3,316 matches
-
-mă prin sistemul de ventilație. Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucuria cadoului. — Pentru amîndoi, adaugă Kerry, ușor Încrezută. Și pentru unchiul Brian, firește. — Kerry ! spune tata Încîntat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
legat neglijent În talie și mai mult de jumătate desfăcut. Picioarele lui Ravelstein erau neobișnuit de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl Însoțește pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon și Henry Kissinger și pentru o droaie de șahi, regi, generali și prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein erau neobișnuit de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl Însoțește pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon și Henry Kissinger și pentru o droaie de șahi, regi, generali și prim‑miniștri, spune el. Iar maimuțoiul ăsta cu sclipici le refuză. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi băut ceva la fel de nociv În Flathush sau În Brownsville. Cum poți cuantifica nemăsuratele pericole ale tutunului, ale conservantelor de hrană, ale azbestului, ale substanțelor cu care sunt stropite recoltele, ale acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de atâta arsură; imediat se auzi sfârâitul ingredientelor care se perpeleau. După un minut, adăugă tăițeii, pe care îi amestecă din câteva mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul, așa că l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că mai bine mă duc să mănânc cât e cald. Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci pe la noi să ne saluți mai încolo. Hugo nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se mărgini să aștepte, conștient de faptul că, mai curând sau mai târziu, vor trebui să-i pună întrebarea: Ce spun yubani-i despre șosea? Ajunsese la ultimul fum tras din havană și misionarii - de la părintele Carlos până la ultimul călugăr, de la bucătarul-șef până la Monsenior - se aplecară ușor, nedorind să piardă nici un singur cuvânt. — N-o să fie nici o șosea. Cel puțin atât timp cât trăiesc yubani-i. Încă nu și-au dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José Correcaminos printre ei? vru să știe bucătarul-șef. — Da. El a fost cel cu care am vorbit. — E isteț tânărul ăsta, zâmbi el. Mă rog, probabil că nu mai e chiar așa de tânăr. Foarte isteț. A fost la Santa Marta și cred că și în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Împăratul, n-ai mâncat încă la prânz. Te rog să duci tortul la bucătărie, să nu se strice. Altfel îl vom arunca. Jester luă tortul și-o porni spre bucătărie. Vai, chiar la bucătărie? gândi el. Dacă mi-l mănâncă bucătarul sau dacă scapă lingura de tocană pe el? Trebuie să-l duc în altă parte. Și Jester se îndreptă spre magazia castelului. Aici erau închise provizii de tot felul: saci cu făină, cu grâu și cu zahăr, butoaie cu suc
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
cimitirului satului reședință de comună. Au venit cereri și intervenții, buluc, de prin toate părțile. El - nu și nu. Și, nu, a rămas, În cele din urmă. Pentru toată lumea și, mai preciză el, pentru totdeauna! A murit unul din apropiații bucătarului său șef, Păscălin. Acesta numai nu s-a târât În genunchi, În fața latifundarului Mereuță Pârjol, pentru a-i aproba, acolo, câțiva metri pătrați de teren, alături cu vechiul cimitir, atâta, doar, cât, să fie suficient, pentru un mormânt. NU!, mă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Roșa m- a dat afară. Ea s-a burzuluit imediat: - Aveam nevoie de bani! Cine stie ce-ai făcut... - Am mințit. Nu i-am spus că sunt student, desi m- a întrebat. Mi-a zis că are nevoie de un bucătar cu experiență, nu pe-o lună-două. Cand a aflat că sunt student, m-a dat afară. - Lasă poveștile. Nu e primul loc de unde ești dat afară. Ești un neadaptat. Un visător... Nu ești atent la detalii. - De la Fred am plecat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
roți foarte solide, zugrăvea icoane pe scânduri mici geluite, pe care le dăruia oamenilor din sat. Tot ce-i trebuia lui însuși își făcea singur. El era cusătoreasa, spălătoreasa, croitorul și ciubotarul sau propriu. Nu mai pomenim cumcă era și bucătarul său propriu, căci mânca foarte rar la masa frațîni-său. Darul ce-l bucura mai mult în lume și care-l primea de la orcine cu plăcere și recunoștință erau oalele nouă nesmălțuite. Cum căpăta [una] nouă, spărgea pe celelalte, chiar de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi amintesc foarte bine este prezentarea nemaipomenită a fiecărui fel de mâncare servit. Începând cu felul Întâi și terminând cu platoul de fructe și brânzeturi, totul era aranjat cu iscusința unui artist. Mai târziu, am vorbit despre simțul artistic al bucătarilor. „Prezentarea”, mi-a spus gazda mea, „reprezintă jumătate din gustul mâncării”. Deși am avut ocazia să iau masa În mai multe restaurante remarcabile de-a lungul anilor, acesta se evidenția prin grija cu care mâncarea era prezentată clientului. La cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
vrem să comandăm o ciorbă. Ospătarul îmi spune: avem ciorbă de legume și ciorbă de perișoare. Eu prefer între acestea ciorba de legume, și aleg în consecință. Dar după un minut ospătarul revine, își cere scuze și îmi spune că bucătarul a pregătit și ciorbă de burtă. Ah, zic eu, atunci comand ciorbă de perișoare!”[Miroiu, 2006, p. 178]. Uitându-ne la un astfel de exemplu, condiția independenței față de alternativele irelevante pare intuitivă și pare a scăpa numeroaselor critici aduse în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
vrem să comandăm o ciorbă. Ospătarul îmi spune: avem ciorbă de legume și ciorbă de perișoare. Eu prefer între acestea ciorba de legume, și aleg în consecință. Dar după un minut ospătarul revine, își cere scuze și îmi spune că bucătarul a pregătit și ciorbă de burtă. Ah, zic eu, atunci comand ciorbă de perișoare!” [Miroiu, 2006, p. 178]. Totuși, se pot găsi și exemple în care încălcarea independentei față de alternativele irelevante poate părea naturală. În (1985), Sugden propune un exemplu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
des „istericalele” și, cînd acceptă să plece la moșie, pune În trăsură o Întreagă uzină cosmetică: „cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, săculețe, gavanoase, cutii cu două capele”... Nu iese decît Însoțită de o gaiță și un cățeluș. Îndepărtează bucătarul țigan și angajează altul, francez. Respinge eticheta provincială, nu se atinge de păstrămuri, lapte acru, cașcaval, turtă dulce, strafide; vrea cotlete, blanmanjele, după rețeta lui Nodé, fazan fript În pene, pește În lapte etc. La țară organizează bal cu masce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a cunoaște amănunte exacte iar nu zvonuri, e nevoie de informații precise asupra înaltului prelat. Se puse în mișcare un întreg cor de iscoade și în scurt timp s-a reușit să se intre în culisele palatului cardinalului. Servitorii, birjarii, bucătarii, gardienii, femeile de serviciu, grădinarii, aflară că Cardinalul nu-i suporta pe cei înfumurați, pe vicleni, pe intriganți, cu toate astea era tolerant și, dorind să înțeleagă populația din Napoli, îi primea pe nobili și nu-i ocolea pe cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum statul prevede obiecția aceasta, ce va face? Amestecă toate lucrurile, face să pară just acest temei detestabil care n-ar trebui să aibă nicio influență asupra chestiunii; vorbește de efectul celor o sută de parale asupra muncii; arată spre bucătarul și spre furnizorul pentru masa ministrului; arată un colon, un soldat, un general trăind din cei cinci franci; arată, în sfârșit, ceea ce se vede și atât timp cât Jacques Bonhomme nu a învățat să pună în evidență ceea ce nu se vede, Jacques
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
parte să-mi asigure o posteritate prin excitarea memoriei gastronomice. Lucru perfect firesc, de vreme ce nu știam dacă mai urma să joc vreun alt rol în viața fiului meu. Cred că în adolescența lui am intrat mai întîi în chip de bucătar. Apoi a început să mă descopere, așa cum m-au descoperit până la urmă toți oamenii care au ajuns să țină la mine: prin gesturi de a doua instanță. Cred de asemenea că treptat a reușit să mă situeze social și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acceptă să pună la dispoziția arendașilor „un țigan ferar ca să lucreze la moară”. Același boier înscrie într-o samă, pe o foaie volantă, nu în condicile din care am reprodus mai sus, nume de „țigani ce am dat ginerelui Balș”, bucătari, vizitii, dar și pe „Alexandru herariul cu țiganca lui, Ioana” și patru copii, deci familia întreagă. Indiscutabil că meșterii fierari de pe la curțile boierești erau mai numeroși decât cei pe care îi întâlnim acum în documente. Iar boierii aveau asemenea oameni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
undi să tragi”. O carte domnească din 15 mai 1780 cuprinde știrea privitoare la faptul că Gavril Conachi primise zestre, printre altele, 10 sălașe de țigani, pe Raicul, Lambru, Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele țiganilor dezrobiți de pe moșia Torcești a postelnicului Panaite Balș, datată 3 iunie 1854, întâlnim nume de robi țigani cu meseriile de muzicanți (scripcari, cobzari, toboșari) și ciobotari, dar nici un fierar, nici un bucătar sau alte îndeletniciri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]