3,671 matches
-
am găsit nici unul", scrie fizicianul Max Born173. Realismul presupune că suntem puternic constrînși de "ceva" exterior, de realitate. Constructivismul stipulează că ne închidem în bucla pe care ne-o creăm. Suntem prizonieri și liberi. Eu sunt, noi suntem o buclă; bucla noastră este, cu bune și cu rele, închisoarea noastră. Libertatea noastră este capacitatea noastră tot timpul intactă de a schimba bucla; de a ne istorisi tot timpul alte și alte povești; de a reinventa realitatea; de a ne crea posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și imposibilele noastre și pe care o numim imaginație creatoare de lume, este nestăpînită, incontrolabilă. Ea este creație de povești, de realitate. Proces în esența sa neconștient, hrănindu-se din el însuși și din nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman elementar, spontan, permanent, personal și colectiv. Cine n-a simțit în mod fizic forța acestei imaginații? Cine n-a fost fascinat și înspăimîntat de această activitate creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem cu toții niște poeți nebuni e o exagerare, e o nebunie? Aztecii credeau că soarele are nevoie de sînge uman. O nebunie, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este imposibil ca cei care refuză modernizarea lumii cea mai bună dintre lumile posibile să nu fie niște întîrziați mintal, oameni care pun în pericol binele umanității. Oamenii moderni nu sunt, oare, nebuni? Imposibil să poți explica posibilele și imposibilele, buclele pe care și le creează oamenii, pentru că este imposibil să poți explica libertatea umană, capacitatea pe care o numim nebunie poetică de a inventa istorii, de a construi realitate, lume. Oamenii sunt capabili să-și istorisească cele mai fanteziste povești
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oamenii își creează imposibile și nu există ființă umană fără imposibile. Da, pentru că orice ar prevedea oamenii, o altă cale imprevizibilă, surprinzătoare este oricînd posibilă. Libertate nu înseamnă voință liberă: suntem tot timpul prinși în posibilele și imposibilele noastre, în bucla noastră. Teoria asupra umanului pe care o propunem refuză ideea de "marjă de libertate", credința potrivit căreia suntem liberi în interiorul unei arii "arie de posibilități" delimitată de constrîngerile realității. Lumea nu este o constrîngere exterioară, este viziunea noastră asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
gropi și arși. Persoane îmbrăcate în costume de protecție, pulverizând produse dezinfectante peste țarcurile păsărilor. La sfârșitul anului 2005, aceste scene se derulau departe de noi, dar mulți gândeam: „Cu siguranță, gripa aviară va ajunge și la noi!”. Reluate în buclă pe toate canalele de știri televizate, cu lux de amănunte asupra metodelor de detectare și a crescătoriilor contaminate, aceste știri au creat panică. De ce imaginile ne-au deformat percepția asupra riscului? Când încercăm să reprezentăm probabilitatea ca un eveniment să
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se întâmplă în creierul voluntarilor. Când muzica era difuzată, se observa activarea părții creierului activată de sunetele de toate felurile și mai ales de melodii: zona se numește cortex auditiv primar. Când muzica era întreruptă, zona continua să funcționeze în buclă și chiar se activa spontan. Cortexul auditiv care ne permite să auzim un cântec pare a avea capacitatea de a se activa spontan, chiar dacă melodia s-a terminat. Asta ar explica de ce ne rămâne în urechi un fragment muzical chiar
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
neașteptat, fără ca noi să vrem asta neapărat. De aceea unele refrene ne revin neîncetat în minte, fiind chiar iritante la un moment dat. Observația lui G. Kraemer ne permite să înțelegem ce s-a întâmplat când mass-media a difuzat în buclă melodii scurte și vesele: cortexul auditiv fiind expus, se activa, ne făcea să auzim fragmentul muzical asociat cu numărul de la informații și-l înregistra în același timp. Apoi, când muzica era întreruptă se activa singur și ne făcea să auzim
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
plan sonor. Concluzie Cele mai bune reclame sunt cele care acționează asupra mecanismelor involuntare ale creierului. Cazul micilor melodii (jingles), este emblematic pentru această situație, pentru că nu îl putem împiedica să nu ne mai sune în minte. Fiind cântate în buclă de creierul nostru, ele devin obișnuite și pot provoca plăcerea familiarității. Melodiile acestea devin însoțitoarele noastre de zi cu zi, ceea ce constituie un foarte bun mod de fidelizare a clientului. Pentru mai multe informații Kraemer, D.J., Macrae, C.N., Green, A
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cea maternă cunoaște o experiență unică de interioritate-exterioritate, pe care nativul o ignoră, din motive evidente. Străinul este "condamnat" să gîndească limba, limbile de fapt, pentru că orice problemă lingvistică ridicată de contactul intim cu un alt univers îl retrimite în buclă spre propria limbă, asupra căreia dobîndește o viziune surplombantă. Consider că supraconștiința lingvistică evocată de cercetători nu privește doar noua sferă de expresie cu acel soi de dezinvoltură creatoare și de ignorare a tabuurilor înnăscute -, ci și pe cea veche
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să-și exprime propriile idei, dar confe rindu-le mereu suportul a ceea ce fusese gîndit înafara lui. A rescrie înseamnă a gestiona un text anterior între cei doi poli ai ipseității și alterității, ai vechiului și noului, rămînînd însă mereu în bucla "celuilalt al aceluiași" ("l'autre du même"), după cum îl numește Gérard Genette într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau hard, are același rezultat: stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru, sugrumarea spiritului critic și a voinței de acțiune, moartea cuvîntului care desemnează o realitate și naște rea vorbelor care trimit în buclă la ele însele... Hervé Bel e o ființă paradoxală. Un promițător cadru parizian (născut în 1961), cu serioase studii de drept și economie, lucrînd într-una din cele mai mari bănci franceze, foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ele ne hrănesc ființial. A trăi de moarte, a muri de viață, cum spune filosoful din Efes... În esență, dincolo de judecățile și verdictele cu certitudine susceptibile de interpretări și amendări multiple, Edgar Morin se revendică de la o gîndire recursivă, în buclă, în care cei doi termeni ai unei contradicții, departe de a se anula reciproc, trimit în permanență de la unul la altul. Mișcarea veșnică e cea care ne așează inevitabil pe cale. Oricum am numi-o. Curios lucru și sfîrșitul lumii... Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el, dacă nu există vreo îndoială în ce pri vește prima carte, în schimb identificarea cu precizie a ultimei, sau ultimelor lucrări e mult mai anevoioasă. Căci ne aspiră un semn al infinitului, sau o bandă a lui Möbius, cu buclă dublă prima și ultima carte în limba română, prima și ultima carte în limba franceză -, cu dus-întors insidioase, discrete, imprevizibile, în ciuda abandonului declarat al primei limbi în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4.1. De ce Baudrillard? / 207 4.2. Influențe / 211 4.3. De la modernism la postmodernism / 215 4.3.1. Explorarea modernității / 217 4.3.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și a structurii ascunse a sensului. 3.4. Buclă concluzivă Ceea ce pare a caracteriza societatea contemporană este creșterea vertiginoasă a vitezei în toate domeniile de activitate, complexitatea relațiilor și a schimbărilor care instituie un ritm alert vieții în general. Dacă lumea exterioară ne bulversează prin rapiditatea cerințelor și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca niște cutii de sardele, nici praf și transpirație. O ducea la școală șoferul cu limuzina. Hotărît, ea o să-și facă bagajul! Al doilea străin a fost altceva. Se numea Claudia și venea dintr-o țară lipită de nori: Bolivia. Buclele îi acopereau fața de culoarea cafelei cu lapte. Avea ochi migdalați și, la început, nu îndrăznea să vorbească. Cerea pîine sau ciocolată mai mult prin gesturi. Apoi surîdea, de parcă ar fi fost dintr-o carte pe care Sabina o citise
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
pantelimon nu m-ai vizitat vreodată, deși te-am așteptat acolo șapte ani. ai apărut acum, în 2007, în strada prevederii. dar ești tu oare cea la care am rîvnit atîta? atîrni din tavan groasă ca funia și cu o buclă la capăt, dar nu cobori atît de jos încît să te pot ajunge de pe dușumea. ce mă fac, gălbioaro, că n-am scaun să urc să-ți încerc metalul și împletitura? o soră a ta luminează strada ziua-ntreagă și
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
bat colindători la ușă, dar nu vreau să te vadă. așa că n-o să descui. însă mîine nu va mai bate nimeni. mîine, după ce mă bărbieresc și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin, pentru că trupu-i plin de zemuri sumbre, dar tu ești lumină, ce dumnezeu, odată ce-o să-l înfășori ca lumea, toate lichidele din el se vor aprinde ca
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
Târziu, prea târziu, mi-am cumpărat un ceas de mână, când nu mai conta. Corpul Prima amintire despre corpul meu o am de la doi sau trei ani. Eram altul atunci: fața mea semăna cu petala de english rose, aveam o buclă aurie, iar brațele, picioarele, delicate, erau numai rotunjimi catifelate. Dar e o amintire directă sau e doar amintirea unei fotografii pe care am privit-o de nenumărate ori mai apoi: eu purtând schpielhosen împreună cu tata, pe o bancă de lemn
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
rodul imaginației prizonierului, care se trezește exact în clipa în care frânghia se întinde, rupându-i gâtul. Narațiunea, care nu este străină de un model medieval, astăzi obscur, al lui Don Juan Manuel, constituie un exercițiu uluitor de manipulare temporală, bucla istoriei închizându-se perfect într-un dénouement cu totul ieșit din comun. Cinismul nedisimulat al prozatorului i-a asigurat, în permanență, un public entuziast, dispus să-i pună între paranteze exagerările numeroase. * * * Henry James, unul dintre creatorii romanului modern, este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căderea mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că mii de ghiulele se sparseră în creierii mei... se împlinise cuvântul lui Ion... eram mort...". Bucla onirică se închide cu profeția concretizată, însă totul se descompune în cerul limpede al stării de veghe, redobândite în pragraful următor, după deja familiarul spațiu gol de pe pagina scrisă: "Ars, sării în picioare și mă frecai la ochi... Eram eu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spre intrare, însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar cad infinit mai greu decât topoarele de fum ale tătarilor: "toate aistea-s procopseala pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]