2,091 matches
-
se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu să se cațere. Striga ceva din când în când, rimelul și rujul i se-n- 147 tinseseră pe față, peruca îi era plină de pânză de păianjen. Pierduse și un pantof undeva. Când Lulu ajunse aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sanatoriu, ea îi spunea un loc cu gardieni, pe vremea când am hipnotizat-o nu era încă în sanatoriu, mi-a spus cum va trece printr-un grilaj ținând ceva strâns la piept, când va ajunge în parc se va cățăra într-un copac pe care îl știa demult și cum își va da drumul de pe o creangă, per volare, A murit trei ani mai târziu spânzurându-se de creanga unui copac din parcul sanatoriului unde era internată și eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
naștere de a comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă de bunătatea ta! Și urc în căutarea izvorului printre stânci, curiozitatea mă cațără spre scobitura căscată în munte, o intrare într-o peșteră?! Nu! Încăperea întunecată în care mă strecor n-are mai mult de patru metri în lățime și lungime, iar în înălțime dacă îmi ridic brațul îi ating cu ușurință tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se vede cerul întunecat, pe cer trei luni uriașe, rotitoare, se deplasează una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Londra - acolo era locul ei și își dorea să fie alături de mama și de tatăl ei. Dar, când se gândea la variante, nu era atât de sigură că mai suporta să editeze o revistă lunară din nou. Să se cațere pe scara alunecoasă a carierei, umilindu-i pe alții și luând laude pentru munca lor nu îi mai provoca aceeași plăcere ca înainte. Și nici rivalitatea glorioasă dintre reviste. Și nici lupta sălbatică internă care se dădea pentru posturi. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz. Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea. Mă simțeam atât de falsă pe lângă ea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Era fie agentul Milligan, fie Barnett. Ei trăseseră paiul cel mai scurt. Drumul dădea Într-un alt bulevard Întortocheat cu clădiri, grădinile din spatele celor două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un gard de sârmă, Înalt de șase picioare, care separa uscătoria verde de o fâșie largă de teren viran. O proprietate industrială se distingea prin gard și În spatele ei două clădiri Înalte: Tillydrone. Doug Disperatul MacDuff se străduia să se cațere peste marginea de sus a gardului celui Înalt. — Stai pe loc! Logan o luase la pas prin zăpadă, alunecând și patinând ca să se oprească la capătul uscătoriei verzi chiar la timp ca să-l vadă pe Doug cum dispare din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gardului celui Înalt. — Stai pe loc! Logan o luase la pas prin zăpadă, alunecând și patinând ca să se oprească la capătul uscătoriei verzi chiar la timp ca să-l vadă pe Doug cum dispare din nou. Ce naiba, ești afurisitul de Houdini? Cățărându-se pe gard, Logan realiză brusc cum de reușise Doug Disperatul să dispară așa repede. Gardul marca linia despărțitoare dintre Sandilands Estate și calea ferată dinspre nord, din afara orașului. Ascunsă de terenul viran și de tufe, era o ravenă adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl izolaseră printr-un șanț exterior, îl întăriseră cu turnuri de apărare. Într-o zi mohorâtă de iarnă din timpul domniei lui Tiberius, micul Gajus Caesar se cățără, urcând pe lungile scări de lemn, până în turnul pătrat ce domina partea de apus. Dincolo de șanțul de apărare curgeau, puternice și calme, apele de culoarea fierului ale unui fluviu foarte lat. Pe celălalt mal, departe, se întindeau păduri nesfârșite. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a doua zi avea să fie mai bine. Copilul făcu un pas; pielea scârțâia. Dar cuiele din talpă se înfipseră în pământ și simți cum, după un salt, rămânea pe loc, în picioare, fără să alunece, asemenea soldaților care se cățărau pe zidurile dușmane. O porni în sus pe Cardo, strada principală din castrum; soldații se adunau râzând, în timp ce meșterul sutor îl urma la oarecare distanță, iar el se îndrepta către praetorium. În prag se ivi tatăl său, tânărul dux, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea. Tiberius pusese însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luat-o în mână așa cum îmblânzești un cal. Tiberius era aici, așa cum ești tu acum. Dacă eu n-aș fi făcut ce am făcut în noaptea aceea, l-ar fi așteptat pe călăul trimis de Sejanus, care s-ar fi cățărat până aici ca să-i taie gâtul. Acum e mai ușor, dar și mai periculos. Senatorii sunt împărțiți în două tabere... Gajus zise încet: — Cred că știi cu cine trebuie să vorbești... În anii aceia, mulți își plângeau rudele ucise. Ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius Paulus a trebuit să se cațăre pe acoperiș și să-l spargă cu lovituri de secure, pe când jos, toți strigau că magii egipteni aveau să facă să cadă un fulger? Bău din nou și strigă: — A căzut însă acoperișul templului. Dar ăsta - nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
E o altă lume, alt spațiu, altă climă, alți sori. Aceasta e impresia mea; n-aș fi crezut că, după Grădiște, așa brusc, parcă ieșit din negură, Începe imperiul libertății și al sărăciei. În partea dinspre oraș, vile cochete se cațără În sus, Înconjurate de vii ca-ntr-o zonă montană, pentru ca pe partea opusă să descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat pe un perete foarte periculos să culeagă o floare de prăpastie; n-am oprit-o (nu o putea opri nimeni), s-a strecurat timp de o oră pe verticala stâncii (putea să cadă oricând), n-am privit-o, am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
găsească un mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia În Amherst Avenue. Noaptea ar fi putut sta aproape de patul lui, luminat de filmele de actualități care Îi bîntuiau mintea. Jim așeză aeromodelul pe capota motorului, se cățără peste parbriz și lăsă pe scaunul de metal. Fără parașuta care Îi asigura pilotului un fel de pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și umerii Îi tremurau din pricina sentimentelor amestecate pe care avionul distrus le declanșa invariabil În mintea sa. Cuprins de nerăbdare, luă aermodelul planor și-l lansă În văzduh. Luat de vînt, aermodelul se ridică brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pămîntul răscolit, ca și cînd ar fi fost cufundați Împreună Într-un vis Întunecat despre război. Jim ajunse la cazemată, un fort din beton cu deschizături pentru puști, care lăsau să pătrundă o lumină slabă În lumea lor umedă. Se cățără pe acoperiș și străbătu terasa deschisă, cercetînd terasamentul plin de urzici, În căutarea aeromodelului său. Acesta se afla la cincizeci metri mai departe, prins În sîrma unei tranșee vechi. HÎrtia de pe aripi era ruptă, dar scheletul din lemn de plută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul lui de moș Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne cu mîna, În timp ce domnul Maxted Își bea paharul cu whiskey lîngă piscina goală, iar scamatorii chinezi se cățărau pe scările lor și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse aeromodelului său, Jim ședea Între părinții săi În spatele Packard-ului. Oare le era teamă că ar fi putut intra În altă belea dacă ședea În față, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obrazul rănit, mama lui Jim trăgea cu cealaltă mînă de ușa din spate, blocată. Tancul se opri, Înainte de a face o a doua mișcare spre Lincoln. Marinari japonezi treceau printre mașini și ricșe, lovind cu baionetele În mulțime. Jim se cățără pe scaunul din față și deschise ușa șoferului. Sări În stradă și se strecură pe sub mînerele unei ricșe Încărcate cu saci de orez. Tancul se urni din loc, fumul țîșnind prin țevile de eșapament. Jim văzu acum mama sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se urce pe trotuar. Jim se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe zid de multe ori, scoțînd de fiecare dată cîteva bucăți ascuțite de sticlă. Se aplecă peste margine și sări printre crengile Întunecate ale cedrului din spatele chioșcului de vară. În fața lui se Întindea grădina Împrejmuită și tăcută, adevăratul cămin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai mic, Jim o Îngrozise pe mama sa, urcîndu-se prin jgheab, În timp ce ea Împreună cu un servitor aranja meniul pentru o cină festivă. De data asta nu era nici un pericol ca motorul să fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl lui să se Întoarcă. În fiecare dimineață se cățăra pe acoperișul În pantă de deasupra ferestrei dormitorului și cerceta străzile rezidențiale din suburbiile vestice ale Shanghai-ului. Urmărea coloanele de tancuri japoneze intrînd În oraș dinspre sate și Încerca să-și repare haina, așteptînd cu nerăbdare Întîlnirea cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]