2,421 matches
-
răsturnarea regimului Hatmanatului și a devenit membru al Directoratului Ucrainei, ca șef al forțelor armate. După căderea Kievului și emigrarea lui Vinnicenko, Petliura a devenit șeful Directoratului. Ca șef al armatei și statului, Petliura a continuat lupta atât împotriva roșiilor bolșevici, cât și împotriva albilor monarhiști, timp de 10 luni. În ianuarie 1919, în momentul izbucnirii războiului ruso-ucrainean, Petliura a devenit cel mai important personaj al Directoratului. În timpul războiului civil, el a luptat împotriva bolșevicilor, albilor lui Denikin, germanilor, ucrainenilor lui
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
a continuat lupta atât împotriva roșiilor bolșevici, cât și împotriva albilor monarhiști, timp de 10 luni. În ianuarie 1919, în momentul izbucnirii războiului ruso-ucrainean, Petliura a devenit cel mai important personaj al Directoratului. În timpul războiului civil, el a luptat împotriva bolșevicilor, albilor lui Denikin, germanilor, ucrainenilor lui Pavlo Skoropadski, polonezilor și românilor. La sfârșitul anului 1918, Ucraina a fost ocupată de rușii albi, dar, până în toamna anului următor, albii au fost înfrânți și, între timp, sovietele deveniseră forța dominantă în Ucraina
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Lublin, o alianță cu guvernul polonez, recunoscând, totodată, râul Zbruci ca linie de demarcație între cele două state și acceptând ocuparea de către Polonia a Lvivului și a Galiției, primind, la schimb, ajutor militar și politic în lupta pentru alungarea regimului bolșevicilor. În 1920, forțele poloneze sprijinite de resturile armatei lui Petliura (cam 2 divizii) au atacat Kievul, în timpul războiului polono-bolșevic (1919-1921). După succesul inițial, forțele lui Piłsudski și Petliura au fost respinse până spre râul Vistula și spre Varșovia. Armatele poloneze
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
1920. Unii istorici sugerează că Petliura nu a făcut suficient de mult ca să oprească pogromurile, ba, poate, chiar a încurajat sentimentele antisemite ale soldaților, comandanților și populației sătești, pentru a-și asigura un sprijin cât mai important în lupta împotriva bolșevicilor. Sprijinitorii lui Petliura au pretins că liderul ucrainean nu era un antisemit și că ar fi încercat să oprească violențele antievreiești, prin introducerea pedepsei capitale pentru crima de participare la pogromuri. Pe 25 mai 1926, în veme ce se deplasa
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
acceptarea colectivizării agriculturii. În perioada 1929 - 1930, zeci de mii de activiști ai Partidului Comunist au fost trimiși în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului de colectivizare. Așa numiții "douăzecișicinci miiști" (muncitori industriali și cei mai devotați bolșevici) au fost trimiși să ajute la conducerea fermelor colective. În plus, acești activiști trebuiau să zdrobească rezistență pasivă și nou apăruta rezistență activă la colectivizare prin așa-numita politică de "deculacizare", (arestarea culacilor, despre care se afirma că s-ar
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
personal în asigurarea distribuirii ajutoarelor. Documentele sovietice cercetate în arhivele desecretizate demonstrează că ajutoarele au fost distribuite selectiv, iar scopul principal al ajutoarelor a fost salvarea forței de muncă din agricultură. O rezoluție specială a Comitetulului Central al Partidului Comunist (bolșevic) Ucrainean ordona împărțirea țăranilor spitalizați pentru distrofie în pacienți suferinzi și pacienți aflați în convalescență. Rezoluția ordona ca în cazul celor din urmă să fie îmbunătățită hrănirea în limitele resurselor avute, astfel încât țăranii să poată fi trimiși cât mai repede
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
și eliminarea practic a întregului cler ucrainean și întemnițarea sau executarea intelectualilor ucraineni. Până la sfârșitul deceniului al patrulea, aproape patru cincimi din elita culturală ucraineană fusese "eliminată". Unii, precum scriitorul Mikola Hvilovi, s-au sinucis. Unul dintre cei mai importanți bolșevici veterani ucraineni, Mikola Skripnik, care a fost la cârma procesului de ucrainizare, s-a sinucis prin împușcare în vara anului 1933, în momentele de maximă violență a epurărilor din Partidul Comunist Ucrainean. Partidul Comunist Ucrainean, sub conducerea unor lideri numiți
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
primare sătești, după care s-a angajat ca lucrător la exploatările de cherestea. A fost recrutat în armata țaristă în august 1916. La izbucnirea revoluției ruse din 1917 a fost lăsat la vatră. În 1919 a intrat în rândurile Partidului Bolșevic și ale Armatei Roșii, într-o unitate de artilerie. În timpul războiului civil a luptat în rândurile Armatei Roșii în Orientul Îndepărtat Rus. Comandantul său din acele vremuri a fost Climent Voroșilov, un viitor colaborator apropiat al lui Stalin și Comisar
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
pe cea mai înaltă clădire din localitate. Mai târziu, în timpul războiului civil, folosirea steagului roșu de către Armata Roșie, conducea la mari confuzii în rândul Armatei Albe, ai cărei soldați, atunci când vedeau steagul roșu fluturând într-o localitate aflată sub controlul bolșevicilor, nu știau dacă este vorba despre o așezare lovită de molimă și trebuia ocolită, sau, dimpotrivă, trebuia eliberată de sub stăpânirea inamicilor lor. După victoria Revoluției din Octombrie, steagul roșu cu secera și ciocanul a fost adoptat ca steag oficial al
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
Sencovici (n. 31 iulie 1902, Dej ca "Szenkovits/Szenkovics Sándor" - d. 10 noiembrie 1995, București) a fost un ilegalist și demnitar comunist român de origine maghiară. În anul 1925 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1928, când bolșevicii unelteau în ilegalitate împotriva statului român, a avut "primul conflict cu autoritățile", fiind prins că răspândea ziarul "Urmașii lui Lenin" la Oradea, unde devenise secretarul PC din Ardeal. În 1940 e condamnat la 5 ani de recluziune în lagărul de la
Alexandru Sencovici () [Corola-website/Science/308322_a_309651]
-
la München cu Lenin, iar în 1905 a participat, împreună cu Troțki, la revoluția rusă din 1905. A fost arestat și deportat în Siberia, de unde a evadat. S-a reîntors în Germania, unde s-a implicat într-un scandal financiar compromițător. Bolșevicii l-au învinuit de o fraudă în valoare de 130.000 de mărci. Incidentul i-a stricat relația cu liderii socialiști, între care Rosa Luxemburg, articolele sale nemaiputând fi publicate în gazetele lor. Sosit în 1910, Gelfand-Parvus a activat ca
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
Humanité”. Un timp a lucrat ca medic in localitatea Beaulieu, Haute- Loire. Încercările lui Rakovski din această perioadă de a obține cetățenia franceză au eșuat. În 1903 în timpul Congresului al II lea și al scindării social-democrației ruse în două curente, bolșevic și menșevic, a adoptat, ca și Gorki, iar mai târziu Troțki, o poziție de mijloc, încercând sa reconcilieze cele două tabere adverse. Din 1919 a aderat definitiv la mișcarea comunistă. Dupa ce la moartea tatălui său în 1903 s-a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
așa numitului Guvern Provizoriu al Muncitorilor și Țăranilor. Pentru o vreme, Rakovski a făcut parte din conducerea Internaționalei comuniste la a cărei întemeiere a contribuit in martie 1919. I s-a încredințat responsabilitatea biroului Cominternului din Ucraina. În 1919, când bolșevicii au revenit la putere în Ucraina, Rakovski a fost numit pentru câteva luni, (29 ianuarie 1919 - 17 decembrie 1919) în funcția de președinte al Consiliului Comisarilor Poporului al Ucrainei sovietice. În această calitate a încercat fără succes să stabilească o
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
1938, în cadrul celei de-a treia runde de procese-spectacol, cunoscută ca procesul celor 21 sau al „blocului troțkist de dreapta”, Racovski a fost adus în fața tribunalului (prezidat de V.V. Ulrih), alături de Buharin, Rîkov, Iagoda, Krestinski și alți veterani și ex-conducători bolșevici, precum și un grup de medici, și acuzat de un șir lung de crime, între care de a fi conspirat cu Troțki pentru a-l lichida pe Stalin, de a fi spionat în favoarea Marii Britanii și a Japoniei, de a fi fost
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus. După moartea lui Lenin, puterea
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Primul act al guvernului comunist a fost încetarea participării Rusiei la luptele primului război mondial. În schimbul păcii, tânărul stat comunist ceda Germaniei cea mai mare parte a Ucrainei și Belarusului prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Aproape imediat după preluarea puterii de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
de foștii aliați. Armatele Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Franței au încercat să prevină întinderea revoltelor comuniste în afara granițelor rusești și să reimplice Rusia în luptele războiului mondial de partea Aliaților. Intervenționiștii au încercat să invadeze Rusia și au sprijinit forțele ostile bolșevicilor cu arme, muniții sau direct cu trupe. Partidul Bolșevic, mai târziu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, la început s-a bucurat numai de posibilități limitate de exercitre a puterii în stat, controlând numai o parte a teritoriilor aflate cândva sub
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Kronstadt a semnalat creșterea inpopularității politicii comunismului de război în țară, dar mai ales în zonele rurale. În martie 1921, la sfârșitul războiului civil, marinarii deziluzionați, (cei mai mulți dintre ei țărani la origine), care fuseseră printre cei mai îndârjiți aliați ai bolșevicilor împotriva guvernului provizoriu, s-au revoltat împotriva regimului comunist. În ciuda faptului că Armata Roșie de sub comanda lui Lev Troțki a zdrobit rebeliunea marinarilor, acest semn al creșterii nemulțumirii populare a fortat partidul lui Lenin să ia în seamă cei 80
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
urmă să se întoarcă și împotriva lui Buharin și a NEP-ului, reușind astfel să-și elimine toți adversarii și să devină cea mai importantă personalitate a partidului și guvernului Din acel moment, Stalin și-a clădit o reputație de "bolșevic credincios" și de"mână dreaptă a lui lenin". În realitate, Lenin nu avusese încredere în Stalin, iar înainte de a muri a dictat o scrisoare numită de cele mai multe ori "Testamentul lui Lenin", în care atrăgea atenția asupra pericolului pe care îl
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
începe cu zilele care au urmat izbucnirii Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 care i-a adus pe bolșevici la putere. Noul guvern comunist a înființat Armata Roșie pentru a lupra cu diferiții dușmani din timpul războiului civil. La sfârșitul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, Armata Roșie a participat la mai multe acțiuni militare: În al
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
ajungând un guvern provizoriu, care a fost la rândul lui răsturnat de la putere de Revoluția bolșevică din octombrie. Armata rusă, epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa, influența bolșevicilor era mare în rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
din octombrie. Armata rusă, epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa, influența bolșevicilor era mare în rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Roșii cu cei aproximativ 200.000 de marinari ai Flotei Mării Baltice și cu o mână de soldați simpatizanți comuniști din garnizoana Petrogradului. Lev Troțki a fost primul Comisar al Poporului pentru Război. La începuturi, Armata Roșie era egalitară și indisciplinată. Bolșevicii considerau gradele militare și salutul militar obiceiuri burgheze și le-au abolit. Soldații își alegeau conducătorii și votau căror ordine să se supună. Această stare de fapt nu a durat mult, sub presiunea războiului civil gradele militare și disciplina ierarhiei
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
și le-au abolit. Soldații își alegeau conducătorii și votau căror ordine să se supună. Această stare de fapt nu a durat mult, sub presiunea războiului civil gradele militare și disciplina ierarhiei de comandă au fost restabilite. În timpul războiului civil, bolșevicii au trebuit să lupte împotriva grupurilor contrarevoluționare care au devenit cunoscute ca „Albii” dar și împotriva trupelor susținute de Anglia și Franța care doreau să răstoarne guvernul comunist. După o serie de victorii inițiale, Lenin, într-un acces de optimism
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]