5,311 matches
-
voi fi gând hoinar rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi de culoarea cerului senin. Voi fi firul de iarba peste care calci grăbită să întâmpini bucuria zilei care te umple de speranță. Voi fi bobul de rouă căzut peste petalele unui boboc de trandafir. Primește-mă să fiu cel pe care l-ai visat din fragedă pruncie, cel care să te înțeleagă și cel căruia să dorești de a-ți împărți bucățica de pâine așezată
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din bucuria înaltului, din sunetele Universului, gând curat de primenire slobozește ... renașterea. Pacea, coborâtă-n tihna albului fulg ... înlesnește răsărit blând astrului dimineților, să-și umezească strălucirea zâmbetului, cu limpezimea bobului de rouă. Rochițele florilor aduc curcubeul culorilor ... iar ... ... zborul păsărilor urcă-n sus, tot mai sus ... să ducă zeilor vestea că s-a rostit cuvântul: Primavară ! 1 martie 2O16 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: GÂNDURI ... DE PRIMĂVARĂ / Mara Emerraldi : Confluențe Literare
GÂNDURI ... DE PRIMĂVARĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373380_a_374709]
-
de pe deal, Pregătiți sunt de festin Și au strâns chiar arsenal... În oglinda unui lac Se admiră un rățoi, Unde-i liniștea mai tare Vrea să facă tărăboi... Într-un mușuroi furnica Cară grâne pentru iarnă, Vântul suflă fără milă Bobul vrea să îl răstoarne Greierașul prinde-n strune Dorul zilelor de foc, Când sonete se-aprindeau Chiar în fir de busuioc. Ceru-și scutură năframă Și toți norii se trezesc Tună, fulgeră și iată, Stopi de ploaie dăruiesc. În pământ
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
spus în poezia De n-ai fi apărut, căreia i-am dedicat-o cu toată ființa mea: De n-ai fi apărut din nimbul ăstei lumi, ca să ridici prin floare tot cerul de minuni, aș fi sădit în palmă un bob alb de lumini, l-aș fi stropit cu rouă culoare și suspin... Și l-aș fi pus la piept în haina mea curată, l-aș fi-ngrijit în somn în visu-mi fără pată, un căpătâi de viață la cap să
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
de tăciune, biserică străveche cu glas de clopot sfânt, rugul de foc, iertarea, și mierea din cuvânt. Dar Tu ai apărut din nimbul ăstei lumi, ca să ridici prin floare tot cerul de minuni, căci te-am sădit în palmă - un bob alb de lumini, te-ai întrupat din rouă, culoare și suspin... Spuneați despre invidie, ce credeți dvs., oare n-ar fi mai bine fără ea, sau că e totuși necesară prin faptul viețiurii într-o societate? Gheorghe A. Stroia: Am
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
din el peste ochi ți s-a pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Si cărarea ce-o călci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Pana sufletul
CĂLĂTORULE, STAI... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373499_a_374828]
-
De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pan’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima ușor, Un bob de roua printre rânduri... Tot căutând o zi senina, Simt cum respiri în pieptul meu Și-ntrezăresc un curcubeu, Cu arcuirea-i de lumină. Aștept să-mi scrii de parca viața Demult s-ar fi oprit în loc Și timpul tot a
AȘTEPT SĂ-MI SCRII... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373506_a_374835]
-
De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pân’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrimă ușor, Un bob de rouă printre rânduri... Tot căutând o zi senină, Simt cum respiri în pieptul meu Și-ntrezăresc un curcubeu, Cu arcuirea-i de lumină. Aștept să-mi scrii de parcă viața Demult s-ar fi oprit în loc Și timpul tot a
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Ca și cum s-ar fi rătăcitDe stele, pentru totdeauna.Și căutând cu-nfrigurareSub candelabrele lucind,Presară lacrimi de argint,De la luceferi pân’ la soare.Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduriS-au strecurat povești de dorși-mi cade-o lacrimă ușor,Un bob de rouă printre rânduri...Tot căutând o zi senină,Simt cum respiri în pieptul meuși-ntrezăresc un curcubeu,Cu arcuirea-i de lumină.Aștept să-mi scrii de parcă viațaDemult s-ar fi oprit în locși timpul tot a ars în foc
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
din el peste ochi ți s-a pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Până sufletul
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
din el peste ochi ți s-a pus,Urma ta după munți de noroi a apus.Călător rătăcit, călător prea străin,De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit,Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit.În burduful cel vechi vipere colcăiesc,De o viață hrănești neamul lor șerpăresc.Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi,Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi.Călătorule, stai, până nu e târziu,Până sufletul
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și ție acest lucru - nu - !...,, ,,...Te rog gîndește bine să nu faci vreo imprudenta - acum cît mai este timp...,, 06.03.1989 ...Ști că bine am facut că am fost la timp - ptr. că noi avand învoire ne-au numărat bob cu bob. Sînt tare îngrijorat în privința ta dacă - cum ai călătorit - si daca n-ai avut probleme și necazuri... ...Of! ...cît mai trebuie să suferim. De ce? Oare cu ce am greșit noi atîta - dar mai sînt 47 de zile pînă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
acest lucru - nu - !...,, ,,...Te rog gîndește bine să nu faci vreo imprudenta - acum cît mai este timp...,, 06.03.1989 ...Ști că bine am facut că am fost la timp - ptr. că noi avand învoire ne-au numărat bob cu bob. Sînt tare îngrijorat în privința ta dacă - cum ai călătorit - si daca n-ai avut probleme și necazuri... ...Of! ...cît mai trebuie să suferim. De ce? Oare cu ce am greșit noi atîta - dar mai sînt 47 de zile pînă la vacanță
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
simte și se prăvale peste mine tocmai când... nu mai contează cauze fapte gesturi umbre tumbe totul e un circ nesfârșit și eu spectator îndârjit în așteptarea finalului mi-am pierdut grația ciorchinelui de strugure când soarele toamnei mângâie vârful bobului anume așternut în centrul lui e din cauza mea e din cauza cauzelor am obosit să caut taci minte nebună o clipă vreau să dorm până când alergarea o voi relua cu un minus sau un plus de rutină sau poate las în
PĂPUŞARUL OGLINZILOR ADORMITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371568_a_372897]
-
voi iubirea și grija de părinte. / Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte / Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea / În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea. V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns / Și v-am zâmbit și-atuncea când sufletul mi-a plâns. // Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu, / Dar ați plecat...și-n juru-mi s-a adunat pustiu. // Să nu uitați de mine
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
și grija de părinte. / Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte / Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea / În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea. V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns / Și v-am zâmbit și-atuncea când sufletul mi-a plâns. // Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu, / Dar ați plecat...și-n juru-mi s-a adunat pustiu. // Să nu uitați de mine...atâta cât
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CROITORUL DE GER Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier, Eu un bob de credință, tu croitorul de ger, Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci, Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare, Poposind pe un ceas dintr-un stup de
CROITORUL DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371584_a_372913]
-
de rău, Bunule Iisus! Biserica-Ți toată este ca o vie, Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie Sforile mă leagă să nu pot vedea Dar mă las Părinte, doar în voia Ta! Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea, Când un bob de rouă îmi scaldă privirea Și în cerul clipei simt nemărginirea, Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea... Curcubeu - vitralii, ucenici și sfinți Te-am vândut odată pe câțiva arginți Mă căiesc amarnic și îmi plâng păcatul, Într-
DUHUL ADEVĂRULUI CREDINȚA RĂZBATE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374838_a_376167]
-
-ți stâmperi setea nu poți să iei o picătură. În fiecare fir de viață... destinul a tot scris povești... Însă, capabil să le spună, doar tu, stăpânul vieții, ești. Desprinde-le de firul vieții ș-așează totul pe hârtie, Din bob cu bob clădește versul și pune versu-n poezie. Când anii ți-au trecut prin vreme și viața-i fără de sclipiri, Bătrânul fir al vieții tale se va hrâni cu amintiri... Referință Bibliografică: Desprinde-le de firul vieții... Marin Bunget : Confluențe
DESPRINDE-LE DE FIRUL VIEȚII... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374845_a_376174]
-
setea nu poți să iei o picătură. În fiecare fir de viață... destinul a tot scris povești... Însă, capabil să le spună, doar tu, stăpânul vieții, ești. Desprinde-le de firul vieții ș-așează totul pe hârtie, Din bob cu bob clădește versul și pune versu-n poezie. Când anii ți-au trecut prin vreme și viața-i fără de sclipiri, Bătrânul fir al vieții tale se va hrâni cu amintiri... Referință Bibliografică: Desprinde-le de firul vieții... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN
DESPRINDE-LE DE FIRUL VIEȚII... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374845_a_376174]
-
cerului pot locui la umbra lui! Poate că așa e și cu fărâma de credință care a mai rămas în noi. Ea va rodi în sufletele noastre și credința va spori în noi înșine precum copacul cel mare. Și pilda bobului de grâu căzut în pământ care dacă nu moare rămâne singur, iar dacă moare aduce multă roadă. -Deci cât de mică ar fi speranța nu trebuie s-o pierdem? -Ca bobul de muștar...Da! -Și chiar dacă nu va învia cu
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
în noi înșine precum copacul cel mare. Și pilda bobului de grâu căzut în pământ care dacă nu moare rămâne singur, iar dacă moare aduce multă roadă. -Deci cât de mică ar fi speranța nu trebuie s-o pierdem? -Ca bobul de muștar...Da! -Și chiar dacă nu va învia cu trupul fraților, cuvintele Lui vor rămâne pururi în inima noastră! -Și încă ceva, mai spuse Andrei. Ce a spus învățătorul despre Simon, vă amintiți? -Ne amintim, ne amintim! spuseră toți. -,,Tu
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
esențiale sunt locul de unde venim, limba ce o vorbim, rudeniile ce ni s-au dat, sufletele însoțitoare, întregul ce ne înconjoară și până la urmă - Părinții, adică Neamul, alcătuind o realitate nesfârșită și inaccesibilă pentru înțelegerea noastră, făpturi mai mărunte decât bobul de nisip". Important pentru această scriitoare este că n-a pierdut legătura cu sursa, cu dasein-ul inițial, locul de unde survine ființa. Pornită în căutarea sinelui, în căutarea sa inițiatică, ea învinge frica de moarte. Cunoașterea de sine se revelează ca
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
PENTRU COPII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum e soarele, copii? Cum e soarele, copii? Darnic, fiindcă pe câmpii mii de raze aurite zilnic la muncă trimite. Să trezească bobul mic, să îl urce-apoi în spic, holda făcând pieptene vântul să o legene. Nu pierde timpul în zadar, ci umple cupe cu nectar de unde roiul de-albine le poartă înspre stupine. Frumoase și-înmiresmate sunt pe câmp florile toate, lanurile
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
nu stea toată ziua-n pat, până când seara se lasă nu le mai vezi dând pe-acasă. Harnice peste măsură se ocupă de natură, muncii lor vedem prinosul în urmă lăsând frumosul. Așa tată, așa fiice, flori pe câmp și bob în spice, pe-unde trece hărnicia nu lipsește bogăția. Creioanele Nici nu râd, nici nu vorbesc, doar stau triste și privesc neștiind nimic să facă fără un coleg de joacă. Însă când le bagi în seamă cu ele la joc
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]