2,202 matches
-
acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă [rotundă] și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
piano. Pe-un scaun ședea un bătrân, pe pat zăcea o fată cu ochii jumătate închiși, lângă piano ședea altă fată. Cea care zăcea pe pat era d-o frumusețe rară. Părul blond bătea în cenușiu - fața sa albă ca bruma, ochii săi mai negri decât mura sub niște gene lungi, blonde, și sp [r ]încene subțiri, trase și îmbinate. Buzele ei tremurau o rugăciune, ochii săi se întredeschideau din când în când, tâmplele sale băteau încet. Un braț de-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de mult, cerul era mohorât... si în orient, departe, răsărea o auroră murdară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă. Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca păreți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și deasupra râpelor neroditoare stau risipite satele, pe planul dealurilor, arătura. O deosebire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un fapt care apare ca un progres istoric reprezintă o regresiune psihică? Chiar neputința noastră de a-i da un răspuns ne arată că am ajuns la limita ipotezelor pe care a trebuit să le avansăm pentru a conferi o brumă de sens unei realități care ar cere mult mai mult. III N-aș vrea să risc lăsîndu-vă să credeți că aceste ipoteze nu-și au aplicabilitate asupra unor fapte precise și chiar contemporane. Pentru a împrăștia o astfel de impresie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Restriști, Desfrunziri, Toamnă tîrzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lumii. Fala lui este să se Închine cu smerenie și să obțină miluirea femeii Împietrite, adică acceptarea sentimentului. Miluirea este capătul acestei aventuri, momentul suprem al dragostei văcăresciene, cum e la Eminescu somnia și la Blaga intrarea În codrii de brumă. Miluirea se capătă după ce bărbatul a trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă inimă și taci”; „și mor făcînd tăcere” etc. Însă, de regulă, Alecu nu tace, se vaită, jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai termină. Azi păsările au trecut în stoluri, roiau ca niște albine. Și zburau jos, la înălțimea hornurilor. Aproape că nu lăsau fumurile să se ridice. Și asta ce mai înseamnă ? C-o să ningă iarăși. Sau măcar o să vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
covorul pe gard că, până să-l bagi la loc, se prăfuia iarăși. Dimineața puteai să scrii pe geamuri cu degetul. Când respirai pe gură, aerul îți scrâșnea între dinți, ca pâinea uscată. Cel mai tare se vedea când dădea bruma. Trotuarele și frunzele și ce mai era pe-afară se acopereau de polei zgrunțuros, parcă era glaspapir. Aurica privea în jur cu ochi mari, strângându-se la brațul bărbatului. Se lovi de o bucată de metal, țipă, frecându-și piciorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceea se încăpățânau să rămână copilăroși. Alerga de-a lungul străzilor cu privirile, se strecura printre oameni, țopăia printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului, făcând giumbușlucuri, se răsucea primind, cu fața în sus, brumele întârziate ale amiezii de noiembrie. Ceva însă nu-i plăcea în locul acela. — Uite pasajul, zise. Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzând că cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da oarece demnitate predării, cuțitul, care se înfipse în pământ la un pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de ciori care, nemaigăsind boabe căzute, se roteau flămânde deasupra orașului. Tili avea de ales între a fi plictisit și a fi trist. Ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care oamenii îl dezmint fără încetare: umanismul. Cuvântul acesta care sună cam naiv și demodat și care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de contexte istorice și politice ("umanismul socialist"!) ― și care între timp și-a pierdut și bruma de prestigiu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu: că toți oamenii sânt egali în fața lui Dumnezeu, indiferent de zeul pe care îl slujesc, de sexul pe care îl au, de rasa, clasa, națiunea sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voștri în pace a dormi. {EminescuOpIX 101} O poezie care descrie plăcerile vieții câmpenești, însoțite întotdeauna de un mic revers de neplăceri, este următoarea: TOAMNA Ce dor îmi e de țară! Brumarul iată plin de mânie Cu grele vifori, cu brumă groasă, Jale întinde peste câmpie. La glasul iernei eu fug acasă. Vă las o țărmuri încîntătoare, Mă duc că doară voi fi scăpat "De - aceste friguri ce la răcoare, L-a umbra voastră am căpătat". O lac mărețe, adu - ți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e]le - Paserile - Omidele - Gândacii de mai (cărăbuși) și coropișnițele - Diverse alte insecte. B) Boalele: Tăciunele - Cangrena - Curgerea de gumă și idropica - Gălbinarea și oftica - Mana - Încolăcirea și pătarea frunzelor - Putrezirea lemnului - Nerodirea. C) Alte neajunsuri: Mușchiul - Bureții și rugina - Bruma și gerul - Seceta și ploile - Grindina, neaua și vijeliile. Capitul XI. Cultura diverselor specii de pomi: Mărul - Parul - Gutuiul, scorușul și sorbul, migdalul și cornul - Nucul, căstanul și alunul - Frăgarul și smochinul - Strugurelul și agrișul - Zmeura, murele și măceșul - Vița
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
uns Un om trebuie să stea în pădure până se găsesc toate durerile Un om uns e un om curat Afară un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge să ia foc Dar gerul îngeruit arde cu un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu cer dezlegare,/ Iar când le trece... coada pe spinare!”970) și mai conștientă de rolul pe care trebuie să îl joace într o societate în care regulile sunt impuse de bărbați („Stăpână-s mie însămi, înlesnită -/ Har Domnului - cu bruma-mi de avere;/ Tot tinerică, zburd nepriponită:/ Nici gelozii, nici sfăzi și-învăpăiere,/ Nici soț să-mi zică: <<Protos eu, muiere!>>/ Căci soții-s sau geloși peste măsură,/ Sau zbiri, sau umblă după prospătură.”971), iar păstrarea onoarei devine pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suflete, care nu pot să se stăpânească prin propriilelor forțe, să cadă de la nivelul la care au ajuns până la stadiulde a fi din nou introduse În corpuri muritoare, blestemate să-și ducă existența fără strălucire, o viață ștearsă, aidoma unei brume. 11. După părerea lui Hesiod, daimonii mor la sfârșitul unor anumite perioade de timp. Iată aluzia poetului la durata vieții lor atunci când atribuie unei Naiade următoarele cuvinte: «Cioara cea croncănitoare atinge nouă vârste ale unui om În plină putere; corbul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în vatra satului, în grădinile din jurul caselor și în siliștile intravilane. Se cultivau pruni, nuci, meri, gutui, cireși, zarzări, avrami, corcoduși, pruni. Pentru plantare, se foloseau puieți răsădiți din rădăcinile pomilor ajunși la rod. Pericolul principal pentru livezi îl constituie brumele târzii de primăvară, datorită cărora nucii, cireșii și prunii cad, an de an, victime brumei. Merii dețin o pondere de 12 % din totalul pomilor fructiferi din comună, prunii 31%, cireșii și vișinii 13%, perii 9%, caișii și zarzării 5%, restul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
meri, gutui, cireși, zarzări, avrami, corcoduși, pruni. Pentru plantare, se foloseau puieți răsădiți din rădăcinile pomilor ajunși la rod. Pericolul principal pentru livezi îl constituie brumele târzii de primăvară, datorită cărora nucii, cireșii și prunii cad, an de an, victime brumei. Merii dețin o pondere de 12 % din totalul pomilor fructiferi din comună, prunii 31%, cireșii și vișinii 13%, perii 9%, caișii și zarzării 5%, restul fiind ocupat de ale specii de pomi. Întâlnim în plantațiile de la Oncești și Dealu Perjului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a se dezvolta. Soiurile de cais cultivate în zonă sunt „Monasia’’, „Pionier’’ și „Rozal’’. La piersici se întâlnesc soiurile „Cardinal’’, „LOLO’’ și „AMSED’’. Cultura nucului ocupă 20% din totalul pomilor fructiferi din comună. Nucul este un pom foarte sensibil la brumele de primăvară și are la noi în comună reprezentanți din soiurile „Fălticeni’’, „Cotnari’’, „Tomești’’ și „Buzău’’. Cultura gutuiului este înlesnită de solurile joase (aluvionare) și cuprinde cam 2% din totalul pomilor fructiferi pe comună. Ca soiuri de gutui amintim „Campion
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
influențat de clima zonei temperat-continentale, caracterizată iarna prin prezența maselor de aer rece ale anticiclonului siberian, iar vara prin pătrunderea aerului uscat continental sau tropical. Fragmentarea și diferența de altitudine a reliefului influențează inversiunile de temperaturi care duc la formarea brumei și a înghețului, mai devreme toamna și până mai târziu, primăvara. Regimul eolian este determinat de evoluția maselor de aer în timpul anului și de orientarea formelor de relief. La Oncești, frecvența cea mai mare o au vânturile din nord-est (36
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]