2,558 matches
-
blindatelor. Când a aflat vestea sosirii tancurilor germane, comandantul Diviziei a 78-a aliată, generalul-maior Evelegh, a cerut prioritate absolută din parte Armatei a 8-a britanică pentru aprovizionarea cu materiale de luptă, care să fie transportate peste râu. Cum blindatele germane continuau să sosească în zonă în număr din ce în ce mai mare, trupele aliate care traversaseră Biferno au fost obligate să treacă pe poziții defensive. Pânâ în seara zilei de 5 octombrie, aliații au fost împinși până la opt sute de metri de Termoli
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
de proporții prin crearea unor noi rețele, care au continuat să funcționeze până când Olanda a fost eliberată. În Belgia, Secția T a SOE a reușit să pună pe picioare mai multe rețele eficiente, dar la finalul bătăliei din Normandia, forțele blindate britanice au traversat țara în mai puțin de o săptămână, rezistența belgiană neavând timp să întreprindă acțiuni ample de luptă. Belgienii i-au sprijinit pe britanici să ocolească ariergarda germană și să captureze intacte docurile portului Antwerp. SOE a apreciat
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
raionului Fuzuli, inclusiv Horadiz, centru local cu importanța strategică, iar mai târziu o parte din raioanele Djabrayil și Kalbadjar, provocând în rândurile dușmanului o pierdere de 4 000 de ofițeri și soldați, 15 unități de artilerie și 50 de tehnică blindată. Dar, urmare a actelor de trădare din rândul ofițerilor superiori, pozițiile eliberate în raionul Kalbadjar au fost predate după o anumită perioadă. În aprilie 1994, Rusia a înaintat Azerbaidjanului un tratat de pace umilitor, care asigura Moscovei concesii politico-economice colosale
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre front și posturile poliției militare germane. În timpul Insurecției din Varșovia, insurgenții polonezi au reușit să captureze câteva vehicule blindate germane. Într-o serie de ateliere cladestine, AK a fabricat o serie de arme și echipamente militare. Componente ale armelor au fost furate și transmise rețelelor rezistenței de muncitori care lucrau în fabricile militare germane. O ultimă sursă de aprovizionare
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
și franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia. Pe 24 mai, Hilter a vizitat cartierul general al lui Gerd von Rundstedt de la Charleville. Von Rundstedt a sugerat ca infanteria să atace forțele britanice la Arras, iar blindatele comandate de Kleist să se plaseze pe un front la sud și vest de Dunkirk, de unde să distrugă forțele aliate care se retrăgeau din fața Grupului de Artmate B. O asemenea manevră ar fi permis germanilor să-și consolideze pozițiile și
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
sud, împotriva restului forțelor franceze. În plus, terenul din jurul Dunkirkului era considerat nepotrivit pentru atacul tacurilor, așa că distrugerea forțelor aliate trebuia făcută de Luftwaffe și de infanteria Grupului de Armate B. Motivul real pentru care Hitler a luat decizia ca blindatele germane să-și oprească înaintarea este încă o problemă cercetată. Teoria cea mai cunoscută este aceea că von Rundstedt și Hitler au căzut de acord ca să păstreze blindatele pentru declanșarea unor noi operațiuni ofensive spre sud - în principal "Operațiunea Fall
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
de Armate B. Motivul real pentru care Hitler a luat decizia ca blindatele germane să-și oprească înaintarea este încă o problemă cercetată. Teoria cea mai cunoscută este aceea că von Rundstedt și Hitler au căzut de acord ca să păstreze blindatele pentru declanșarea unor noi operațiuni ofensive spre sud - în principal "Operațiunea Fall Rot". Pe 25 mai 1940, comandantul Grupului expediționar britanic, generalul Gort, a decis să înceapă evacuarea forțelor din subordinea sa. Începând cu 25 mai până pe 28 mai, britanicii
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
întindea de la Dunkirk până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I franceze care se aflau în afara pungii de la Dunkirk. Începând cu ziua de 27 mai a început evacuarea de la Dunkirk. Blindatele germane au primit în aceiași zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai într-o fâșie îngustă pe coasta Canalului
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
de trupe și materiale care sosea în tabăra aliaților. Acest atac, conceput să fie declanșat cât încă Aliații nu-și întăriseră în mod decisiv armata, urma să fie purtat de două divizii blindate din Afrika Korps. Pe 30 iunie, înaintarea blindatelor Axei a fost oprită în timpul bătăliei de la Alam Halfa. Temându-se de contraatacul Aliaților, tanchiștii Axei au trecut în defensivă în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei bătălii de la El Alamein (linia scurtă a frontului
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
de oameni, 1.100 de tancuri, față de cei 115.000 de soldați și 559 tancuri ale lui Rommel. Montgomery a sperat ca prin Operația Lightfoot să deschidă două coridoare prin campurile minate ale Axei în zona de nord a frontului. Blindatele urmau să treacă prin aceste coridoare și să învingă tancurile germane. Pentru a asigura victoria tancurilor, urmau să se desfășoare atacuri de diversiune la Înălțimile Ruweisat în centru și în sud. Aceste atacuri trebuiau să împiedice ajutoarele din sud și
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
cu numele de cod "Linia Oxalic", depășind primele linii defensive ale Axei. Geniștii trebuiau să curețe și să marcheze între timp două culoare prin câmpurile minate, prin care trebuia să treacă diviziile de blindate din Corpul al X-lea britanic. Blindatele aveau ca prim obiectiv să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint", de unde trebuiau să trimită raportul despre progresele făcute. Următorul obiectiv era punctul codificat "Limita Pierson", unde trebuiau să se adune și să-și consolideze teporar pozițiile în adâncimea
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
început să înainteze. Obiectivul lor era atingerea unei linii imaginare din deșert unde era situată cea mai puternică poziție defensivă a inamicului. De îndată ce infanteria ar fi ajuns la primul câmp minat, geniștii trebuiau să înceapă crearea trecerii pentru diviziile de blindate ale Corpuui al X-lea. La ora 2 dimineața, primele 500 de tancuri au început deplasarea spre linia frontului. La 4 dimineața, primele tancuri ajunseseră în câmpurile minate, unde au ridicat nori de praf, atât de deși, încât vizibilitatea a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
dimineața, primele tancuri ajunseseră în câmpurile minate, unde au ridicat nori de praf, atât de deși, încât vizibilitatea a scăzut aproape la zero. Au apărut blocaje de circulație, iar înaintarea tancurilor a fost oprită. Între timp, Divizia a 7-a blindată (în rândurile căreia lupta și Brigada I franceză) a executat un atac de diversiune în sud, atacând Divizia a 21-a Panzer și Divizia blindată italiană Ariete. În regiunea Înălțimilor Ruweisat, Divizia a 4-a de infanterie indiană a atacat
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
blocaje de circulație, iar înaintarea tancurilor a fost oprită. Între timp, Divizia a 7-a blindată (în rândurile căreia lupta și Brigada I franceză) a executat un atac de diversiune în sud, atacând Divizia a 21-a Panzer și Divizia blindată italiană Ariete. În regiunea Înălțimilor Ruweisat, Divizia a 4-a de infanterie indiană a atacat cu obiective similare pozițiile Diviziei de infanterie italiană „Bologna”. Aceste atacuri trebuia să împiedice rezervele Axei din sudul frontului să se deplaseze în sprijinul camarazilor
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
îdepărtate suficient de multe mine pentru a permite trecerea tancurilor Corpului al X-lea. Tancurile au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat sarcina bombardării pozițiilor Axei pentru a provoca „fărâmițarea” lor. Unitățile de blindate germane au contraatacat în zona pozițiilor ocupate de Divizia a 51-a britanică la răsăritul soarelui, dar au fost oprite din înaintare. Până la ora 16:00 nu se produseseră schimbări mari pe linia frontului. La apus, cu soarele în spate
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
înaintare. Până la ora 16:00 nu se produseseră schimbări mari pe linia frontului. La apus, cu soarele în spate, tancurile germane din Divizia a 15-a germană și cele italiene din Divizia „Litorio” au atacat din spatele unor dealuri Divizia I blindată britanică. Aceasta a fost prima luptă importantă de tancuri de la El Alamein. Peste 100 de tancuri au participat la această luptă și, la căderea întunericului, aproape 50 dintre ele erau distruse, fără însă ca vreuna dintre tabere să câștige o
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
la Înălțimile Miteriya spre sud-est, dar, în același timp, forțele Axei au rămas ferm în tranșeele pe care le pregătiseră din timp. Bătălia a intrat într-un impas. Montgomery a ordonat încetarea luptelor în sud, permițând Diviziei a 7-a blindate să se mute spre nord, pentru a se alătura Corpului al X-lea. Pozițiile cucerite la înălțimile Miteriya au fost abandonate. Luptele au fost concentrate la Tell el Eisa, până la ruperea frontului. Aveau să urmeze șapte zile de groază. Dimineața
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru aceasta, comandantul german a mutat toate tancurile de mai la sud spre zona de nord a frontului. În zona de nord au fost mutate Divizia a 21-a Panzer și Divizia italiană de blindate „Ariete” de-a lungul drumului Rahman. Această mișcare a fost o eroare. Britanicii controlau drumul și tancurile au fost oprite din deplasare. În lipsa combustibilului, tancurile au rămas în câmp deschis, pradă ușoară pentru aviația aliată. Totuși, britanicii nu au reușit
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
ultima speranță a lui Rommel de a-și reaproviziona vehiculele cu combustibil. Marți: 27 octombrie În acest moment, principalele lupte se concentraseră în regiunea Tell el Aqqaqir și a înălțimilor Kidney. Batalionul al 2-lea de pușcași, apraținând Diviziei I blindate, ocupa poziți cu numele de cod Snipe, la sud-est de înălțimile Kidney. Luptele îndârjite de la punctul Snipe au devenit un episod legendar al bătăliei de la El Alamein. Tirurile de tunuri și mortiere au durat întreaga zi. În jurul orei 16:00
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
focul în mod accidental împotriva propriilor poziții, provocând pierderi importante. La ora 17:00, Rommel a lansat principalul lui atac. Tancurile germane și italiene au înaintat. Pușcașii britanici, având în dotare numai patru tunuri antitanc, au reușit să stăvilească atacul blindatelor Axei. Britanicii au reușit să scoată din luptă 37 dintre cele 40 de tancuri germane. Cele trei tancuri germane au fost retrase pentru organizarea unui nou atac comun cu blindatele italiene. Și acest nou atac a fost respins, numai nouă
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
dotare numai patru tunuri antitanc, au reușit să stăvilească atacul blindatelor Axei. Britanicii au reușit să scoată din luptă 37 dintre cele 40 de tancuri germane. Cele trei tancuri germane au fost retrase pentru organizarea unui nou atac comun cu blindatele italiene. Și acest nou atac a fost respins, numai nouă tancuri ale Axei reuind să se reîntoarcă pe pozițiile de plecare. Între timp, britanicii pierduseră un tun antitanc și mai dispuneau de numai nouă proiectile, dar germanii au renunțat la
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Regimentul al 125-lea german și un batalion de bersaglieri au fost trimiși să întărească sectorul care avea să fie atacat de soldații australieni. Australienii s-au deplasat pe tancurile de tip „Valentine” din dotarea Regimentului al 46-lea de blindate, pe care minele și tunurile antitanc le-au scos rapid din luptă. Austalienii au suferit pierderi de aproximativ 200 de soldați în timpul acestui atac. In ciuda vitejiei arătate în luptă de tunarii antitanc italieni, doar 20 dintre ei au reușit
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
fel soarta bătăliei, germanii fiind nevoiți să distrugă o cantitate de combustibil, pentru a nu cădea în mâinile inamicului. Această fază a bătăliei a început pe 2 noiembrie la ora 13:00. Obiectivele puse în fața soldaților Aliați au fost distrugerea blindatelor inamice, forțarea inamicului să accepte lupta în spațiu deschis, reducerea stocurilor de combustibil și interceptarea rutelor de aprovizionare ale Axei. Pentru atingerea obiectivelor ordonate, soldații Aliați trebuiau să cucerească localitatea Tel el Aqqaqir, centrul apărării Axei. Operațiunea a debutat cu
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
28-lea (maori), atașat Brigăzii a 151-a. Infanteria a reușit să-și atingă principalele obiective, dar, la fel ca și în cazul Operațiunii Lightfoot din prima zi a bătăliei, geniștii nu au reușit să demineze un culoar pentru trecerea blindatelor decât cu întârziere mare. Divizia a 9-a blindată a început deplasarea spre pozițiile de atac pe 1 noiembrie la ora 20:00, dinspre stația de cale ferată de la El Alamein, cu 130 de tancuri. Pe pozițiile de pornire a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
a reușit să-și atingă principalele obiective, dar, la fel ca și în cazul Operațiunii Lightfoot din prima zi a bătăliei, geniștii nu au reușit să demineze un culoar pentru trecerea blindatelor decât cu întârziere mare. Divizia a 9-a blindată a început deplasarea spre pozițiile de atac pe 1 noiembrie la ora 20:00, dinspre stația de cale ferată de la El Alamein, cu 130 de tancuri. Pe pozițiile de pornire a atacului au mai ajuns numai 94 de blindate. Brigada
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]