar! Este singurul, absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
moment când le-aș fi putut pierde. Ocolește ochii Christei, albastrul lor, atât de limpede, de intens, de rece În lumină. Ea sigur nu ar fi pus un ghem de hârtii cu nume și telefoane În buzunarul unei haine lângă batistă și nu le-ar fi pierdut la Întâmplare, pe Întuneric, pe strada principală a unui imens oraș de provincie. Capitala unei țări provinciale. Se simte mai vinovat acum decât atunci când a descoperit, În camera de hotel, buzunarele goale. Ori poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
de multe ori că le-am moștenit spiritul echilibrat și vitalitatea. Presupun că și bunicii tăi au fost afectați... Doar le muriseră fiica și nepoata. El s-a oprit În loc, și-a scos ochelarii și i-a șters cu o batistă de care a dat Întâmplător prin buzunar. Întâmplătoare pare să fie și Întrebarea, pusă cu vocea politicoasă pe care o rezervă străinilor. * —Bunicii și-au ascuns cum au putut durerea lor, numai ca să mă remonteze pe mine! Traian se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
o aparentă supunere. Bunicul spunea că era cazul clasic de reacție infantilă, prelungită și la maturitate, de a te opune părinților, pe care Îi confunzi cu autoritatea... Traian Își pune la loc, pe nas, ochelarii și-și Înfundă În buzunar batista. Fără să se uite la el, Christa este convinsă că fața lui strălucește, ca mai totdeauna, de mulțumirea obtuză a datoriei Împlinite. Și, prin tonul cu care continuă, ea vrea să Îl facă să Înțeleagă că nu are de ce. Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

se peteceau aproape zilnic, în timpul cărora Pinky bântuia în jurul casei lui cu vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

de insignifiant ar fi. Julia a pufnit trufașă. — Oamenii ar trebui să se ridice deasupra unor astfel de necesități. Sunetul zgomotos al suflării nasului s-a auzit chiar atunci ridicându-se de sub masa unde Susan se îngropase, în căutarea unei batiste, Susan a ieșit din nou la lumină. Contururile gurii purtau marca unei expresii amuzate, mascate parțial de batista de hârtie. —Julia, tu ești cea mai răzbunătoare ființă, atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
necesități. Sunetul zgomotos al suflării nasului s-a auzit chiar atunci ridicându-se de sub masa unde Susan se îngropase, în căutarea unei batiste, Susan a ieșit din nou la lumină. Contururile gurii purtau marca unei expresii amuzate, mascate parțial de batista de hârtie. —Julia, tu ești cea mai răzbunătoare ființă, atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat! Julia părea jignită de moarte din cauza atacului - așa cum îl considera ea - la adresa caracterului ei nepătat. — Dă-mi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-i izbucnească din ochi, dar cu cât se gândea mai mult la ceea ce Bill îi spusese, cu atât mai greu îi venea să se controleze. Îmi pare așa de rău, a izbucnit ea în plâns și imediat a scos o batistă de hârtie deja folosită pe care o avusese ascunsă într-una din mâneci. Numai că m-am emoționat foarte tare. Ceea ce mi-ai spus a fost așa de frumos. Susan se temea ca izbucnirea ei emoțională să nu-l facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-i spună. Dacă nu te superi, după week-end-ul ăsta, după ce-o să ajungem înapoi acasă, am să-i relatez lui Jenny mica noastră discuție. Ca s-o liniștesc. — Nu mă supăr. Susan și-a suflat nasul și apoi a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
spun nimic lu’ taică-tu. O să mă mai gândesc la toate peste noapte și să vedem ce părere o să mai am de dimineață. Dar nu-ți promit nimic, da? Jake se oprise din plâns și-și ștergea nasul cu o batistă folosită. —Mulțumesc, Fiona, a zis el trăgându-și nasul. Pur și simplu, nu eram în stare să le spun în seara asta. Vreau să merg acasă și să mă cuibăresc în pat. Mă simt groaznic. Foarte slăbit. — Și probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
încordată ca un arc. — Da, știe c-am venit aici. Dar nu vrea să dea mostra de spermă. Doctorul s-a aplecat înspre în față. Pe față i se citea o expresie îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce nu vrea? Trebuie să înțeleg că nu e la fel de încântat să aibă un copil? Alison a clătinat din cap și a luat o batistă, după care și-a suflat nasul zgomotos. — Nu, nu e vorba de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
i se citea o expresie îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce nu vrea? Trebuie să înțeleg că nu e la fel de încântat să aibă un copil? Alison a clătinat din cap și a luat o batistă, după care și-a suflat nasul zgomotos. — Nu, nu e vorba de asta. Și el e la fel de dornic ca și mine să avem un copil, numai că el e de părere că pruncul ar trebui să fie conceput pe cale naturală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ăsta de prostie e foarte răspândită. Am avut de-a face cu o mulțime de bărbați refractari, care-au ajuns aici numai pentru că fuseseră târâți de iubitele sau de soțiile lor. Alison a încetat să-și mai tapoteze ochii cu batista. —Adevărat? — Da. Toți consideră că orice fel de intervenție medicală este o amenințare la adresa masculinității lor. Alison își dăduse deja seama că ăsta era motivul pentru care Luca refuzase atât de categoric să dea o mostră de spermă, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ceva, special pentru tine. —Vezi cum vorbești, l-a admonestat Fiona cu o sclipire amuzată în ochi. Dar ăsta nu-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și s-a aplecat ca s-o șteargă pe Jessica la nas. Exercițiu care a durat însă mai mult decât s-ar fi așteptat oricine, pentru că fetița detesta să fie curățată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
simt mai bine. Nu vreau scuze de fațadă, James, vreau o explicație. —O explicație? Bărbatul arăta ca un iepure paralizat în lumina farurilor unei mașini. Ce vrei să spui? Julia a întins mâna spre centrul mesei și-a luat o batistă de hârtie din cutie, după care s-a șters la nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat cu Deborah, când ești însurat cu o femeie ca mine, a spus ea și și-a mai tras o dată nasul. Muncesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
așa că Julia s-a uitat la el. Bărbatul începuse să plângă. —Tu de ce plângi? l-a întrebat ea suspicioasă. Pentru că totul s-a transformat într-o mare încurcătură. James și-a tras nasul, după care s-a șters cu o batistă veche, pe care-o scosese dintr-unul din buzunarele de la pantaloni. —Julia, îți spun sincer: n-am vrut să te fac să suferi. Numai că eram supărat că nu vrei să încerci să facem un copil. Și probabil că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]