3,323 matches
-
un război între marile puteri. Mai mult, adaptarea pașnică s-a extins în primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece. Bineînțeles că în multe părți ale lumii vidul de putere lăsat de sfârșitul conflictului dintre superputeri a dus la izbucniri brutale ale violenței. Totuși, chiar dacă aceste războaie au fost tragice, spre deosebire de perioadele istorice anterioare ele nu au generat un conflict internațional în întregul sistem. A fost firesc ca opinia publică occidentală să presupună că situația relativ benignă cu care se confrunta
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să ne văităm în privința orbirii lor, ar trebui să îi avertizăm dacă sunt în stare să ne înțeleagă, dar societatea nu are nimic a se teme de himerele lor. O altă formă de Comunism, și în mod sigur cea mai brutală, este următoarea: a aduna la un loc toate valorile existente și a le împărți ex aequo 59. Ea înseamnă spoliere devenită regulă dominantă și universală. Ea înseamnă nu doar distrugerea Proprietății, ci chiar și a muncii și a mobilului însuși
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
satisfacție deosebită dacă este liber aleasă, dar satisfacția muncii zilnice este un privilegiu rar. Munca aceea care lărgește baza materială a civilizației a fost în principal efort, muncă alienată (H. Marcuse). Ea a fost impusă omului prin necesitate și forță brutală. Psihanaliza a fost, în cele din urmă, acceptată. Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Noica să treacă la o a doua variantă de redactare. "M-au ajutat imens obiecțiile lui, poate tocmai pentru că are un alt mod, streng, de a concepe filozofia. Omul știe bine filozofie greacă și germană, dar uneori obiecțiile lui sânt brutale, trădând aproape lipsa organului filozofic. Totuși, și în aceste cazuri, m-a forțat să-mi precizez sau să-mi nuanțez ideea. A râs de pildă de "închiderea care se deschide", pe care m-am amuzat să o botez filozofic die
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
15 ani din Insulele Malvine a omorât prin împușcare patru persoane. Vom avea timp să vorbim pe îndelete despre acele school massacres din Statele Unite, care au ținut prima pagină a ziarelor din lumea întreagă. Domină impresia unei epidemii de furie brutală, a unui pericol tot mai mare în instituțiile școlare. O îndoială necesară Dar oare lucrurile stau chiar așa și violența în școală nu este oare, în mare măsură, manipulată, exploatată, ba chiar parțial inventată de cei care vorbesc despre ea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și vom vedea principalele rezultate studiind, mai departe, cauzele violenței școlare. Această integrare a variabilelor organizaționale și a "ambianței" școlare n-a fost prea frecventă în cazul anchetelor despre school bullying (a contrario cf. Olweus, 1998), fenomen de hărțuire uneori brutală între elevi care nu a fost studiat în Franța, dar care stă la baza unor anchete foarte ample din zeci de țări. Aceste anchete se apropie de anchetele de victimizare (proporția elevilor "hărțuiți") și de anchetele de delincvență autodeclarată (proporția
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un remarcabil raport întocmit pentru Consiliul Europei (Vettenburg, 1998), punctează deopotrivă mizele și dificultățile întâmpinate în definirea violenței școlare. Una dintre mizele principale este politică, iar noi am evidențiat-o în primul capitol: focalizând definirea termenului pe violența cea mai brutală și mai spectaculoasă, se lasă deschis "caruselul crimei": "Eticheta de "violență" este adesea folosită într-un scop strategic. În discursul autorităților publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o definiție largă a acesteia, incluzând, pe lângă delincvență, "fapte" care nu sunt, în general, încadrate juridic. Aceasta este, de mulți ani, și poziția mea: trebuie să ținem cont de discursul victimelor în definirea violenței, care este în egală măsură agresiune brutală și repetare a unor microviolențe multiple. Totuși, acestei definiții largi i se pot aduce mai multe obiecții puternice pe plan epistemologic. Așadar pe plan epistemologic vom răspunde. Argumentele care vor urma vor fi, evident, destul de savante, să mă ierte cititorul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau supunerea lor sunt două fețe ale aceleiași acceptări a "legii celui mai puternic". Pe scurt, "calmul școlar" din aceste școli sărace nu este oare una dintre vicleniile rațiunii imperialiste, prin inculcarea precoce a supunerii? Această inculcare poate fi uneori brutală, violențele profesorilor, de care vom mai vorbi, fiind unul dintre marile simboluri ale acestei "învățări pe propria piele" care n-are nimic de-a face cu un stoicism voluntar; • această explicație, căreia nu-i contestăm valoarea, este totuși cam prea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
faptele pe care le suferă. La nivelul relațiilor elevi-profesori, 17,8% dintre elevi considerau această relație, în 1995, proastă sau nu prea bună, față de 21,4%, cu 3,6% mai mult, ceea ce înseamnă mai degrabă o erodare decât o prăbușire brutală. Profesorul de gimnaziu nu este însă contestat în mod global ca transmițător de cunoștințe: numai 10% dintre elevii de gimnaziu spun că "se învață rău sau foarte rău în școala lor", iar această cifră nu s-a schimbat în aproape
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aduc aminte primele cuvinte auzite în grupul de profesori pe care încercam să-i încurajez: "Aici e sinistroză". Nu era o școală sensibilă, nici măcar clasată în ZEP, dar se dezvolta aici o violență gravă, pe criterii etnice, cu extorcări din ce în ce mai brutale și agresarea fizică a profesorilor. Mecanismul incivilității acționa perfect: contestarea directorului însemna refuzul celorlalți adulți de a exercita disciplina comună, iar spațiile sociale nu mai erau spațiile nimănui, în afară de micii tirani în devenire, care-i țineau pe cei mai slabi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rândul publicului. Trebuie mai întâi să ne îndoim, să ne exercităm din plin dreptul la critică, să știm că această violență nu este numaidecât așa cum ne e descrisă de obicei, cu sângele care curge, cu armele care trag, o invazie brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nu a fost atît de machiavelic pe cît a fost uneori considerat, tonul său și perspectiva pe care o adoptă îl deosebesc în mod evident de Carr. În timp ce Carr a avut puține de spus despre natura puterii, Morgenthau a accentuat brutalul, vagul și "inevitabilul [...] fapt al politicii puterii". Morgenthau a criticat cel mai vehement tendința generală de a aplica conceptele din sfera internă la cea internațională, în timp ce Carr însuși a folosit aceste analogii interne atunci cînd, de exemplu, a propus concilierea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Morgenthau a distins trei mecanisme diferite, în ordinea crescătoare a impactului lor real, și anume: etica, incluzînd moravurile și legea, apoi opinia publică mondială și, în sfîrșit, dreptul internațional. Dacă crearea lor dă greș, sistemul va apela întotdeauna la ciocnirile brutale ale forțelor naționale. Aceste bătălii vor stabili mecanisme de echilibru care, la rîndul lor, cer mecanisme normative pentru a funcționa ș.a.m.d. Politica puterii naționale și balanța puterii reprezintă portițele de ieșire ale oricărui sistem inter-național: aceasta este politica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fie destul de puternică pentru a evita deteriorarea ulterioară a situației, dar nu atît de violentă încît să unească și mai strîns populația nord-vietna-meză, nici atît de amenințătoare încît să provoace intervenția Chinei (așa cum se întîmplase în Coreea), nici atît de brutală încît să revolte opinia publică internațională și nici atît de înverșunată încît să excludă posibilitatea unui acord prin negociere. O politică supusă atîtor constrîngeri putea ușor să eșueze. Ceea ce s-a și întîmplat, pentru că inițiativa a trecut de cealaltă parte
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitalul comercial. Acesta din urmă a integrat noi societăți în piața mondială, dar asta nu înseamnă neapărat că le-a și transformat. Odată ce capitalul industrial a preluat controlul, expansiunea capitalistă a devenit totuși capabilă să joace un rol progresist (deși brutal) în inițierea industrializării. Cea mai însemnată moștenire a ideilor lui Marx poate fi regăsită la nivel paradigmatic. Dat fiind faptul că forțele economice fundamentale ale schimbării nu țineau seama de granițe, Marx a reîndreptat atenția asupra naturii transnaționale a relațiilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cauză a imperialismului (O'Connor 1970). Cu toate acestea, el era ferm convins că tendința către monopoluri interne nu poate fi replicată la nivel internațional. Altfel spus, el nu accepta viziunea unui trust mondial, care să conducă lumea în mod brutal, dar care să evite războiul în interiorul capitalismului. Războiul se datorează, după Lenin, surplusului de capital și legii dezvoltării inegale. Datorită dezvoltării inegale a diferitelor ramuri industriale și a țărilor, monopolurile nu pot eradica competiția. Capitalul este condus dinspre ramurile și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
alegerea vieții monahale.393 Din vanitate și gelozie, femeia nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în această atitudine o răzbunare a instinctului împotriva științei, din nou un act malefic din partea personajului feminin: „Ci eu nu dam o frunză de curechi/ Pe-asemeni vorbe și zicale vechi”394 Incidentul, deși va avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unchi geloși, stăpâni războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegerea vieții monahale.393 Din vanitate și gelozie, femeia nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în această atitudine o răzbunare a instinctului împotriva științei, din nou un act malefic din partea personajului feminin: „Ci eu nu dam o frunză de curechi/ Pe-asemeni vorbe și zicale vechi”394 Incidentul, deși va avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unchi geloși, stăpâni războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
până la momentul extracției. Ușurat de măseaua vătămată, îi oferă numai un pol spre consternarea medicului și cu observația acră: „Cu cinci lei mi-o scotea orice bărbier.” Medicii militari din povestirile lui Bacalbașa sunt indiferenți („moft, dă-i o chinină”), brutali sau chiar sadici. Un soldat înnebunește din bătăile superiorilor, crede că are un sfânt în cap. E internat, bănuit de simulare, și i se fac șocuri electrice până când, sătul de tratament, se aruncă pe fereastră. Sanitarii se poartă și ei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tezaur de informații prezentat ne capt ează interesul, de parcă am parcurge un roman de aventuri! Ion N. Oprea face un act de dreptate. El dezgroapă din subsolul tăcerii impuse de regimul totalitar adevărata față a intelectualității românești decapitată de forța brutală a unei 11 ideologii ce‐ și propusese să schimbe lumea prin violență. Râ nd pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]