2,569 matches
-
după naufragiu. Copilul lui Ryan! - Dacă află că Arthus e cel care i-a ucis soția, pielea lui nu mai face nici două parale, spuse polițistul. Marie Încuviință. - SÎnt toate șansele ca Yvonne să fi fost cea care a furat bebelușul de la Pierric, mă tem de ce e mai rău... Lucas Își deschisese telefonul și asculta mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridice ancora. Un vas, și Mary. Încercasem totul ca s-o fac să renunțe la proiectul ei de a ne urma, dar Își ridicase bărbia Înainte, Îndărătnică, și refuzase să cedeze. Iar vasul plecase fără mine. Cu Mary și cu bebelușul... Unde se afla oare astăzi? Ce se Întîmplase cu el? Singurul care mi-o putea spune era țintuit pe un pat de spital, la Brest, și Își pierduse uzul vorbirii. N-am să părăsesc insula fără să știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Jeanne se Îndrepta spre ușă cînd el o reținu apucînd-o de braț. Violența gestului dezmințea blîndețea glasului. - Nu mă obliga să folosesc alte mijloace ca să te fac să vorbești. Jeanne se strînse În ea Însăși. - Ce s-a Întîmplat cu bebelușul găsit de Pierric? - Care bebeluș? Dă-mi drumul, mă doare. Aruncă fără să vrea o privire spre fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd el o reținu apucînd-o de braț. Violența gestului dezmințea blîndețea glasului. - Nu mă obliga să folosesc alte mijloace ca să te fac să vorbești. Jeanne se strînse În ea Însăși. - Ce s-a Întîmplat cu bebelușul găsit de Pierric? - Care bebeluș? Dă-mi drumul, mă doare. Aruncă fără să vrea o privire spre fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor. Făcu semn spre Încăperea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea. Se aștepta la orice, dar nu la ceea ce ea Îi murmură. - Știai În legătură cu copilul, dar n-ai spus nimic... El tresări. Cine naiba Îi putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea iarăși, dar că Își pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de a adăuga: - Bebelușul acela eram eu, Christian. O privi neîncrezător. Dar privirea verde nu mințea. Simți scurt că rațiunea Îl lasă baltă. - Nu eram decît un copil... - Pierric avea doar șase ani și mi-a salvat viața, ținîndu-mă la pieptul lui toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și negre; acest ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce David Îl castra cu un cuțit-fierăstrău, John di Giorno Îi smulgea, apoi Îi mesteca globii oculari. Pe atunci, David aproape renunțase să fie un rock star, chiar dacă uneori, văzându-l pe Mick Jagger la MTV, simțea o teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
seama, izbucnesc În rîs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un rîs nestăvilit. Atunci cînd rîde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă mai pot opri din rîs. Din cînd În cînd pufnesc și mă apucă un nou acces de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la care se plimbă prin parcul rectiliniu mămici cu bebeluși. Sub prelatele lor în bătaia soarelui și a vântului, vânzătorii de ziare, semne ale prezentului care nu trece, stau cu ochii pe lume și totodată practică indiferența la ea. Iar pe bănci risipiți în visare trei pensionari, două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vreme și nici chef acum să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi fost un bebeluș. Vezi? i se adresă Noth toantei. Nu voia cu tot dinadinsul s-o chinuiască. Încerca s-o facă, în ciuda prostiei ei, o ființă omenească mai cizelată, mai utilă. — Vezi? repetă el cu seriozitate, cu solicitudine, rugător. Așa se umblă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în cuier. Purta blugi și un tricou și stătea în fața oglinzii, ștergându-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
interiorul cabinei. Când ușile s-au deschis, am descoperit, într-adevăr, că mulți dintre locatarii Casei William Wordsworth urmaseră, se părea, cursuri de terapie prin artă, pentru a intra în legătură cu copilul din ei. Poate ar fi mai corect spus cu bebelușul lor lăuntric, fiindcă nu păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acolo. Șoferul Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se simți ca Într-o țară străină. Strada era mărginită pe ambele părți de pini. Mașina trecu pe lângă bărbați și femei În pantaloni scurți, călărind biciclete sau Împingând bebeluși În cărucioare. Cei care făceau jogging țopăiau pe lângă ei; trecură chiar și pe lângă o piscină de Înot Încă plină cu apă, dar fără Înotători În ea. Șoferul trase În fața unei alte banale clădiri de ciment. „Spitalul de Campanie Vicenza“, citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Crăciun. E un magazin nou unde vreau să ajung. Am nevoie de un costum nou. Ceva elegant. —Un costum nou? Hugo era surprins. Amanda era sau, după plecarea asistentei Harris, avea să fie mama cu normă întreagă a unui bebeluș. —Pentru ce? Pentru ziua de Crăciun? Când, în sfârșit, Hugo a tras frâna de mână în față la Fitzherbert Place, era neobișnuit de ușurat să-și vadă casa. Ședința de cumpărături din după-amiaza aia fusese lungă, plictisitoare, aglomerată și, alternativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de oală spartă, i-a sărit muștarul lui Hugo. Plecarea asistentei Harris scosese la iveală nu numai goliciunea lui Hugo. Mai dovedise și faptul că nici el, nici Amanda nu aveau nici cele mai rudimentare noțiuni legate de îngrijirea unui bebeluș. Nici unul nu știa cum se folosește un scutec și uitau în mod constant câte măsuri de lapte praf puseseră în biberon. Dar se părea că nu exista nici o diferență între a-l hrăni prea mult sau prea puțin pe Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așteptărilor, nu existau nici un fel de instrucțiuni care să-l lămurească unde venea fiecare bucată de plastic, arici sau capsă. Nu era pentru prima dată când Hugo bănuia că în producția materialelor pentru copii era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atmosfera era frenetică, aproape isteric, dar toată lumea trebuia să-și tragă peste încălțăminte niște galoși din plastic de un albastru electric înainte de a intra în camerele copiilor. Hugo a înțeles din anunțul uriaș lipit pe ușa de la intrarea în camera bebelușilor că ideea era ca progeniturile să fie protejate prin păstrarea curățeniei mediului înconjurător. Mult mai importantul potențial pericol pentru copii, acela care putea interveni în cazul în care părinții cădeau încercând să-și tragă galoșii cu copilul în brațe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușurința cu care se ajungea de la ea în centrul orașului. Hugo a intrat glonț în prima librărie care i-a ieșit în cale. Înăuntru, un vânzător palid, cu aspect prerafaelit, i-a explicat cum să ajungă la secțiunea Copii și Bebeluși. Hugo a luat-o pe după colțul indicat, dar ceea ce a văzut acolo l-a șocat. Era adevărat că se afla în căutarea unor sfaturi, dar nu într-o asemenea cantitate. Sfaturile se întindeau de la tavan până la podea. Erau rafturi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a făcut în cariera ei nu a fost nici pe departe... Hugo a tăcut. Alice a ridicat dintr-o sprânceană. — Continuă, a zis ea. Hugo a continuat. I-a explicat că realitatea se impusese. Amanda și-a dat seama că bebelușii se trezesc la toate orele din zi și din noapte, că urlă fără nici un motiv și, încă mai îngrijorător, din toate motivele. Că vomită, murdăresc scutecele, mușcă, zgârie, dau vânturi și că sunt departe de a fi niște ființe docile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]