1,654 matches
-
și de nu eram noi să-l oprim, făceau cunoștință, personal. Îi sunt recunoscător pentru strădanie, deși mare nădejde, n-am...Îl cunosc eu pe Mahomed... Colac peste pupăză, se aprinde Tăutu, cu haz, Cracovia-i în fierbere: Cazimir sărbătorește tăierea buricului celei de-a unsprezece odrasle regale. Teribil bătrânul! spune admirativ Ștefan, tușind cu subînțeles. Păcat că nu-și dovedește bărbăția și pe câmpul de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu l-ai săltat bine în tron și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iaca a și trecut cu arme și bagaje în tabăra osmanlâilor, spune Șendrea. Valvârtej a ridicat praful șleaurilor spre Stambul, să sărute papucul Padișahului și să-i închine țara, îl înfierează el. L-au tăiat turcii ceva mai jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu? Buricul Moldovei? Tovarășul de la Externe a venit a doua oară după tine, să te faci diplomat, că prima oară ai refuzat. Fă bine, băiețaș, fă-ți bagajul și în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cunoscusem din diferite cărți, începând cu "Kon-Tiki" și "Aku-Aku" ale norvegianului Thor Heyerdahl. După sosirea la Santiago, aveam să-mi îmbogățesc informațiile cu altele, "de primă mână". Am aflat că insula, denumită de băștinași Te pito sau Te henna, însemnând "Buricul pământului", a intrat în proprietatea statului chilian în 1888, că e situată la 3526 kilometri de Chile, că are formă triunghiulară, cu laturile de 16/18 și 22 km, o suprafață de 165 km pătrați și o populație de 3800
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sau în centru. Am spus în centru și a scris pe voucher "Hotel Melia". Voucherul nostru era "all inclusive" cazare, masă, transport, așa că după recuperarea bagajelor am luat un taxi spre hotel. Când am coborât pe Calle Princesa, exact în "buricul târgului", în fața unei clădiri impresionante pe frontonul căreia stătea scris "Hotel Melia Princesa " 5 stele, nu ne-a venit să credem. Am prezentat voucherul la recepție, ni s-a repartizat o cameră la etajul 3 și după deschiderea ușii iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
copiii romi la școală? În contextul narcisismului bilateral construit: politicienii se privesc în presă și presa e oglinda lor (a se citi: a scandalurilor politice), România începe la Palatul Victoria și se sfârșește pe axa Cotroceni-Palatul Parlamentului. Dincolo da acest buric românesc al pământului se întinde o lume nevăzută, ignorată sau măcar total marginalizată. Această lume are la rândul ei o alta, cea a romilor, vizibilă pentru presă doar când unii dintre cei care o compun fac ceva rău. Lumea politică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
politică. Criteriile de alocare a resurselor și a bugetului universității sunt mult mai criptice decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât maniheism și atâta „luptă dintre generații”, cei nou descinși probabil vor pleca sau vor învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând cu (ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Atunci cînd or să zică Estadio Monumental de Siorogirla și-or să se rătăcească jurnaliștii străini cu laptopurile în spinare printre porumbi și balegi, noi o să le răspundem că nici Saint-Denis, nici Old Trafford, nici Camp Nou nu sînt în buricul tîrgurilor. Mai îngrijorător e că n-o să fim în stare să-l facem, așa după cum, de vreo 15 ani încoace, nu reușim să avem un gazon ca lumea. Și dacă o să se înfăptuiască minunea să-l vedem măcar început pe
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
asupra turcimii din partea occidentală a țării. EMIL DORIAN Îl imită pe E. Bucuța, fără aparat artistic, dar câteodată cu o mai mare, tocmai de aceea, prospețime de sinceritate, Emil Dorian, în poezii de leagăn unde se cântă până și "pîntecuțul", buricul, dinții: Când deschizi gurița vie Și surâzi cu ochi nurlii, Parcă este o cutie Pentru mici bijuterii. Și sub buza ta frumoasă, Ispitindu-te să-i iei, Pe gingia de mătasă, Dinții mici sunt doi cercei. PERPESSICIUS Întâia culegere de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spun tradițiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sînt stabiliți sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor.” Basoreliefurile vechilor greci prezintă pe acești titani cu trup de bărbat care se termină de la buric în jos printr-o coadă de șarpe. Pe unele apar două cozi de șarpe. Poeții greci au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
recunoscut al nemuririi. Obținerea nemu ririi avea la bază principiul hrănirii forțelor vitale ale neofitului. Cum? Prin alimentarea cu energie a celor trei Câmpuri de Cinabru: primul cu sediul în creier, al doilea plasat lângă inimă, iar al treilea sub buric. Era prezentă o luptă interioară cu răul din trup, exprimat metaforic prin entitățile malefice numite VIermi. aceștia locuiesc în cele trei câmpuri de cinabru. reținerea suflului peste 1.000 de respirații, dublată de absorbirea emanației solare și lunare, de o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
țap. Era arătat doar celor inițiați. Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipării crucifixului; c) sărutul ca semn al homosexualității. Templierii interogați au precizat faptul că săruturile erau date „la capătul șirii spinării, sub centură, apoi pe buric, apoi pe gură”. Explicația reală nu are nici o legătură cu practicarea homosexualității. Dimpotrivă, este vorba despre un ritual inițiatic prost sau deloc înțeles de cei mai mulți. Primele trei săruturi corespund celor trei plexuri: sacral, lombar, mezenteric. Sărutul dat pe gură între
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
-i am pe conștiință cât oi trăi că din cauza mea ăștia o suferit”... „Atunci să suferi și tu alături de ei.” Pe cuvânt vă spun, asta-i realitatea. Nu vorbesc eu ce nu e de vorbit sau că am fost eu buricul pământului, da’ totuși le-am spus ce a fost. Dar nicidecum el nu mi-o trasat sarcini. Mi-o spus de organizație, dar eu nu am luat-o În serios, că el o avut 17 ani Împliniți, era un minor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce vă doare?”. „Domnule doctor, nu mă doare nimic, da’ mi s-o dus pofta de mâncare complet. Nu mai pot suporta nici mirosul de la pâine.” Mă apasă la ficat, la apendicită, la intestine și cu un deget pă lângă buric roată. Când m-o apăsat o dată..., am crezut că bagă cuțitul. Cât m-o ținut gura, așa am strigat de tare, că nu m-am așteptat. „Nu-i nimic”, zice către mine, „lasă că Îți dau eu ceva medicamente.” „Domnu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le-o acordă partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi pentru amantă sau doi litri de vin la restaurantul „Bistrița”, în buricul tîrgului, unde bea o lume mai spălată, sau... covrigi pentru neveste! *La BBC (11 ianuarie 1987), s-a citit un prim articol din „Le Figaro” despre „România la ora delirului”, cu referiri la „proiectele faraonice ale Președintelui”, „distrugerea Bucureștiului” și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Camil, „eu nu pot vorbi onest decît la persoana întîi”. Nu mi se pare „ridicolă”, cum credea Rebreanu. În schimb, pluralul noi îmi sună pedant, afectat și-mi lasă, aproape de fiecare dată, impresia că acela care-l folosește se consideră „buricul pămîntului”. * Deși e septembrie, subiectul principal al „Magazinului științific” al BBC a fost „Efectul Paștelui”. Doi sociologi americani au studiat rata deceselor produse în Săptămîna Paștelui la evrei (care sînt peste 80% practicanți) și la oameni de alte religii. Rezultatul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
casei palat de pe str. Rosseti, fosta ambasadă a Coreei, în vederea atribuirii ei lui Nicușor, căruia nu-i ajunge apartamentul din Cosmonauților. Palatul nu-i nici din chirpici și nici nu se află dincolo de perimetrul construibil al Capitalei, ci chiar în buricul orașului. Cât vor costa repararea și amenajarea? Cine poate ști. Sigur este că plata o vom face cu toții. Așa ne trebuie. G. Ionescu, [primăvara] 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Stimați domni, De mult mă gândesc cum să încep și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și de alte mii de securiști în civil. Un oraș încremenit, în ghearele iernii, cu case în care caloriferele par corpuri de frigider, o capitală înecată în beznă, lipsită de apă caldă, o metropolă care se visează, în amețeli bolnăvicioase, buricul mapamondului, dar în care copiii abia născuți mor de frig, la câteva ore ori zile, în care bolnavii așteaptă tremurând ziua operației, în care să funcționeze curentul, căldura și apa; un oraș în care aparate de milioane de dolari nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ea. A împins pătura cu picioarele, la capul patului. Avea corp frumos și pielea fină. Nici un strop de grăsime. Sâni potrivit de mari. Am făcut cum mi-a spus. Mi-am lipit urechea de stomacul ei... puțin mai sus de buric. Nu era deloc balonată. Nici urmă de cantitatea imensă de mâncare ingurgitată. Parcă era Harpo Marx. — N-auzi nimic? întrebă ea. Mi-am ținut respirația și am ciulit urechile. Nu percepeam decât bătăile inimii ei. Parcă stăteam întins în desișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
după sine un echilibru perfect al organismului, atât din punct de vedere al dezvoltării, cât și al libertății de mișcare. Cele două nări contribuie și ele, practic, la această simetrie. Ba chiar și gura. E adevărat că există un singur buric, dar acesta este un organ atrofiat. — Dar penisul? am întrebat eu. — Penisul și vaginul se iau împreună. Ca un cârnat într-o chiflă. — Da, ai dreptate. — Cei mai importanți sunt ochii. Ei funcționează ca un turn de control atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acea oră? S. Ț.: După ce autobuzul a dispărut din raza mea vizuală, m-am întors și am coborât către Dunăre. În primă instanță, am dat peste o mai veche albie a Dunării care era plină de apă cam până la nivelul buricului. Cine știe când se formase, că acum Dunărea avea altă albie. Am trecut această albie veche și am ajuns pe un imaș unde erau vite la păscut păzite de niște băieți și de către o femeie. Când am ajuns față în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
el contemplă constelațiile (Pleiadele, Bourul, Ursa), care îl ajută să se călăuzească. Din nou, orizontul se deschide, o hartă se desenează după această pierderea a oricărui reper, după această ospitalitate care suspendase timpul și-l făcuse prizonierul insulei Ogigia, acest "buric al mării", omphalus al povestirii și simbol al cordonului ombilical tăiat, simbol al singurătății, al izolării și exilului, încât Ulise nu-și mai dorește decât moartea în acel loc fără oameni și fără viitor. Ospitalitatea preschimbată în claustrare nu mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
următoarea: noi aveam un respect față de generația mai veche, și în același timp, voiam să facem altceva. Problema generației foarte tinere de acum este împotrivirea totală! Tot ce s-a făcut înainte este zero, lumea începe cu noi, eu sunt buricul pământului, eu descopăr tot. Aici este dificultatea, pentru că, într-un fel, fiecare îmbătrânește, este o lege că, la un moment dat, cineva trebuie să vină cu o energie nouă, proaspătă, și este foarte important. Dar, ceea ce noi am fost norocoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]