1,687 matches
-
valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aceasta poate înlătura vechea exploatare. - Înlocuindu-o cu alta mai crîncenă. Dictatul e însoțit de violență. Ca să-și salveze sufletul de agresiunea ei, oamenii vor fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va arăta calea dictatorului. Ce naivitate! Mai rău: ce rea credință! - Înseamnă că nu crezi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gândire dintre toți. Nu crezi? Anna spune că fiecare propoziție pe care‑o scoate Hans ar mai fi putut fi rostită de oricine altcineva de cel puțin o mie de ori. În povestea asta de iubire Anna e cârmaciul sau cârma? Asta se va vedea mai târziu. Poate se va vedea chiar în următoarele fracțiuni de secundă, deoarece Anna își croiește din nou drum către coapsele lui Hans, unde o interesează niscaiva proprietăți funciare. Dar coapsa respectivă se retrage - așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar Dyas Îmi spuse: - Pe uscat, când ai de mers dintr-o parte În alta, te ții după munți, râuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se putea spune despre toate felurile În care trebuia Înclinată cârma, abia mai răsuflam. M-am dus la Logon și i-am povestit și lui ce aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-au primit permisiunea. Căpitanu’ ar fi Încercat să-l bage În port. Așa că am mers mai departe și noaptea, când Încercau să străbată golful dintre Rebecca și Tortugas, s-au Împotmolit În nispurile mișcătoare. Poate că li se rupsese cârma. Sau poate că nici n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele cu balast pentru ca vasul să se așeze bine. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
felul ăla. Își stabilesc un curs și cică pun un fel de compas și nava se pilotează aproape singură. Probabil că nu știau unde sunt când s-au izbit, dar mai aveau puțin și scăpau. Poate că și-au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se lovească până-n Mexic. Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ausper, dând drumul brațului lui Vitellius și ridicându-se. Nu-l pune să lupte cu Skorpius. Lupta lor ar însemna sfârșitul gloriei... și al vieții tale. Dar dacă Orpheus trebuie să moară în arenă, pentru ca eu să pot rămâne la cârma Imperiului, spuse Vitellius dezorientat... Eu... Preoteasa a zis că... Ausper însă nu-l mai asculta. Îi întorsese spatele și se îndepărta solemn, asemenea unui preot din vechime, trecând printre soldații care se dădeau repede deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
1774 și pacea încheiată la Huși-Iași, le a asigurat rușilor nu numai controlul la Marea Neagră, ci le a deschis perspectiva ca din 1793 Rusia să se învecineze cu Moldova, pregătindu-se astfel anexarea de la 1812. De la 1801 la 1825 la cârma Rusiei a fost Alexandru I, care, împlinind pofta bunicii sale Ecaterina a II-a, continuă opera de alipire a teritoriilor străine, printre acestea fiind și o parte din Moldova, numită mai apoi Basarabia. Răpită de ruși la 1812, bucata aceasta
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Eddy. Nu, stai, du-te jos și deschide toate hublourile ca să iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe patul de campanie așezat În carlingă peste rezervor și În curînd a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care m-am pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste - am dat cu niște tinctură și pe urmă m-am așezat la cîrmă, Întrebîndu-mă dacă mușcătura unui chinez e otrăvitoare, ascultînd motorul vasului cum rulează blînd și plescăitul apei care se prelingea de-a lungul bărcii mele, și m-am gîndit că, pe dracu’, n-are cum să fie otrăvitoare. Un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mențineam cursul și mai luam cîte-o gura din sticla pe care-o adusese el. Nu mai rămĂsese mult În ea, așa că după ce-am terminat-o am deschis și ultima mea sticlă, și-ți zic, era minunat să stai la cîrmă Într-o noapte atît de bună pentru o traversare. Chiar că pînĂ la urmă se dovedise o excursie bună, deși lucrurile stătuseră rău de atîtea ori. Eddy s-a trezit cînd s-a luminat de ziuă. Și-a cerut mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori se mișca, auzea zgomotul Ăla de sticlă spartă venind din saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mai era și mirosul băuturii vărsate, care se-mprăștiase peste tot. BĂrbatul se-ndrepta spre Woman Key. Acum Îl vedea bine. — MĂ doare, spuse negrul. MĂ doare tot mai rău. — Îmi pare rău, Wesley. Da’ acum tre’ să țin cîrma. — Te porți cu un om de parc-ar fi un cîine, spuse negrul. Devenise enervant, dar bărbatului tot Îi era milă de el. — O să am grijă să te simți mai bine, Wesley. Da’ acum stai acolo și taci. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
una, și nu putea să dea În el. Negrul bolborosea mai departe. — De ce n-ai oprit cînd au Început să tragă? BĂrbatul nu răspunse. Nu contează mai mult viața unui om decît o Încărcătură de alcool? BĂrbatul se concentra la cîrmă. — Nu trebuia decît să ne oprim și să-i lăsĂm să ia băutura. Nu, răspunse bărbatul. Iau băutura, iau și barca și te bagă și-n pușcărie. — Nu mă interesează de pușcărie, spuse negrul. Da’ nu voiam să mă Împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ba devenea religios din cauza faptului că fusese rănit - În orice caz, vorbea Întruna. — De ce mai fac contrabandă cu băutură acum? Întrebă. S-a terminat cu prohibiția. De ce continuă cu traficul Ăsta? De ce n-aduc băutura cu feribotul? BĂrbatul care ținea cîrma era atent la canal. — De ce nu sînt oamenii cinstiți și respectabili și să-și cîștige traiul Într-un mod cinstit și respectabil? BĂrbatul vedea locurile unde apa vălurea pe lîngă mal chiar și atunci cînd nu putea să vadă malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața artei revoluționate". Croh era gata să-i ardă de tot pe cei care nu se lăsau îndrumați, numească-se ei Blaga, Voiculescu, Pillat, Ion Barbu, Dan Botta... Cerea "să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pornesc din nou la lucru pentru a mai scoate la lumină un nou volum, cu speranța că voi reuși și de astă dată să mă apropii de inima și sufletul posibililor mei cititori. În viața mea, ca om aflat sub cârma vremii, s-au produs câteva minuni care în final m-au adus până la această nesperată vârstă. Prima minune a fost aceea că MAMA, adevărata mea ocrotitoare, mi-a dăruit pentru a doua oară viață, pentru că de mic am avut serioase
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]