2,586 matches
-
Lavrenti Beria, principalul călău aflat în slujba lui Stalin, executat pe 23 decembrie 1953. Pe 28 august 1954, tablouri de Matisse, Picasso și Van Gogh sunt scoase de la „secret” și expuse la Ermitajul leningrădean, după ani de interzicere ca „opere burgheze decadente”. La un an și două luni după premiera Directorului nostru (25 martie 1955), Hrușciov atacă mitul lui Stalin la Congresul XX al PCUS. Alarmă în munți (1955) sau Prima tovarășă fatală Nici următoarea producție a Studioului Cinematografic București, Alarmă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au fost cuminți, convenționale, Viața nu iartă e ticsit cu prim-planuri, gros-planuri și filmări speciale. Filmul e cețos, beznicios, frizând „onirismul”, fondul „muzical” e ca de castel cu fantome, din când în când auzim replici repetate și ecoizate, hohote burgheze diabolice, personajele par niște cartoane căzute din cer, care se plimbă prin cadru ca să fie filmate cât mai sofisticat, nu ca să trăiască, să sufere, să hohotească de râs sau de plâns. În schimb, parcă pentru liniștirea cenzorului de partid, după
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un curent invers, care va fi promovat cu insistență în filmele anilor ’70 și ’80 : părăsirea orașului de către ingineri, medici, profesori în favoarea unor zone rurale nedezvoltate, la emanciparea cărora vor contribui cu elan. Anticitadinismul, orașul prezentat ca sediu al reminiscențelor burgheze decadente, în cazul de față Bucureștiul, pe care doctorul Vrancea (Cristea Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
film. Titus Popovici realizează încă o premieră, introducând personajul preotului catolic Potra. Prezentat mai întâi ca o minte luminată, tolerant (e gata să boteze copiii ortodoxului Andrei), omenos, el ne este dezvăluit în final ca un viclean apărător al ordinii burgheze, căci, când aceasta este cu adevărat pusă în primejdie, Potra se dezbracă de umanism și nu ezită să afirme : „Împotriva unor asemenea oameni [comuniștii - n.m.], numai armele mai pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a represaliilor autorităților comuniste asupra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prima dată, Inginerul este un personaj cu desăvârșire negativ, necompensat de prezența vreunui inginer pozitiv. Ștefan (Octavian Cotescu) este laș, unsuros și agresiv. Și „burghez” : „Pentru inginer totu- i apă caldă și mașină mică !”, taxează Cioba. Aidoma maistrului cu origini burgheze din filmele anilor ’50, îi cășună pe muncitoarea Mariana, care îl place pe tânărul Vive. Ajunge până la a- l bate cu sălbăticie pe un Vive distrus de moartea lui Cioba. În culmea furiei, îi strigă acestuia : „Eu am făcut o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Inginera Maria Dinu execută o condamnare pentru sabotaj economic (O lumină la etajul zece). Mihai, fost student, după ce iese din închisoare e repartizat într-o uzină (Ana și „hoțul”). O altă „descoperire” socio-sentimentală a anilor ’80 este „mezalianța”. Schema melodramei burgheze - el bogat și ea săracă sau viceversa - este echivalată „socialist” : unul cu studii superioare, celălalt fără ; sau el cărunt, ea sub 30, cum e cazul profesorului universitar Cremene, în amor cu o studentă (Probleme personale). Inginerul Mândrican își îngăduie o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spre dezvoltarea spațiilor de locuit, dar nu în orice condiții din perspectiva consecințelor comunitare. Gh. Gheorghiu-Dej a exprimat foarte hotărât și clar principiile dezvoltării, încărcată de principiile ideologice sovietice: „Trebuie să vedem pe ce sistem construim noi, construim locuințe mic burgheze, sau construim orașe, centre orășenești care să deservească centre industriale, construcții care să meargă în pas cu avântul construcției economiei naționale, cu construcția industriei, cu electrificarea etc. Pe măsură ce baza acestei economii se întărește, se lărgește și posibilitatea de construcții social
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
o anume perioadă și categorie socială. Putem reconstitui secvențe de viață intimă din mediul și timpul autorului. Ușor ne vom putea imagina o boieroaică moldoveancă de la sfârșit de secol XIX, amatoare de teatru, cochetă, aspirantă la un stil de viață burgheză, mondenă, de ce nu, o posibilă Chiriță de provincie. Lucrarea face parte din grupul celor donate în 1907 Pinacotecii din Iași. Titlurile lucrării se regăsesc primul inscripționat pe spatele tabloului, iar al doilea și cel din paranteză, în catalogul expoziției retrospective
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
românii din Basarabia. E suficient să-l cităm aici pe Nicolae Costenco, fost redactor la ziarul Viața Basarabiei și la revista Viața Basarabiei În perioada interbelică, de două ori condamnat de puterea sovietică pentru că făcea agitație antisovietică afirmînd că limba burgheză basarabeană este superioară limbii sovietice moldovenești. În stare, capabil; aceasta nu-i limbă literară, ci grai moldovenesc, spunea comentînd limba unei poezii despre Stalin. Apartenența la o comunitate cultural lingvistică este, În ultimă instanță, o problemă de opțiune a individului
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
statului. Interzicerea dreptului de a participa la greve , va fi o altă măsură coercitivă, pe care guvernul liberal o va lua în perioada 1909 - 1921. Este perioada premergătoare declanșării primului război mondial, a crizelor balcanice și a încercării unor elemente burgheze din mișcarea muncitoarească de a submina activitatea acesteia. Acțiunile premergătoare datei de 31 ianuarie 1910, când sa deschis sedința Congresului Socialist vor pregăti terenul pentru reînființarea Partidului Social Democrat.Din acest moment, în România va activa Partidul Socialist, pe care
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
observat idei ale anarhismului pe care Panait Mușoiu le-a etalat, mai ales în perioada marilor convulsii din societatea capitalistă. A fost membru al Partidului Socialist din România și al Clubului Muncitorilor din București. Devenind un element incomod pentru aripa burghezo - liberală, Panait Mușoiu a fost îndepărtat din cadrul organizației București. În calitate de publicist, între 1900 și 1915 va edita ”Revista ideii”, de sorginte umanitară și cu conotații socialiste. După încheierea primului război mondial, spiritul jurnalistic al lui Panait Mușoiu va fi din ce în ce mai
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
originea socială exactă cât și apartenența socială a scriitorilor ruși. Astfel, P. N. Sakulin își bazează analiza literaturii ruse contemporane pe delimitarea ou grijă a literaturii țărănești, a literaturii mic-burgheze, a literaturii intelectualității democratice, a literaturii intelectualității declasate, a literaturii burgheze, a literaturii aristocrației și a literaturii proletariatului revoluționar. *6 136 În studierea literaturii mai vechi, specialiștii sovietici încearcă să facă deosebiri subtile între numeroasele grupe și subgrupe ale aristocrației ruse cărora, în virtutea averii lor moștenite și a relațiilor lor din
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
o curioasă contradicție între acest determinism mărturisit, care consideră că "conștiința" urmează "existența", că un burghez nu poate să nu fie burghez în opiniile lui, și obișnuitele judecăți etice oare îl condamnă tocmai pentru aceste opinii. Uneori scriitori de origine burgheză care s-au alăturat proletariatului au fost suspectați de nesinceritate, orice deficiență artistică sau civică a lor fiind atribuită originii lor de clasă. Dacă drumul progresului, în sens marxist, duce direct de la feudalism, la dictatura proletariatului, trecând prin capitalismul burghez
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
a lămurit pe deplin problema gradului de dependență a literaturii de societate. De aceea multe dintre problemele de bază abia dacă au început să fie studiate. Ocazional găsim, de exemplu, argumente pentru determinarea socială a genurilor, ca în teoria originii burgheze a romanului, sau chiar a anumitor forme și atitudini ale genurilor, cum aflăm, de pildă, în teoria nu prea convingătoare a lui E. B. Burgum, potrivit căreia tragicomedia "rezultă din imprimarea seriozității burgheze peste frivolitatea aristocratică". *33 Există oare determinanți
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
socială a genurilor, ca în teoria originii burgheze a romanului, sau chiar a anumitor forme și atitudini ale genurilor, cum aflăm, de pildă, în teoria nu prea convingătoare a lui E. B. Burgum, potrivit căreia tragicomedia "rezultă din imprimarea seriozității burgheze peste frivolitatea aristocratică". *33 Există oare determinanți sociali preciși ai unui stil literar atât de larg ca romantismul care, deși asociat ou burghezia, a fost, cel puțin în Germania, antiburghez în ideologia lui chiar din capul locului? *34 Deși pare
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
XVIII-lea, o mare parte a boierimii române apare în dublă ipostază: „pe de o parte este apărătoarea relațiilor feudale, în raporturile cu țăranii, iar pe de altă parte se integrează în economia de schimb, fiind purtătoare a noilor relații burgheze” . De aceea, nu surprinde faptul că majoritatea conducătorilor revoluției de la 848 aparțin chiar acestei categorii. Recăpătându-și poziția de conducătoare, după perioada grea a domniilor fanariote, boierimea preia lupta pentru înlăturarea dominației străine. Astfel, boierii înaintează o serie de memorii
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
actuale nesau antieuropene. Dacă structurile vechii societăți de tip comunist sunt încă prezente, active, mai mult chiar: dominante, faptul se explică prin revoluția socială profundă care a avut loc, efectiv, în România. Lupta de clasă a distrus total pătura mijlocie, burgheză, pentru a nu mai vorbi de urmele vechii aristocrații. Sistemul social comunist nu cunoștea și nu recunoștea decât două realități: statul muncitorilor și țăranilor, jos, la bază; clasa nomenclaturistă, de activiști, sus, la conducere. Ambele profund și definitiv antieuropene. țărănimea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
burgheze, peste un fond propriu, de structură încă tardiv feudală. Teoria este expresia unei anumite rezistențe, ideologice și practice, inevitabile, față de imitația mecanică, nefiltrată, a instituțiilor, moravurilor, culturii și ideilor apusene. Rezistență tipică forțelor interne boierești, conservatoare, dar și cercurilor burgheze moderate, îndeosebi intelectuale. Această reacțiune, cunoscută și studiată în linii mari, este mult anterioară Junimei, care n-a ieșit din goluri. Ea precede, fie și într-o formă incipientă, cu cel puțin două decenii, chiar și momentul 1848. Mișcare constituită
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
identică ca nuvela Din durerile lumii: nefericirea poetului în societatea vremii. Creația lui Vlahuță încorporează și elemente de viață personală. Se conturează un vast tablou de epocă, cu medii sociale diverse, aspecte de viață și caractere umane, moravuri ale societății burgheze românești din aceea epocă (exploatarea poporului, misticismul, ignoranța, arivismul, demagogia patriotardă, cosmopolitismul, brutalitatea în armată, etc...). Imaginea intelectualului onest, torturat de corupția societății este întruchipată de Dan (poet), Priboianu (ziarist), Plavăț (medic). Se remarcă faptul că prin Al. Vlahuță, analiza
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
întrucât vehiculează elemente politice forte: insurecția națională spontană a adunat laolaltă toate straturile societății care revendicau democrația*, fără a fi „reacționară”. Astfel era pulverizată una din ideile-forță a comunismului, care se prezintă drept succesorul natural și de nedepășit al „democrației burgheze”. în afară de aceasta, a apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic, aflat la originea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că au „intrat în comunism așa cum se intră într-o religie” și că au practicat-o „cu credința nocivă a omului simplu”, credință profundă în caracterul sacru al URSS*, al Partidului Comunist și al liderilor săi, departe de societatea profană, burgheză sau capitalistă. Comunismul de tip leninist-stalinist se construiește ca o „contrabiserică” în care ritualurile întrețin caracterul sacru al adeziunii. Acesta începe cu ceremonia „înmânării carnetului de partid” - omoloagă botezului creștin - și continuă cu participarea aderentului la marile ceremonii colective cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Coreea de Nord, în Vietnam* și Cuba, arhivele sunt încă cu desăvârșire închise. ARMATA ROȘIE UN INSTRUMENT AL EXPANSIUNII COMUNISTE Mișcarea socialistă revoluționară dinainte de 1914 cuprinde puține referiri la armată care, în ochii ei, reprezenta elementul cel mai reacționar al societății burgheze. Dacă Engels s-a interesat de chestiunile militare, Jean Jaurès încearcă, în Armata Nouă, să analizeze relațiile dintre popor, socialism, apărarea patriei și armată. Revoluția bolșevică, în schimb, duce la apariția unui fenomen original: Armata Roșie. Armata Roșie a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt calificați ca „majoritari” - bolșeviki - în timp ce învinșii se numesc menșeviki - minoritari. Din 1903 până în 1917, viața POSDR este dominată de confruntarea dintre cele două tendințe, exacerbată de revoluția rusă din 1905. în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el îi abandonează lui Liu Shaogi președinția Republicii. Când conducerea superioară se întrunește la Lushan, în vara anului 1959, mareșalul Peng Dehuai, unul din fondatorii Armatei Roșii*, crede că momentul este potrivit pentru a-și exprima criticele la adresa „micii febre burgheze” a Marelui Salt. Reacția lui Mao este radicală: cum nu intenționase nicio clipă să-și abandoneze proiectul său comunist, el își convoacă garda apropiată, obține înlăturarea lui Peng și înlocuirea lui cu Lin Biao la Ministerul Apărării. și, în timp ce majoritatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Babeuf recurge deja la ea, chiar dacă utilizează mai frecvent sintagmele „clasă plebeiană”, „poporul sans-culotte”, „poporul muncitor” sau termenul de „exploatați” pe care-l opune „acaparatorilor”. în 1813, socialistul englez Robert Owen numește sărăcimea „working class”. în 1818, Saint-Simon utilizează „clasă burgheză” și „luptă de clasă”, două concepte destinate să-i trimită pe „leneși” (sau „trântori”) în trecutul feudal, pentru a celebra „utilizarea pozitivă” a „producătorilor”, sau a „albinelor” - muncitori, dar și fizicieni, pictori, savanți, meșteșugari, poeți, țărani, ingineri - plasați la bazele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]