3,363 matches
-
Mib op. 72 (1810) - Sonata în Fa op. 73 (1813) - Sonata în Sib op. 74 (1811) Eberl, Anton (1765-1807) Pianist și compozitor austriac. - 2 Sonate op. 7 (1799) în Do și în Fa Fetis, Francois- Joseph (1784-1871) Compozitor și muzicolog belgian - Sonată Fibich, Zdenék (1850-1900) Compozitor ceh. - Sonata op. 20 Fleischmann, Friedrich (1766 -1798) Compozitor german. - Sonata în Sol op.2 Florschütz, Eucharius (1756 -1831) Organist german. - 3 Sonate: în Mib (1803) în Fa (1804) în La (1812) Förster, Emanuel Aloys
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
6 sonate op. 1 (1798) - Sonata în Mib Sterkel, Johann Franz Xavier(1750 -1817) Compozitor și organist german. - 3 Sonate op. 21, op. 15 și op. 23 (1785) - 4 Sonate op. 28 (1787) Tinel, Edgar (1854 -1912) Teoretician și compozitior belgian. - Sonata - pian la 4 mâini op. 15 (1889) Urspruch, Anton (1850 -1907) Pianist, compozitor și pedagog german - Sonata quasi Fantasia - La op. 1 (1872) Vanhal, Johann Baptist (1739 -1813) Compozitor și organist ceh. - 2 sonate op. 3 (1785) - Sonata în
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
căutăm dincolo de stereotipul gazetăresc, de altfel, cunoscut în lumea culturală autohtonă a celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea până către deceniul al patrulea al celui următor, străduindu-ne să nuanțam, să înțelegem cum funcționa sistemul universitar belgian, care era regimul titlurilor / diplomelor academice, cine erau beneficiarii lor din România, ce specializări li s-au părut la îndemână sau ce cariere au îmbrățișat, cât de mult se implică statul în sprijinirea tinerilor plecați la studii la Bruxelles, Gând
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
a avut o importanță aparte, căci a conturat cadrul general în care s-au desfășurat și articulat celelalte trei secțiuni ce au urmat. Am valorificat în cuprinsul acestei prime părți a studiului nostru date de istorie generală ale învățământului superior belgian, ale Universității Libere sau ale altor instituții de același fel (preluate dintr-o seama de lucrări pe care le datorăm lui Léon Vanderkindere, Eugène Goblet d'Alviella, Guillaume des Marez, Paul Harsin, Camille Liégeois, Fernand Kraentzel, Jean Bartier, Pierre Goffin
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de la cea Nouă din Bruxelles din studiile lui Wim Van Rooy (L'Agitation étudiante et la fondation de l'Université Nouvelle en 1894, în "Revue Belge d'Histoire Contemporaine", VII, 1-2, 1976, pp. 197-241) și Pieter Dhondt (Foreign Students at Belgian Universities. A Statistical and Bibliographical Approach, în "Revue Belge d'Histoire Contemporaine", XXXVIII, 1-2, 2008, pp. 5-44). Al doilea capitol al volumului este un studiu referitor la românii titulari ai unui doctorat (în drept, științe politice și administrative, filosofie și
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
diplome de doctorat (inclusiv absolvenți ai Școlii Politehnice), unii dintre ei dobândind chiar două astfel de distincții, în drept, respectiv în științe politice și administrative. Sursă lui Constantin C. Angelescu era statistică deținătorilor de diplome de doctorat pe care istoricul belgian Léon Vanderkindere o atașa volumului omagial dedicat primilor 50 de ani de existență ai universității respective 5. Articolul la care am făcut referire reprezintă unul dintre puținele demersuri ce au avut ca obiect prezenta românească în spațiul universitar belgian. Mai
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
istoricul belgian Léon Vanderkindere o atașa volumului omagial dedicat primilor 50 de ani de existență ai universității respective 5. Articolul la care am făcut referire reprezintă unul dintre puținele demersuri ce au avut ca obiect prezenta românească în spațiul universitar belgian. Mai reținem din istoriografia problemei, pe care o punem acum în discuție, studiul lui Nicolae Barbuta și Nicolae Bocșan (în cele două versiuni, română și franceză), cu privire la românii ce au absolvit Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914)6, precum și
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
precum și articolele noastre semnalate mai devreme. Tot aici am putea include studiul cu privire la evoluția populației studențești, cu deosebire a celei provenită din afara Belgiei, la universitățile din Gând și Liège (1918-1926)7. De asemenea, amintim și notațiile fugare relative la spațiul belgian dintr-o seama de cercetări mai generale dedicate fie prezenței românești în spațiul universitar european (Lucian Nastasă, Cornel Sigmirean), fie evoluției elitei politice autohtone (Mihai Sorin Rădulescu)8 etc. În ceea ce ne privește, demersul de față nu se dorește a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
reflecție pentru demersurile de istorie instituțională și chiar de sociologie istorică a unor spații profesionale, precum cel medical, juridic, ingineresc. Nu în ultimul rând, prin fragmentele de viața cotidiană, dincolo de amfiteatru, a studenților ce au zăbovit la studii în capitala belgiană, demersul nostru se situează, așa cum am spus deja, în aria istoriei culturale, a istoriei mentalităților și a microistoriei. O arie de studii dificilă pentru vremile trecute, din cauza absenței surselor sau a necesității căutării unor surse mai puțin convenționale, a recompunerii
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
parte - atât noi, cât și o seama din personajele cărții de față - tuturor profesorilor, studenților Universității din București, care au fost, sunt și vor fi. Capitolul I Universitatea Liberă din Bruxelles în primă sută de ani de existență Învățământul superior belgian și-a început istoria în 1425, când la Louvain se fondă prima universitate care va fi dăinuit până în 17971. Prin 1816-1817, în vremea uniunii dintre Belgia și Olanda, se înființau - la Gând, la Liège și din nou la Louvain - primele
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Superioară de Textile din Verviers (1894), Institutul Superior de Comerț din Mons (1899), Institutul de Medicină Tropicală din Anvers (1906), Universitatea Coloniala a Belgiei din Anvers (1920)3. Monopolul statului asupra învățământului universitar a luat sfârșit relativ rapid. Actul fundamental belgian din 1831, pe lângă faptul că a consacrat un nou regim politic, a proclamat formal libertatea învățământului la articolul 17, în baza căruia s-au constituit în 1834 Universitatea Catolică din Louvain (Université Catholique de Louvain - de fapt o refondare a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
învățământ superior libere înființate în secolul al XIX-lea și în primii ani ai veacului al XX-lea mai cuprindea Colegiul "Notre-Dame-de-la-Paix" din Namur (1832), Institutul Superior de Comerț "Saint-Ignace" din Anvers (1852, 1901), Institutul "Saint-Louis" din Bruxelles (1858), Institutul Belgian de Înalte Studii din Bruxelles (1894), Școala de Înalte Studii Comerciale și Consulare din Liège (1898), Școala de Înalte Studii din Gând (1923)5. Legea organică a învățământului superior (Loi organique sur l'enseignement supérieur) din 27 septembrie 1835 prevedea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în număr de sapte, erau numiți, după cum urmează: Cameră Reprezentanților și Senatul desemnau câte doi, iar guvernul încă trei7. Din păcate, nominalizarea anuală a membrilor juriului a fost influențată de majoritățile politice constituite în instituțiile mai sus menționate ale statului belgian. Cum partidul catolic a fost mai bine reprezentat în primul deceniu după adoptarea legii, am regăsit între membrii juriului central nu mai puțin de 65 de reprezentanți ai Universității Catolice din Louvain, 73 din afara corpului profesoral, 38 din partea universităților de
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
central nu mai puțin de 65 de reprezentanți ai Universității Catolice din Louvain, 73 din afara corpului profesoral, 38 din partea universităților de stat și 16 de la Universitatea Liberă din Bruxelles 8. Situația s-a menținut până în 15 iulie 1849, când Parlamentul belgian a adoptat o nouă lege organică a învățământului superior, cu care ocazie au fost inițiate și juriile mixte ce erau compuse în mod egal din reprezentanți ai universităților libere și ai celor de stat, aceștia fiind prezidați de un extern
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
număr mare să studieze în Belgia în acea perioadă), fiind totodată instrumente prin care puterea politică de la Bruxelles își proteja propria piața a muncii 15. În fine, măi precizam că, în linii generale, pentru a avea acces într-o universitate belgiană, candidatul trebuia să fie deținătorul unui certificat de studii medii în domeniul ales sau în domenii conexe 16. Urma apoi o perioadă de studii denumită candidatura, ce avea o durată de doi ani (drept, filosofie și litere, științe) sau de
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al său, jurnalistul francez Auguste Baron 23. Prin subscripția inițiată de lojă s-au adunat banii necesari pentru împlinirea proiectului. Printre fondatori se regaseau viitori profesori ai acesteia sau oameni politici ce se vor afirmă în prim-planul vieții publice belgiene, precum Charles de Brouckère, Henri de Brouckère, Eugène Defacqz, Charles Rogier, Pierre- François Van Meenen ori Sylvain Van de Weyer 24. Așadar, Universitatea Liberă nu era o institutie gestionată de stat, astfel că anumite date ale școlarității, dar și ale
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
discipline, care se finalizau cu acordarea unor certificate; era vorba, cu deosebire, de cursurile care aveau o însemnată încărcătură istorică, dar și de cele de drept natural, drept public, drept comercial, procedură civilă ori economie politică 37. În 1876 legislația belgiană revenea asupra prevederilor din 185738. Către sfârșitul veacului și în primele decenii ale secolului al XX-lea apăreau noi cursuri în programa în funcție de diversificarea activităților din societate (drept industrial, drept colonial, drept notarial, elemente de legislație financiară, drept penal flamand
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
că vizita ar fi inoportuna și a decis o amânare sine die a prelegerilor savantului din Hexagon, cu atat mai mult cu cât emoția atentatului anarhistului Vaillant din Camera Deputaților a Franței (decembrie 1893) era încă vie în opinia publică belgiană 86. La inițiativa profesorilor Paul Janson și Edmond Picard (cărora li s-au adăugat Guillaume de Greef, Émile Vandervelde, Louis de Brouckère etc.) s-a constituit un comitet de protest, care i-a reunit și pe studenți, cu deosebire pe
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
mare pentru titularii acestor diplome, care proveneau din afara Belgiei, așa cum susținea, bunăoară, Wim Van Rooy în studiul dedicat Universității Noi100. Este suficient să amintim situația din Bulgaria de la sfârșitul primului deceniu al secolului trecut, pe care o evocă și cercetătorul belgian, când guvernul de la Sofia s-a lăsat greu înduplecat să recunoască diplomele Universității Noi101. Același lucru s-a întâmplat și în România, unde, fără să existe o reacție guvernamentală expresă, diplomele Universității Noi erau puse sub semnul întrebării în anumite
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
decenii ale veacului al XX-lea. Înființarea, organizarea și dezvoltarea acesteia au fost influențate, în primul rând, de reglementările privind statutul universităților private, specializările recunoscute de lege, acordarea și recunoașterea diplomelor. În general, diferitele legi care au reglementat spațiul universitar belgian (1835, 1849, 1857, 1876, 1890, 1891, 1911 etc.) au avut ca obiectiv acordarea unei mai mari libertăți și autonomii instituțiilor de învățământ superior (inclusiv celor private), precum și diversificarea domeniilor, respectiv diplomelor. Reținem, ca exemplu, instituirea, prin legea din 15 iulie
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
sau de geografie agricolă, industrială ori comercială), prin dezvoltarea dimensiunii practice a prelegerilor, specializărilor și introducerea seminariilor. Episodul dizidentei ce a dus la constituirea Universității Noi a arătat importantă cunoașterii contextului instituțional și politic pentru explicarea opțiunilor și traiectoriilor studenților (belgieni și străini). Reținem, pentru studenții străini (deci și pentru cei din România, de care ne vom ocupă mai departe) dificultățile de recunoaștere a diplomelor (mai ales în cazul celor emise de Universitatea Nouă), precum și existența a două grade academice distincte
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
dădea deținătorului sau posibilitatea de a exercita o profesie în Belgia, și cel științific, care nu conferea acest drept. Prezența mai mare a străinilor printre titlularii diplomei științifice poate fi legată, așa cum am sugerat deja, de o strategie a autorităților belgiene de a-și proteja propria piața a muncii. Rămâne de văzut, în capitolele următoare, in ce măsură studenții români care au optat să studieze la Universitatea Liberă din Bruxelles, au conștientizat aceste date legale, s-au integrat sau nu în
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
fiecare dată numărul românilor cu cel al studenților ce obțineau doctoratul în domeniile respective, calculând totodată și procentul străinilor din acest număr total. Datele statistice ni se par necesare pentru înțelegerea opțiunilor românilor raportate la alegerile făcute de ceilalți studenți (belgieni sau străini) ai Universității Libere. De asemenea, aceste date cantitative sunt necesare reflecției asupra rolului jucat de Universitatea din Bruxelles în formarea elitelor intelectuale și politice române ale veacului al XIX-lea. În acest sens, dincolo de cifre, ni s-a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei. Până la încheierea cercetării noastre privind carierele studenților care au obținut un titlu de doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles, putem afirmă, pe baza datelor prezentate în acest studiu, că instituția belgiană a jucat un rol important în formarea elitelor românești ale vremii. De asemenea, așa cum am sugerat deja, românii care își fac studiile în Belgia reprezintă un subiect aparte în cadrul studiului relațiilor româno-belgiene dar poate constitui, totodată, o axă a cercetărilor
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
cinci domenii de specializare prezentate anterior (dreptul, științele politice și administrative, filosofia și literele, medicina, științele), organizate oarecum asemănător și încheiate cu diplomă de doctor, studiile politehnice au fost, de asemenea, o opțiune a românilor ce se duceau în capitala belgiană pentru a-și desăvârși formarea profesională și a obține o diplomă care să-i ajute să aibă o carieră în țara de origine. Ne-am oprit asupra lor în prima parte a acestui capitol încercând, ca în cazurile anterioare, să
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]