2,368 matches
-
mâinilor ei erau încărcate cu lanțuri și părea constrânsă să danseze în fața bătrânului. Îmi imaginam că poate îl aruncaseră pe bătrân într-o celulă tenebroasă, împreună cu un naja, și el ieșise, având barba și părul albe. Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
păpuși pentru export. Trebuie să-și îndeplinească sarcina de producție zilnică. Păpușile vor fi vândute în magazine pentru copii din întreaga lume. Ea coase rochițe colorate de trupurile micuțe din plastic. Zeci, sute, mii de păpuși între 1976 și 1991. Brodează primăvara pe rochii, desenează flori din imaginație. Când gardienii nu se uită, brodează pe ascuns numele ei, Jiang Ching, pe partea interioară a cusăturilor rochițelor. Și apoi e descoperită și oprită de la a mai face asta. Cu toate acestea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi vândute în magazine pentru copii din întreaga lume. Ea coase rochițe colorate de trupurile micuțe din plastic. Zeci, sute, mii de păpuși între 1976 și 1991. Brodează primăvara pe rochii, desenează flori din imaginație. Când gardienii nu se uită, brodează pe ascuns numele ei, Jiang Ching, pe partea interioară a cusăturilor rochițelor. Și apoi e descoperită și oprită de la a mai face asta. Cu toate acestea, e mult prea târziu pentru ca ei să le mai recupereze pe cele care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
porcușorul de Guineea în cratița pentru spaghetti marca Nigella Lawson. Și probabil ea nici nu a făcut nimic. Dar asta nu voi ști niciodată și nici nu am dreptul s-o întreb. Minunat. Tot ce pot să fac e să brodez pe marginea acestei obsesii la infinit. — Îmi pare rău, Tally, tu nu ai nici o vină. Știu asta, îmi răspunse, un pic cam dur, aș zice. Dar încerc să fac tot ce pot în situația asta complicată. Ei bine, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pas trupul fiindu-mi traversat de crampe îngrozitoare. Lucrul bun în legătură cu această tortură a fost că m-a făcut să nu mă mai gândesc la faptul că Ed nu-și dorește copii. Dar chiar și așa, mintea mea începuse să brodeze o eschivă, lucru de care doar de curând am descoperit că e capabilă. Cel puțin îi plăceau copiii, am raționat eu - sentimentele față de copiii lui vitregi dovedeau asta. Dacă ar fi avut suficientă încredere într-o femeie poate că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceea, ci un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a mă vedea. Mă aștepta, avea știința vegherii în așteptare. Putea să stea ore întregi brodând la gherghef și plimbând în gând vorbele pe care le rostisem la ultima noastră întâlnire, iar când peste luni și luni o revedeam din nou discuția noastră pornea exact de unde o lăsasem, pentru că ea ținuse proaspăt în inimă ultimul meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când s-a măritat. Atunci era toamnă, mirosea a frunză și a fum iute. Tot așa, pe lavițe se aeriseau dulamele de serasir și de canavăț, rochiile de atlas de Veneția și de belacoasă. Tot așa, doar că ea atunci broda liniștită la fața de masă din pânză de in, în timp ce Maria țipa și plângea: — Totul pentru Stanca lui taica, mare lucru că se mărită. Sigur, totul pentru ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino că vodă mai doarme, iată nici pe domnia sa Selin pașa nu l-a putut primi. Ținuta beizadelei era impecabilă. Avea un caftan din stofă subțire de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine aveți inelul de pecete? — Știe înălțimea ta de la cine. — Doar inelul? — Mai avem și un dar gata plătit pentru soața înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o pună pe perete. — Învierea, așa stă după ce trece Crăciunul, îl lămuri sfinția sa. Agăță icoana la locul ei pe perete, apoi așezându-se în jilț, întrebă nerăbdător: — Și? Mitropolitul, absent, punea în câteva ace fire de mătase de diferite culori. Broda cu mai multe ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât au durat sărbătorile am fost mereu tulburat de întrebarea: ce anume l-a împiedicat pe chir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să mai zic. Domniile lor se cred nedreptățiți că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o clipă că venim și noi, îl întrerupse Constantin. — Bine, vă aștept în sală și mă mai uit cum cos doamnele. Liniștea iar puse capăt șoaptelor, dar el nu se îndreptă spre ferestre ci se duse spre masa la care brodau surorile sale. O alese pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
evreiesc, cel atât de sigur și prietenos. Știu unde locuiesc șiksele după felul perdelelor pe care le pun mamele lor la geamuri. Și-apoi, goimii pun la fereastra din față și o bucată mică de pânză albă cu o stea brodată pe ea, în cinstea lor și a băieților lor plecați în armată - o stea albastră dacă băiatul e în viață, una aurie dacă e mort. „Iată o măicuță cu stea aurie“, zice Ralph Edwards pe un ton solemn, prezentând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ora nouă, ca să se odihnească. Îi place să fie proaspăt dimineața. ― Asta-i bine. Bine. Amândoi deodată, Își puseră pălăriile pe cap și plecară. Și așa ajungem la săptămânile premergătoare serbării de absolvire. La Desdemona, care coase o vestă palikari, brodând-o cu ață roșie, albă și albastră. La Lefty, care pleacă de la lucru Într-o seară de vineri și traversează strada Miller ca să fie plătit din mașina blindată. Și iar la Lefty, În seara serbării, care ia tramvaiul până În Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
preoții arătau ca niște bărbați la baia turcească. Apoi Începu reprezentația. Un preot apăsă pe Întrerupător. Șirul de lumini din partea inferioară a imensului candelabru se aprinse. De după iconostas apăru părintele Mike. Purta o sutană turcoaz aprins, cu o inimă roșie brodată pe spate. Străbătu soleea și veni printre enoriași. Fumul din cădelniță se ridica și se Încolăcea, Înmiresmat de vechime. ― Kyrie eleison, cântă părintele Mike. Kyrie eleison... Și, deși cuvintele nu-mi spuneau nimic, sau aproape nimic le simțeam greutatea, brazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai, în cealaltă o sticluță și o batistă, brodată cu monograma ei și împodobită cu dantelă lată. Lângă ea, pe jumătate îngropat în valurile de tafta, era un huhurez, cu aerul plictisit, cu ochii stinși, cu capul golaș și așa de bătrân, încât ciocul îi sta cruciș, ca niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]