1,714 matches
-
de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă. Subtilitatea excesivă se poate apropia de rezonanța vidului. Are și inutilul poezia lui. Printre cântece și înjurături, bețivii își expun și sistemul lor filosofic. Când se întorc bărbații acasă, unele soții se uită la ceas, altele în calendar. Mulți tineri de astăzi au hârtii de 100 euro lipite pe ochi. Cotropitorii vicleni distrug întâi solidaritatea celor cuceriți. Exagerata
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii sunt siguri că transformă mahmureala în filozofie. Și viciile au în vizor tot fericirea. Principalul produs al invidiei este sterilitatea. Diferențele dintre oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate a multor artiști e să simtă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
divorțului rămâne căsătoria. Nedreptatea e de când lumea. Iar noi îi sporim anvergura. Unii oameni vor să se asigure că în jurul lor nu există decât întuneric și mediocritate. Gura lumii - acest decodor de gesturi. Pafnutie este sfântul care îi apără pe bețivi să nu - și rupă prea tare oasele. Din ce în ce mai mulți oameni convertesc inteligența în vicleșug. Misoginii pun femeile alături de ciuperci. Despre care se spune că cele mai gătite sunt și mai otrăvitoare. Iubirea tinde să devină o banală gimnastică de împreunare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai bat copiii decât când se află în legitimă apărare. Dă - mi Doamne, dușmani viguroși, nu niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vicii, unii se apucă de scris. Multe dintre marile spirite nu s - au întâlnit cu laude decât în propriile necroloage. Norocul fumătorilor : pe ei canibalii îi fac pastramă. Fustițele tinerelor secretare încep prea târziu și se termină prea devreme. Groaza bețivului începe când vede că i se termină gardul. Cei mai zgârciți sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în lozinci. Piedicile și îmbrâncelile intră în scenariul oricărui succes. Suntem gârboviți de suspiciuni. Omagiul canibalilor : „ vai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alertă. Telefonă repede unde putu încercând totuși, să-și mascheze disperarea. Aștepta din minut în minut, să apară verișoara Minerva, cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capul bandei care, azi noapte, a atacat banca centrală a municipiului. Cu o parte, din sumele furate, recuperate. Cu ce va mai fi - vă vom ține la curent, pe parcursul programelor noastre. Frații Consăteanul ăsta, al meu, Sofronie Manoilă, nu era bețiv. De puține ori s-a îmbătat: prima dată - la logodnă; a doua - la nuntă; a treiacând i-a născut soția primul copil, băiat, de i-a pus numele Vasile, de bucurie că s-a văzut tată, și, încă, tată de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
veniturile erau superioare, dacă transformau și strugurii: în rachiu și vin. Apoi, pe lângă veniturile bănești realizate, prin valorificarea băuturilor, bâtașii au început a consuma, din gros, și ei, astfel de produse derivate din horticultură. și, încet încet, au devenit, cu toții, bețivi notorii, ba, pe deasupra, și niște bătăuși, cărora li s-a dus vestea prin lume. Nu era zi ori noapte, să nu fie chemate salvări, ori mașini ale poliției. Unde te întorceai, unde te învârteai, tot de capete sparte dădeai. Primar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru o suburbie a Saigonului sau cu degradarea bețivilor din Bowery. Nu locuia în Paradis, și o știa. Moartea stătea la pândă în spatele fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
voi fi bun de muncă. Țîrr, sună telefonul. Sar ca un arc, mă dumiresc unde sînt și ce-i cu mine și apăs pe butonul cu telefonașul verde. Ce faci, bătrîne? aud o voce pe un fond de hărmălaie de bețivi. Mă... culcasem. Așa devreme? Noi sîntem cu toții în păr. Unde? întreb prostește. La Dorohoi. Uite, Vasiliu vrea să-ți vorbească. Care Vasiliu? Ăla cu fabrica. A, da, răspund imbecil. Ți-l dau la telefon. O voce de bețiv mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hărmălaie de bețivi. Mă... culcasem. Așa devreme? Noi sîntem cu toții în păr. Unde? întreb prostește. La Dorohoi. Uite, Vasiliu vrea să-ți vorbească. Care Vasiliu? Ăla cu fabrica. A, da, răspund imbecil. Ți-l dau la telefon. O voce de bețiv mă ia amical: Vă mai aduceți aminte de mine? Da, ceva parcă îmi amintesc. Ne-am întîlnit la Boston, în aeroport. Ce mai faceți? Bine. Vi-l dau și pe Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi leoarcă, dar cu chef de vorbă. Vasile Portofel era unul dintre aceștia. Îi spunea lumea Portofel pentru că a fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre "bețiv". Își dau seama că nu procedează ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să eviți buclucul. Te pot acuza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era răcoroasă și tînărul o strînge pe fată lîngă el. Îți este frig? Da, puțin. Dar mă frămîntă omul acela, nu cred că este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un cîine? Nu te supăra, avem vreo vină noi? Sigur că avem. Sîntem sau nu sîntem oameni? Tînărul nu prea găsește argumente, devine iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în semiîntuneric împietriți. Nu știu unde să se îndrepte. Dacă era mai devreme..., suspină fata. Dar de unde știi că va muri? Nu știu, dar sora a zis clar că "dacă era ceva mai devreme"... De unde să știm noi că nu era un bețiv? Du-mă acasă, te rog. Tinerii merg în tăcere, ținîndu-se de mînă. Ajunși la destinație, fata spune scurt: La revedere. La revedere, răspunde băiatul. Despărțirea celor doi tineri nu a adus liniștea în sufletele lor. Fata căuta anunțurile deceselor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu sîntem oameni? Păi, n-am fost? Nu ne-am întors? Ne-am întors, dar era prea tîrziu. Tinerii s-au dus la biserica unde Ionel era resemnat total. L-au privit atent și au înțeles imediat că este el, "bețivul". Iubirea dintre cei doi tineri a mai durat ceva timp. Fata însă, în cele mai intime momente, vedea un om, în semiîntuneric, cu o mînă ținîndu-se de o bară metalică și din care dispărea încet, încet, pîlpîirea vieții. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mintea sa, Marcel le răspundea în gînd sincer: Să mă mîndresc la colegii de pahar? Cum ar putea ei să înțeleagă atmosfera din acest amfiteatru? Viața lui Marcel a fost o înșiruire de relații cu fel de fel de brute, bețivi, golani și doar la facultate acumulase ceva, dar a pierdut prea ușor totul, după aceea. Omul reface drumul parcurs și constată că nici nu i-a plăcut cultura. Seara, Mirela citea cîte o carte și adormea tîrziu de tot, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
două ori pe zi. O dată dimineața devreme și a doua oară spre seară. Nu-i trebuie mult alcool la cele vreo patruzeci de kilograme și la etilismul cronic pe care l-a contractat în lunga și insistenta sa practică de bețiv. Mă cauți? mă răstesc puțin la el. Da. Am treabă. Bine că ai. Poți să-mi zici despre ce este vorba? Despre vot. A, despre vot zici. Da. Bine, te ascult. Eu vă ascult, se îmbățoșează moșul. În cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel mai răsărit, adică domina prin răcnetele care îi reduceau pe ceilalți la tăcere. Eu, unul, nu mă duc nici mort! Nici noi, dom' Tiberiu. Chiar dacă m-ar trage cu tractorul... Și noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]