1,865 matches
-
de mirare că filmele lui Andrei Tarkovski lasă o amprentă clară, de neșters în sufletul spectatorilor. "Înainte de 1990 scrie Manuela Cernat pentru spectatorii fostului lagăr sovietic, filmele lui Tarkovski erau superbul simbol al rezistenței spirituale împotriva opresiunii ideologice. Rubliov, Oglinda, Călăuza încifrau, în imagini de o vrăjită frumusețe, taina lumii și triumful credinței asupra dogmei atee. Personajele lor mesianice întrețineau speranța în triumful duhovniciei și al împărăției lui Hristos"42. Iată ce face diferența între un film comercial și unul care
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și pe măsură ce făcea un pas înainte simțea că-l cuprinde teama. Era aceeași teamă pe care o simțise încă în vremea războiului, cînd era nevoit să traverseze un cîmp minat. De cele mai multe ori cunoștea cărarea ori se găsea împreună cu o călăuză. Atunci îi era mai teamă decît în situațiile în care nu știa nimic și se găsea singur. Avea încredere în norocul său și, chiar dacă riscurile erau evident mai mari, atunci cînd era nevoit să treacă la întîmplare se simțea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi greșit, ce e stînga să fie dreapta, îți ia Dumnezeu mințile ori lumina ochilor pentru o clipă și încurci totul, dacă nu tu, călăuza, totul era posibil cînd era nevoit să se bazeze pe altcineva. Acum lucrurile se schimbaseră, dar teama era aceeași. Aceeași senzație, poate puțin mai acută, cu ea nu te puteai obișnui dacă o știai mai de mult, ci dimpotrivă, devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
contrariați de acest atelier cu cât fuseseră obișnuiți cu modelul regizorului - Dumnezeu care știe tot despre toate și nu permite nici o abatere de la teoriile și rețetele lui scenice. Și pentru care actorul este mai degrabă un executant tehnic decât o călăuză prin sufletele complicate ale personajelor. Munca alături de Andrei Șerban era, în schimb, o creație împreună deschisă improvizației, greșelii, geniului și jocului. Până să lucrez cu Andrei Șerban, am refuzat câteva propuneri de ecranizare a cărții mele, Spovedanie la Tanacu, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu ocazia Festivalului Bon din august. Sezonul ploios ține de la începutul lui iunie până la mijlocul lui iulie, iar limba multiplică la infinit, cu o atenție a nuanțelor neegalată, deci intraductibilă, cuvinte pentru a desemna briza
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se termine mult mai repede. Îmi desfac eșarfa legată strâns la ochi. O las să cadă pe jos și ies din casă. Nu mai am timp de experimente de genul ăsta. Tata are nevoie de mine. În ultimul timp sunt călăuza lui. Sunt ochii lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita mea are doi câini foarte faini. Husky-ul și-a înfipt colții în brațul meu drept, dar am reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vieții un flux ce curge continuu, senzațiile bezne, întreaga alcătuire a trupului sortită unei grabnice putrefacții, sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și curgere continuă numai și numai către săvârșirea ultimă care-i un dat al naturii, atunci și arta poate fi o călăuză; nu numai cum spunea Michelangelo, că nu se naște în el nici un gând în care să nu fie sculptată moartea, ci chiar în sensul adevărat al unei călăuziri; iar dacă el vrea să scrie și simte că are ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a mormântului lui Agamemnon, lângă acest colossos unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate ale lui Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes, călăuza umbrelor celor morți spre meleagurile Infernului, mesager al celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de pe tărâmul celor vii pe tărâmul morților, doar el poate înfrunta cumplitele creaturi a căror vedere e de nesuportat. Oedip își ascunde moartea de privirile oamenilor, se pregătește în secret pentru călătoria spre Hades, în care și-ar dori drept călăuze pe Hermes și pe zeița morților. El ține ca nimeni să nu cunoască drumul său tainic spre cei aflați deja în lumea tenebrelor și de care îl apropie propriile tenebre. Când îi va evoca moartea, mesagerul va descrie împrejurările „uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în care moartea venise să-l ia, ea îi apăruse lui Oedip sub forma glasului unui zeu invizibil, al cărui nume nu va fi rostit. Acest nerăbdător zeu al morților să fie oare Hades? Sau Caron, luntrașul său, ori Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Comentatorii ezită. În orice caz, nimeni în afară de Tezeu nu fusese atunci autorizat să asiste la desfășurarea evenimentelor. „Numai el era îndreptățit să știe ce se pregătește.” Ceilalți trebuiseră să-și întoarcă privirile. Când se uitaseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Hermes. De la Hermes, zeu al răspântiilor din spațiul social, zeu al unei topografii ale cărei repere le jalonează, F. Frontisi-Ducroux nu reține decât prezența lui intimă, cotidiană și familiară. Dar nu-l neglijează cumva cu prea mare ușurință pe Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Nu uită oare de răscrucile tragice ale destinului lui Oedip? Tragedia, „acest grandios ceremonial vizual” care „se desfășoară în onoarea lui Dionysos și sub patronajul său”, deoarece „statuia zeului asistă la el, ca și marele său preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
așteaptă moartea? S-au resemnat cu o viață care e pe jumătate moarte? Orbii lui Maeterlinck prefigurează în mod explicit indeterminarea beckettiană, veșnica pendulare între certitudinea morții și/sau așteptarea ei, între definitiv și/sau „nu încă”. Despre bătrânul preot, călăuza lor, care, la începutul piesei, sprijinit de trunchiul unui stejar imens și scorburos, li se înfățișează spectatorilor cu „paloarea-i neschimbată, ca de ceară”, cu ochii încremeniți care „nu mai privesc departe, în eternitate”, orbii vor spune, atunci când câinele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Acești degenerați în loc să dea semnalul prăbușirii unei societăți, cum s-a întâmplat cândva, vor da semnalul păcii pentru o lume măcinată de necazuri. Trebuie să avem soluții noi pentru probleme noi. Eu voi acționa ca un fel de mentor și călăuză a mișcării, iar cunoștințele mele considerabile despre istoria universală, economie, religie și strategie politică vor fi sursa, ca să zicem așa, din care acești oameni își vor putea extrage reguli pentru procedura de funcționare. Însuși Boetius a jucat un rol similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zicem așa, din care acești oameni își vor putea extrage reguli pentru procedura de funcționare. Însuși Boetius a jucat un rol similar în degenerata Romă. Așa cum spune Chesterton despre Boetius: „Astfel, el a servit în adevăratul sens al cuvintelor, drept călăuză, filozof și prieten al multora dintre creștini; tocmai pentru că, în timp ce vremurile pe care le trăia erau corupte, cultura Improprie era integră.“ De data aceasta o voi face pe fufa de Myrna să cadă într-adevăr într-o stare de confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi-a fost călăuză și mentor. Am văzut cinci-șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptîndu-l pe Godot de Beckett, prezentat În fața pușcăriașilor. După zece zile, cînd m-am Întors acasă, continuam să trăiesc În acea lume Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pregătire publicitară. Dar, după tremurul anticipativ, trăise o senzație de scufundare care o Îndemnase să Întrebe: Cum adică a auzit multe despre mine? Ce fel de lucruri a auzit? Sally zâmbise. Față de verișoara sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
foarte probabil că plecarea în lumea subpământeană după „toaca” magică este o alegorie a călătoriei întreprinse cu ajutorul (ritmului) ei în lumea de dincolo. Motivul pare a fi de structură șamanică. d) Legende și practici șamanice. Toba șamanului joacă aceleași roluri : călăuză și vehicul. Ritmul ei îi produce acestuia o stare extatică, de „călător” prin cele trei zone cosmice. O serie de alte toposuri caracteristice scenariilor mitico-rituale șamanice ne vor părea cunoscute, fiind analoage în unele privințe cu cele comentate din epopeea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
labirintică : Acolo unde te-or duce, N-am nădejde c-oi ajunge, Ce folos că nu-i departe, Dacă eu nu pot răzbate, Că tare-s drumurile-ncurcate ! (122). Pentru mentalitatea tradițională, efectuarea unei astfel de călătorii fără ajutorul unei călăuze este de neimaginat (129). În călătoria sa, Sf. Sisinie pune copacilor întâlniți întrebări (de tipul „Văzuși dracul fugind și un cocon ducând ?”) pentru a afla care este drumul corect spre lăcașul infernal. Astfel privite lucrurile, episodul interogării arborilor de către Sisinie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestuia în „lumea de dincolo”. Având în vedere caracterul funerar atribuit paltinului (relevat mai sus), nu mai apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Că tot ’ț va ieși Vulpea înainte ; Mâna să ți-o-ntinzi, Bună soră s-o prinzi, Că ea iar că știe Tot sama pădurilor Și a apelor, înainte să mergi... (17, pp. 18-19). în alte cântece funerare rolul de călăuză îl joacă arborii - brad, salcie, măr, paltin -, dar scenariul rămâne similar, inclusiv motivul „înfrățirii” : Iar în râpa Mărilor, Unde-i Bradul Zânelor, Trecătoarea apelor, Sufletul stătea Și mi se ruga : Brade, brade ! Să-mi fii frate : întinde-ți, întinde, Eu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acțiunea lui Tezeu de a depăna ghemul pe traseele întortocheate ale Labirintului poate fi privită ca o încercare de a „țese” ruptura („gaura neagră”) din „pânza Lumii”, cu alte cuvinte, de a reinstaura ordinea într-un microspațiu haotic. Rolul de călăuză al „firului Ariadnei” nu dispare, ci se resemnifică. Doar într-un spațiu reordonat eroul va fi în măsură să-și găsească reperele care să-i călăuzească întoarcerea. 3. Dedal și Ariadna Potrivit unor mitografi antici și unor exegeți contemporani (124
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
date nu atât în trama legendei, cât în afara sau în jurul ei. Și pentru că procesul de reabi- litare a Ariadnei, de reconstituire a rolului său mito-simbolic arhaic presupune din partea cercetătorului parcurgerea unui traseu labi- rintic, va trebui să-mi iau drept călăuză chiar „firul Ariadnei”. Nu este nevoie să insist prea mult asupra relației tradiționale dintre femeie și actul torsului (țesutului, cusutului etc.) (22 ; 103). Istoria tehnicii și a civilizației oferă suficiente argumente privind faptul că țesutul și toate activitățile înrudite au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]