1,671 matches
-
arabă ale lui Rim Banna au fost primite cu entuziasm atât de către ascultătorii arabi, cât și de audiență internațională. Muzică să a fost clasificată ca fiind post-modernă , iar stilurile muzicale pe care Rim Banna le abordează sunt relative moderne: jazz, blues,ragtime ., însă de cele mai multe ori versurile sunt populare, vechi. Cântăreața afirmă: „O parte din munca noastră constă în a colecta texte tradiționale palestiniene, fără melodie. Pentru că textele să nu se piardă, încercam să le creăm melodii moderne, si totusi inspirate
Rim Banna () [Corola-website/Science/331952_a_333281]
-
1 aprilie 1995 a avut loc cea de-a patra ediție a festivalului, având ca tematică "EstEtica", adică estetica și etica estului. La secțiunea "Arte plastice" participă Marcel Duțu, Mihail Filip și Felix Aftene. La secțiunea "Muzică" au participat "Bega Blues Band", Edi Neumann (fondator Blazzaj) și Alexandru Andrieș. Secțiunea "Arte plastice" i-a avut invitați pe grupul "Subreal" (București/Amsterdam) și Ștefan Rusu. În cadrul secțiunii teatru au participat trupa "Masca" din București, Mihai Serghei Todor, trupa "Studio 24" din București
StudentFest () [Corola-website/Science/328402_a_329731]
-
album cu Christine McVie în calitate de membră deplină (ea a fost prezentă pe cele trei albume precedente ale formației ca muzician de studio). Fără influențele din anii 1950 ale chitaristului Jeremy Spencer formația s-a îndepărtat și mai mult de stilul blues și s-a îndreptat spre stilul pop melodic care le va aduce în cele din urmă succesul în Statele Unite patru ani mai târziu. După ce formația a finalizat înregistrarea albumului și l-a depus, casa de discuri a spus că nu
Future Games () [Corola-website/Science/334245_a_335574]
-
a apărut pe album cu excepția "câtorva chestii la pian" (conform unui interviu cu Mick Fleetwood pentru revista "Q" din 1990). Albumul, care a apărut după succesul brusc al formației în topuri, a oferit o gamă stilistică mai largă față de stilul blues clasic de pe primele două albume ale formației. Titlul este preluat din piesa "A douăsprezecea noapte" a lui William Shakespeare: "If music be the food of love, then play on". Acesta a fost primul album al formației lansat prin casa de
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
și alți cântăreți, cum ar fi Enrico Macias, Bobby McFerrin, si Richard Bonă, precum și influențe africane, latine și de ritmuri cubaneze. În 2006 ea s-a mutat la Paris. În 2001 ea și-a început cariera cântând în trupa de blues Fifty Fingers. A cântat în grupuri muzicale din Angoulême, mai ales într-un cvintet de jazz. A lucrat în Toulouse la un studio, ca și cântăreața de backing vocals. Astfel a cântat alături de Maeso, Art Mengo, Vladimir Max, Jean - Pierre
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
lucrării împreună cu criticul și compozitorul Deems Taylor, spunând că "scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză". Când poemul are caracter de blues "prietenul nostru american... a cedat unei crize de dor de casă". Dar "nostalgia nu este o boală fatală". Vizitatorul american "devine din nou un spectator alert al vieții pariziene iar zgomotele stradale și atmosfera franceză sunt triumfătoare". Maurice Ravel l-
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
și dezvoltă a treia temă în "Subito con brio". Stilul acestei secțiuni A este compus în stilul francez tipic al lui Claude Debussy și al compozitorilor membri Les Six. Secțiunea B în tempo "Andante ma con ritmo deciso" introduce muzica blues americană și crize de dor de casă. "Allegro" care urmează contină să exprime dorul de casă într-un blues în 12 măsuri. În secțiunea B Gershwin utilizează măsura comună, ritmuri sincopatice și melodii blues cu sunete de trompetă, saxofon și
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
al lui Claude Debussy și al compozitorilor membri Les Six. Secțiunea B în tempo "Andante ma con ritmo deciso" introduce muzica blues americană și crize de dor de casă. "Allegro" care urmează contină să exprime dorul de casă într-un blues în 12 măsuri. În secțiunea B Gershwin utilizează măsura comună, ritmuri sincopatice și melodii blues cu sunete de trompetă, saxofon și tobă mică. "Moderato con grazia" este ultima secțiune A care marchează o revenire la temele din prima secțiune A
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
ma con ritmo deciso" introduce muzica blues americană și crize de dor de casă. "Allegro" care urmează contină să exprime dorul de casă într-un blues în 12 măsuri. În secțiunea B Gershwin utilizează măsura comună, ritmuri sincopatice și melodii blues cu sunete de trompetă, saxofon și tobă mică. "Moderato con grazia" este ultima secțiune A care marchează o revenire la temele din prima secțiune A. După o recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
ritmuri sincopatice și melodii blues cu sunete de trompetă, saxofon și tobă mică. "Moderato con grazia" este ultima secțiune A care marchează o revenire la temele din prima secțiune A. După o recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
Metropolis), "Nebunia regelui George" de Alan Bennett (Teatrul Bulandra), "Vrăjitorul din Oz", după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior), "Scandal la operă!" de Ken Ludwig, "Ultimul Don Juan" de Neil Simon, "39 de trepte", după filmul lui Alfred Hitchcock, "Blues" de Arthur Miller (2008), "Război și pace", adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), "Miresele căpitanului" de Larry Gelbart (2002) sau "Operele complet prescurtate ale lui WLM ȘXPR" de J. Borgeson, A. Long și D. Singer (2001) la Teatrul Nottara
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
50. “Jocuri VI” - pentru clarinet și violă (1997) 51. “Ludus Modalis” - cvartet de coarde nr. 4 (1998) 52. “Ode To Hope” - cântată pentru cor și orchestră (1999) 53. Concertino - pentru violoncel și orchestră (2000) 54. Trei BOSSA NOVA (2001) 55.”Blues And Trouble” pentru orchestră de cameră (2002) 56. Preludio, Bossa , Postludio - per quatro fsgotti (2003) 57. FRESCĂ pentru cor mixt și orchestră (2004) 58. Triptic Antic- Ciclu de lieduri pe versuri de Nicolae Coman (2006) 59. Bassklavierkonzert - Concert pentru baș
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
Toni Michele Braxton (n. 7 octombrie 1967, Severn, Maryland, SUA) este o cântăreață americană de rhythm and blues, pop și soul, compozitoare și actriță de film. Este cel mai cunoscută pentru hituri precum "Unbreak My Heart", "Breathe Again", "Another Sad Love Song". A câștigat 6 premii Grammy și alte premii muzicale de prestigiu. Este unul dintre cei mai
Toni Braxton () [Corola-website/Science/332739_a_334068]
-
evitându-se muzica comercială, accentul fiind pus pe popularizarea unor curente muzicale mai puțin cunoscute ascultătorilor români: new - wave, indie, rock alternativ, electro pop rock, punk rock, world music, jazz, muzică clasica, muzică latino - americană și afro - caraibe, hard & heavy, blues etc. În toamna anului 1991, sediul radioului s-a mutat la etajul 2 al Teatrului Giulești, de unde a emis până la încetarea activității. Radio Nova 22 a participat, în toamna anului 1992, la prima ședință de acordare a licențelor definitive, dar
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
de pe EP-ul de debut al formației, "Ready, Set, Rock" și „Love Me Like That”, de pe albumul "Louder". Cântecul este descris ca un „cheerleader hip-hop jammer” și un „irezistibil track de petrecere care are mult ritm și un pic de blues”. Cântecul a primit multe recenzii pozitive. R5 au mers în al cincelea turneu intitulat "Louder Tour", unde Rydel cântă regulat „Love Me Like That” și în același turneu a cântat coveruri a unor cântece precum duetul „Sleeping with a Friend
Rydel Lynch () [Corola-website/Science/333087_a_334416]
-
cu influențe de jazz, swing, R’n’B sau funk. În plus, este adeptă sesiunilor live, întregul proiect muzical Jazzy Jo fiind orientat către live-act-uri, cu instrumente live și improvizații. Admira și studiază intens tehnică unor clasici ai muzicii jazz, blues și swing, cum ar fi Etta James, Ella Fitzgerald sau Nat King Cole, ajungând până la Ștevie Wonder și Michael Jackson. O fascinează funk-ul și asculta cu plăcere Muse, Aerosmith, Alicia Keys și Basement Jaxx. A declarat că își dorește extrem de
Jazzy Jo () [Corola-website/Science/333221_a_334550]
-
treilea album, "Idea". "Idea" a fost un alt album Top 20 în Statele Unite (locul 17) și în Regatul Unit (locul 4). După turneul de promovare a albumului Vince Melouney a părăsit formația, considerând că dorea să cânte într-un stil blues ceea ce melodiile formației nu îi ofereau șansa. Melouney a reușit o performanță notabilă în cadrul formației: compoziția sa "Such a Shame" (de pe "Idea") este singura melodie Bee Gees care să nu fie compusă de niciunul din cei trei frați Gibb. Formația
Bee Gees () [Corola-website/Science/333361_a_334690]
-
Robert Leroy Johnson (8 mai 1911 sau poate 1912, Hazlehurst, Mississipi - 16 august 1938 Greenwood, Mississipi) a fost un chitarist și cantautor american, reprezentant însemnat al muzicii blues, mai ales în stilul country blues și „blues din Delta fluviului Mississipi”. S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Robert Leroy Johnson (8 mai 1911 sau poate 1912, Hazlehurst, Mississipi - 16 august 1938 Greenwood, Mississipi) a fost un chitarist și cantautor american, reprezentant însemnat al muzicii blues, mai ales în stilul country blues și „blues din Delta fluviului Mississipi”. S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a talentului de instrumentist, de cântăreț și
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Robert Leroy Johnson (8 mai 1911 sau poate 1912, Hazlehurst, Mississipi - 16 august 1938 Greenwood, Mississipi) a fost un chitarist și cantautor american, reprezentant însemnat al muzicii blues, mai ales în stilul country blues și „blues din Delta fluviului Mississipi”. S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a talentului de instrumentist, de cântăreț și textier, tehnici
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
și falsete vocale, au influențat mai apoi multe generații de muzicieni, inclusiv cântăreți rock că Eric Clapton și alții. Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
mai apoi multe generații de muzicieni, inclusiv cântăreți rock că Eric Clapton și alții. Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate și de Led Zeppelin, Rolling
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
alții. Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate și de Led Zeppelin, Rolling Stones, Bob Dylan, Eric Clapton și alții. Artistul, de origine afro-americană, si care
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate și de Led Zeppelin, Rolling Stones, Bob Dylan, Eric Clapton și alții. Artistul, de origine afro-americană, si care a
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate și de Led Zeppelin, Rolling Stones, Bob Dylan, Eric Clapton și alții. Artistul, de origine afro-americană, si care a trăit doar 27 ani, a fost în anul 1986 înscris în
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]