3,162 matches
-
mei, la viața de fapt nu mă puteam opri într-un punct, gândurile îmi zburau peste tot și de fapt nu se opreau nicăieri cu exactitate. Deodată luminile de pe stradă și din cartier s-au stins, si sa făcut o beznă adâncă, atunci am ridicat capul în sus și am privit stelele întreaga bolta cerească, și ceva straniu mi s-a întâmplat, m-am umplut de o uriașă putere la nivelul minții și inimii mele. Aveam impresia că acea putere venea
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
nu-mi explic: cum s-a oprit timpul în acel puct din spațiu?, dându-ne acea stare de ... VII. DOUĂ CUVINTE (PROZĂ PA), de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012. O zi fără tine - e beznă. Două, trei... - insomnii. Te rog! Scrie-mi, două cuvinte!... Mu-mu-mulțumesc! Bravo! Vițel la poartă nouă! zise în gând, împăturind biletul. Plecă să-și caute iubirea. Merse și merse, din poartă-n poartă, până dădu norocul peste ea. Dădu, așa de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
minte, chiar mi-am găsit jumătatea, dar nu se angajează într-o relație, vrea referințe despre mine. I-am arătat hârtia aceasta și mi-a cerut adeverință. Citiți! Regrete eterne! - două, nu? Citește mai mult O zi fără tine - e beznă. Două, trei... - insomnii. Te rog! Scrie-mi, două cuvinte!... Mu-mu-mulțumesc!Bravo! Vițel la poartă nouă! zise în gând, împăturind biletul. Plecă să-și caute iubirea.Merse și merse, din poartă-n poartă, până dădu norocul peste ea. Dădu, așa de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
am în minte cuvintele lui Theodore Roosvelt: „E greu să pierzi, dar este mult mai rău să nu fi încercat niciodată să reușești" Oricât de puțin însemnate sunt scrierile mele, ele tot înseamnă mai mult decât o tăcere vâscoasa lăsând beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viața. Nerostitul nu aduce decât întunericul și viața ne ofera atâtea aspecte care nu trebuie să fie uitate. Știu că scrierile mele nu vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
comoditate care, paradoxal, nu te împiedica, ba chiar te ajută să înțelegi mai mult decât dacă ai caută să știi și să te întrebi. Orbit de lumină, de o consistentă aproape lichidă, a uimirii, cauți să te dezlegi de prinsorile beznei în care îți fabricaseși o ... Citește mai mult Nu ne simțim răniți când privim spinii unui trandafir. Ei nu există decât pentru ochii noștri. Ne împlinim în bucurii simple și miresme. Inutilă este îndrăzneala minții de a încropi o pledoarie
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
comoditate care, paradoxal, nu te împiedica, ba chiar te ajută să înțelegi mai mult decât dacă ai caută să știi și să te întrebi.Orbit de lumină, de o consistentă aproape lichidă, a uimirii, cauți să te dezlegi de prinsorile beznei în care îți fabricaseși o ... Abonare la articolele scrise de titiana dumitrana
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
luminată Te chem, te ating, te simt în somn, în gând Și pe feericul tărâm al astrelor te plimb. Trec norii, dintre mesteceni iar răsare luna Suspinul tau de dragoste l- ascult într-una Și mă răpeste din galaxii de beznă încă Mă poartă-n zbor stelar prin zarea adâncă Mă curăță de întuneric cu lumină preacurată Descătușare-n vis, izbândă adevărată! Pe țărm m-aduce chemarea-ti dulce de iubire Redându-mă oceanului de dor în izbăvire. Toți pământenii știu
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ani de la naștere) Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...” „Necuvintele ” lui
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
așezat cu piciorușele în sus și din botic mi a făcut semn să o mângîi pe burtică, că așa îi place ei. Și eu m am conformat, că ea e Kim, Kimuleana, pisicoasa pisicoaselor ,cum o alint eu. Era o beznă afară și ploua în rafale, exact ce îi plăcea lui Taty când ajungea pe drumurile ukrainene. Să fiți atenți toți trei la drum, ne-a rugat Taty îngrijorat. Mergeam cât puteam de încet și atenți, cu gândul să ajungem o dată
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
lăbuțele în burta mea să și revină. Doar mama nu spunea nimic, ea voia la Igești și cu asta basta. Noi ne conformam întocmai și la timp. Și am ajuns fără alte peripeții în dreptul porții de la Igești pe un întuneric beznă și o ploaie zdravănă. Atunci Mama s a dat jos să ne deschidă , în sfârși, fermecata intrare în rai. Unchiul Tolic însă, deși știa că venim, încuiase poarta și acum stăteam ca ,,vițeii la poarta nouă,, cum bombănea Taty și
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
acum bombănea ceva în legătură cu Tolic. Și- a rupt blugii în final și a scăpat de agățătoare. A sărit în curte, a deschis porțile și fericiți, am început să cărăm la bagaje până nu am mai putut. În curte era o beznă pe gustul meu. Puteam aprinde acum lanterna cea nouă și cu ea le arătam drumul și locul unde puteau pune bagajele. Până dimineață, măcar, apoi vedem noi unde le punem, ne încuraja Mamy ferictă că a ajuns. Casa parcă era
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Ștefane!... Tânărul plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Ștefane!... Trezește-te, bre, odată!... Ștefane!... Prin somn băiatul auzi chemarea și deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se buimăcit, căzu pe podea. - Ștefaneee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta, că doar nu este dimineață!? Ștefan aprinse lumânarea de pe măsuța de la capul patului. O lumină firavă inundă cămăruța
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Că-i frig sau a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și ostenite de lipsa de moarte, se pregăteau de noua și indicibila nuntire. Sub beznele norilor, se prilejeau sărbătoarea luminii și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și ostenite de lipsa de moarte, se pregăteau de noua și indicibila nuntire. Sub beznele norilor, se prilejeau sărbătoarea luminii și sufocarea tuturor paradoxurilor, a tuturor cărților (dar și a exploziei de înmulțiri infernale, precum închipuirile și, groaznic, zvârcolirile formelor lui Proteus - a filelor poveștii!). Da, se clocea, acolo, moartea, prin autosufocare, a tuturor cărților
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
ochilor lui ațintiți dincolo de moarte, m-am uitat. Și n-am mai văzut, în ochii albaștri ai celui de pe crucea din mijloc, nicio dramă, și n-am mai auzit, apoi, nicio glăsuire-afectată, niciun sofism fătat de prea întensa luminare a beznei, ea de ea înspăimată. Ci am văzut doar Scara Îngerilor. Scara Luminii Vestirii-Aflării. Am văzut-o cum se suie scara, dreaptă și severă, și cum apoi se-ngrămădește lumina, într-una și tot mai compactă, pe trunchiul Copacului Lumii, spre
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VERDE CRUD Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Oho ce sentimente-mi cad pe coapse sau pe zvelta gleznă când de lumină mă dezbrac în sfântă tăinuită beznă se sting pe pielea-mi de sidef toți îngerii de alb seduși ehei ce verde crud imberb îmi înflorește-n corcoduși roiesc în plete corbi de timp cu dor de alge și de mare tresaltă sânii albi perfid respiră norii
VERDE CRUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377092_a_378421]
-
său de aur, un jilț adăpostindu-i posteriorul, un jilț croit din fire de foc, de era cald și bine pe jilț. Când intră Marcel, barosul nimeri tocmai în dreptul ferestrei, pe care o astupă așa de bine, că se făcu beznă în camera tronului. - Fugi de la fereastră! țipă cu spaimă un sfetnic de taină, mic pitic, cum erau pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se pierde cu tine. Vise noi scrâșnesc înfășate-n ger Frânturi de gând în nori îneacă uitarea Dureri se sparg în tăceri cu raze din cer De noi vorbesc nopțile în valuri
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
mai caut adesso do la caccia a me stesso oh, eu am avut o iubită care semăna a ogar hămesit buzele ei luminoase cu pulbere de stele și pribegii de lună le caut cu mainile-nghetate, că prin blestem, în beznă * șapte săptămâni au săpat oamenii în primăvara aceea la marginea pădurii dar n-au fost auziți de El pe urmă au înflorit portocalii și eu a trebuit să plec soarele se făcuse mai rosu- dar asta o știu doar din
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
cărarea spre acum Lăsând voit să iasă miros de frunză udă Spre-a însemna cu iz de frunză ruginie dâra de drum. Sufletu-mi sfâșiat să stea ascuns sub frunze Cu clocotul durerii plutească-le-n văzduh, Iar liniștea din beznă le poarte și le-așeze Pe viața-mi și pe trupu-mi rănit, lipsit de duh. Din țărână și din frunze toamna-mi ridice casă, Cu crengi țesute-n corzi mi-o împrejmui ținutul, Din ceață neagră deasă acoperiș să-mi
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
clipe, prinde vorbă cu tine, fără bună dispoziție, nu răspuzi și o apuci în altă direcție, vrei să fugi dar nu vrei să dai de bănuit teama când totul ți se pare a fi fost o fantomă și dispare în bezna morbidă unde totul e posibil. M-am trezit gol de gînduri și cuvinte, denunțat de propriile mele simțuri când păcatele stau ca într-o scorbură de care nu-și aduce nimeni aminte. Este o zi în care porțile se deschid
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tăiată câteva clipe,prinde vorbă cu tine,fără bună dispoziție, nu răspuzi și o apuci în altă direcție,vrei să fugi dar nu vrei să dai de bănuit teamacând totul ți se pare a fi fost o fantomăși dispare în bezna morbidăunde totul e posibil.M-am trezit gol de gînduri și cuvinte,denunțat de propriile mele simțuricând păcatele stau ca într-o scorburăde care nu-și aduce nimeni aminte.Este o zi în care porțile se deschid greu,pe neașteptate
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
ți-am dezgolit, Din părul tău cel despletit, Tu o șuviță mi-ai dăruit. Un zbor, un vis multicolor, azi ne-a reclădit. REFUGIUL Refugiul meu era o evadare, Dintr-o lume așa de mare, Când m-am trezit în beznă și trădare, M-am dus lăsat, prin mâna ta, ca și o stea căzătoare. Am plâns, dureri și decăderi Și m-ai mințit fără remușcări, Acum trăiesc refugiul prin căderi, Epuizări dintr-un registru-nsângerat Din primăveri trecute-n veri
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]