2,430 matches
-
Burnet. Atunci, să-l chemăm pe Burnet. — Din nefericire, se pare că și domnul Burnet a dispărut. Nu reușim să dăm de el. — Minunat, zise Rick. De-a dreptul minunat. Se răsuci și urlă la asistentul lui. — Cheamă-i pe blestemații ăia de avocați, adu-i pe cei de la UCLA și pe toți ceilalți, până la ora opt, în seara asta. — Nu știu dacă ... — Acum! Capitolul 44 Gail Bond intrase într-o rutină. Petrecea noaptea cu Yoshi, apoi venea la șase dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
singur. Sanger încercă să pășească cu cât mai multă demnitate, îndreptându-și umerii și scuturându-și părul lung, în timp ce era condus la o mașină care-i aștepta. Bineînțeles, era o mașină nemarcată. Ar fi trebuit să se aștepte la asta. Blestemații de la FBI, CIA sau ceva de genul ăsta. Agenții guvernamentale secrete, oamenii din umbră. Elicoptere negre. Criptonaziștii neștiuți, din mijlocul nostru. Spumegând de mânie, nu se aștepta să o vadă pe doamna Malouf, doamna de culoare care locuia la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini de femeie și ieșiră afară, unde-i aștepta limuzina. Noaptea era rece și puțin umedă. — Doctori blestemați, zise el. Nu mai fac nici un test, la naiba. — Dr. Robbins n-a pomenit nimic de vreun test. Șoferul deschise ușa. Watson se urcă greoi, târându-și piciorul. Femeia îl ajută. Watson se prăbuși pe canapeaua din spate, strâmbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare. Robbins pregătise cutii luminate, cu radiografii, electroforeză și rezultate RMN. Watson se lăsă greu pe un scaun. Le făcu semn bărbaților mai tineri. Voi puteți pleca. — Dar, Jack ... — Spune-mi numai mie, îi zise Watson lui Robbins. Nouăsprezece doctori blestemați m-au examinat, în ultimele două luni. Am făcut atâtea RMN-uri și scanări la tomograf, încât strălucesc pe întuneric. Spune-mi. Îi făcu semn femeii. — Așteaptă și tu afară. Ieșiră cu toții. Watson rămase singur cu Robbins. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un adevărat calvar. În alte părți ale lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aici, unchiule? Știi că bunică-ta se plânge tot timpul de robinetele vechi din casă. Așa că În seara asta mi-am zis că de ce să nu Închid magazinul mai devreme și să nu mă opresc acasă la Shushan să repar blestematele alea de țevi? — Mda, Înțeleg, a observat Armanoush Înăbușindu-și un zâmbet. Apropo, ea unde e? — Trage un pui de somn, a spus Dikran târându-se ca un vierme afară din dulap pentru a lua un dispozitiv de Îndoit țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajunge pe planșele de uscare într-o săptămână, Dacă peste zece zile, când vin acasă, vor fi pregătite să meargă la cuptor, contează pe mine, Mulțumesc, să-ți spun ceva, tu și cu mine, dacă n-ar fi această criză blestemată, am putea face o echipă bună, ai lăsa slujbă de gardian la Centru și te-ai dedica olăritului, E posibil, dar e prea târziu să mă gândesc la asta, de altfel, amintește-ți că, dacă o făceam, acum eram amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de aici cu ușurință rotația Pământului. Iată motivul procesului lui Galilei, observase Diotallevi, Biserica mirosise În el templierul - nu, zisese Belbo, cardinalii care-l condamnaseră pe Galileo erau adepți templieri infiltrați la Roma, care se grăbiseră să-i Închidă gura blestematului de toscan, templierului trădător care era gata-gata să strige În gura mare totul, din vanitate, cu patru sute de ani mai Înainte de data de scadență a Planului. În orice caz, această descoperire explica de ce sub Pendul acei meșteri zidari trasaseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă verdictul mâinii mele nemiloase, iar eu Îi zic: — Acum poți să urci din nou, credincios al meu, umbra mea blestemată și, În timp ce urcă și i se vede spinarea Îi Înfig Între omoplați un stilet subțire cu lama triunghiulară, care aproape nu lasă nici o cicatrice. El se prăbușește, Închid chepengul, s-a făcut, părăsesc maghernița, În timp ce opt trupuri navighează acum către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prima și până-n a cincea zi inclusiv, iar Belbo era de acord, dar se hazarda să critice și opera din cea de-a șasea zi și, poate, și odihna din cea de-a șaptea, găsind că era duminica cea mai blestemată pe care-i fusese dat s-o trăiască. Începuseră să treacă Apeninii, dar În timp ce pe hartă părea ușor, le trebuiseră multe ore, trecuseră de Bobbio, iar către seară ajunseseră la Piacenza. Belbo era obosit, voia să stea cu Lorenza măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l Întreb pe taximetrist, pentru că cine ia taxiul la ora aceea o face ca să se ducă la el acasă, altfel e cel puțin un asasin, iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate peste tot, o mizerie, dacă ar fi depins de el, toți trebuiau puși la zid, și că era mai bun un ocol. Făcuse practic turul Parisului, lăsându-mă În sfârșit la numărul șapte al unei străzi singuratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Poate că chiar asta e chestia și de aia rîde Diavolul. Poate că i-ar fi mai ușor lui Wakefield să-și definească „sufletul“ decît să cutreiere lumea În căutare de zorzoanele unice pentru a-i face pe plac Prințului blestematului de Întuneric. Jackie se dovedește a fi un observator cu valențe poetice. — Cred că toate clădirile au suflete multiple, Împrumutate, care se schimbă În funcție de timp și de distanță. Sufletul acestui turn a Împrumutat mare parte din el Însuși clădirilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschisă. Era. — Așadar să-nțeleg că-ți place să te plimbi prin grădini înghețate și pline de noroi în pantofi negri de satin? râse Laurence pe când ieșeau în aerul rece și umed. Fran încercă să meargă pe pietriș. Uitase de blestemații de pantofi. — Nu-i așa că aerul e minunat de proaspăt? — De fapt, tot ce simt sunt gazele de eșapament din parcare, dar bănuiesc că ție îți plac. Tocmai dădeau colțul spre restaurant când Jack și Murray ieșiră, prinși în discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la acțiune și i-am spus: Lasă-mă două trei zile să mă gândesc. După ce a plecat m-am dus în camera mea, mam întins în pat și am început să mă gândesc cum voi scăpa eu din Aiudul ăsta blestemat, știind că singura variantă de a pleca din Aiud era să fac recurs la București. Seara ma-m pus și am făcut recurs și dimineața la-m dat afară. 9 Dar până la plecarea la București mai era. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
las copilul, bine, dar acum îți convine că e mare, piept nu i-ai dat, nu i-ai dat mestecat, nu i-ai dat mere rase, acum el mănâncă de toate. A pus neamul ei pe mine. Băi, voi sunteți blestemate, chiar să ajung așa...ce fac? O urmăresc iar și pe asta, o iau acasă, am bătut-o, de la picioare, stai, fă picioarele astea te duce mereu la măta, stai că te bag eu și la doi douăzeci. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă steaua cea mai tristă. BIOGRAFIE Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu, din umbră mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu voi.“ Dan și Emma prinși fumînd „iarbă“ pe acoperișul casei, pe care puteai ajunge ieșind pe fereastra dormitorului cumnatei mele. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine.“ Fluturarea carnetului de note pe sub nasul lui. Blestematul obiect avea mereu scris pe el „Se poate și mai bine“. Dar, firește, n-aveau cum să afle nimic, Își spuse. Ce anume ar fi putut face oare, de care să nu vrea să afle părinții săi? Ce secrete vinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simt mai bine", a pretins ea, lămurindu-mă doar că femeile sunt mai tari în fața bolilor decât bărbații. Ceva mai târziu a făcut o pasiune pentru magie și, crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niște "cărți blestemate". Nu știa ce lucram și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un lepros. ― Tot nu vrei să te întorci la o viață normală, Galilei? ― Dar ce mai poate fi normal pentru mine? ― Într-un fel, te înțeleg. Cauți ceva ce nu mai există. Pentru amândoi. ― Adică? ― Liniștea, Galilei. Noi doi suntem blestemați să nu mai avem liniște. ― Tu de ce? Vei iubi altă femeie. Crezi că te vei duce toată viața la mormântul Juliei? ― Nici nu știu dacă are un mormânt. ― Cum asta? ― Ți-am spus că i-am dus Juliei niște "cărți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să nu mai avem liniște. ― Tu de ce? Vei iubi altă femeie. Crezi că te vei duce toată viața la mormântul Juliei? ― Nici nu știu dacă are un mormânt. ― Cum asta? ― Ți-am spus că i-am dus Juliei niște "cărți blestemate", mințind-o că le cumpărasem de la un anticar, îți amintești? ― Da. ― Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărți scoase din biblioteca Inchiziției. ― Cum ai reușit să ajungi acolo? ― Pregăteam o biografie a lui Ignațiu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
el Mă duceam la bibliotecă, studiam, căutam documente, îmi făceam însemnări. Pot să spun că subiectul chiar mă pasiona. Acest Ignațiu de Loyola n-a fost o figură oarecare... ― Presupun ce s-a întîmplat... ― Cărțile acelea au fost cu adevărat "blestemate". Nu m-am grăbit să le iau de la Julia, să le pun înapoi de unde le luasem. Și, zărindu-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]