KorAP: Find »[drukola/base=călcâi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...110 >

2,726 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ochii, pregătită să mă abandonez îmbrățișării lui. — Pentru numele lui Dumnezeu ! aud un glas prea binecunoscut. N-ai de gând s-o săruți odată ? Tresar și deschid ochii. Nathaniel pare la fel de șocat, și se trage instantaneu înapoi. Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea, o văd pe Trish aplecată la o fereastră de la etaj, cu o țigară în mână și uitându-se fix la noi. Nu sunt o mironosiță, zice. Aveți voie să vă pupați ! O săgetez cu o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tăcut și arzător. Așa. Deci... am rămas doar eu și Nathaniel. Singuri-singurei. Până la ora opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec pe lângă un rond de flori mă opresc chiar și mă uit la o plantă la întâmplare, ținând frunzele verzi între degete. Cred că aș putea să trec puțin pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma fă la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva intenționat. Fără doar și poate. Mă întorc pe călcâie, vrând să-i răspund cu un gest similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului, absorbit de un arac de mazăre, de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Are un plan al lui, îmi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mi-ați luat pur și simplu maul... — Stai, că încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani trăiască... În spatele meu începe să cânte cineva și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
DE VÎNZARE. În față sunt șiruri întregi de sere, ce sclipesc în lumina blândă a soarelui. Sunt parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă, îmi citește cu voce tare. Patru acri de teren, cu posibilitatea de a fi extinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
inimii egală în spate, și asta mă calmează. Ce se întâmplă, Samantha ? E vorba de fosta ta relație, așa-i ? — Mda, șoptesc după o pauză. — De ce nu vrei să-mi povestești ? Poate-ți pot fi de ajutor. Mă răsucesc pe călcâie pentru a-l privi în față. Soarele îi strălucește în ochi și pe chipul bronzat. Arată mai bine ca niciodată. Mi-l și imaginez dându-i un pumn lui Arnold. Dar nu pot să-i arunc toate astea în brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Pornesc spre un stativ cu broșuri lucioase cu filozofia Carter Spink și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trec pe lângă ușă și nu mi se clintește nici un mușchi. Apoi dispar. Slavă Cerului. Respir adânc, mă ridic încet în picioare și mă uit prin peretele de sticlă. Nu văd pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aiurea chestia asta ? — Nu te cred, zic cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
resurse umane. Ți-ai pierdut serviciul... ai fost tratată necorespunzător... nu e de mirare că nu mai gândești limpede. Ei sunt de părere că ți-ar prinde bine niște ședințe de terapie. — N-am nevoie de terapie ! Mă răsucesc pe călcâie și pornesc din nou pe scări. Ce, acuma, dacă nu mai vreau să fiu avocat, înseamnă că sunt nebună ? Ajung la baza scărilor și mă năpustesc în hol cu Guy ținându-se strâns după mine. Hilary Grant, directoarea de la PR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
față și îi întinde mâna. Sunt Melissa Hurst. Femeia se uită la Melissa fără expresie preț de câteva clipe. — Nu cu ea avem treabă, spune. Ci cu ea. Și arată către mine. Într-o tăcere înmărmurită, toată lumea se răsucește pe călcâie să se uite la mine. Melissa a mijit ochii, cu maximă suspiciune. Îi văd pe soții Geiger schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia își scoate carnetul de reporter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
faci tu ! explodează brusc. Samantha, e un travesti nenorocit. Ai mai multă minte decât toată lumea din camera aia și tu le servești pe ele ? Le faci reverențe ? Le faci curat în baie ? Pare atât de înfocat că mă întorc pe călcâie, șocată. E îmbujorat și i-a dispărut orice urmă de ironie. — Samantha, ești una dintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc. Glasul îi tremură de mânie. Ai cea mai strălucită minte juridică pe care a văzut-o cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vreți să-l salutați. Îmi aruncă o privire amuzată peste umărul lui Trish și reușesc cumva să-i surâd și eu. Pune-i pe toți înapoi. Trish se cutremură. O să vin să-i văd când înoată liniștiți. Se întoarce pe călcâie și pornește înapoi spre casă. — Ești bine ? Nathaniel ridică privirea spre mine. Cum a fost marele dineu de binefacere? — Reușit. — Ai auzit vestea ? Pescuiește alt pește cu plasa și-l aruncă în heleșteu. Eamonn tocmai s-a logodit ! Și săptămâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lucru pe care trebuie să-l ții minte ? mă întreabă. Mai presus de orice altceva ? — Să nu pomenesc cuvântul wc, spun la capătul puterilor. Îți promit că n-o să-l spun. Și dacă te întreabă despre rețete ? Se răsucește pe călcâie din locul în care se află în plimbarea ei nervoasă prin cameră. — Le răspund: Sunt avocată. Unica rețetă pe care o cunosc este rețeta succesului. Nu știu cum, reușesc să rostesc cuvintele fără nici o grimasă. Uitasem cât de serios iau totul cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcîiele, iar acum m-am trezit din nou Într-o lume normală, banală și liniștită. Nu ne mai zgîlțîim, zic prostește. Nu ne mai zgîlțîim de mult, spune americanul. — Deci, totuși... nu murim. Totuși nu murim, e de acord el. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
jos, m-ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele cîteva trepte, mergînd cu spatele, Încercînd să nu fac zgomot cu călcîiele pe marmură și să nu fac mișcări bruște, ca să nu-i atrag atenția. În clipa În care trec pe lîngă ea, Moira de la contabilitate Îmi aruncă o privire ciudată, dar nu-mi pasă. Trebuie să scap de aici cît mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
propun să bem ceva Împreună. Îmi vine să-l iau de mînă și să-i spun : Nu pleca. Dumnezeule mare, ce m-o fi apucat ? — Drum bun, reușesc să rostesc În timp ce Îmi strînge mîna. După care el se Întoarce pe călcîie și se Îndepărtează pe coridor. Deschid gura de cîteva ori să strig după el - dar ce să zic ? N-am nimic de zis. MÎine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămîne aici, cu viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcîie, clătinîndu-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sînt atît de Încordată că nici nu știu ce fac, sînt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fost o proastă - e exact același lucru. — Dar nu se poate să nu știi chiar nimic ! spune Jemima. Pentru numele lui Dumnezeu, doar te-ai culcat cu tipul ăsta ! Trebuie să aibă și el vreun secret. Vreun punct slab. Un călcîi al lui Ahile, intervine și Lissy, la care Jemima Îi aruncă o privire ciudată. — Nu trebuie neapărat să aibă de-a face cu picioarele lui, spune și se Întoarce spre mine, cu o expresie gen „Lissy asta e dusă rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
slujbă, m-am dus direct acasă și am sunat-o pe mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima cît un purice. Mi-a zis... că nici ei nu-i plac lucrurile croșetate. — Poftim ? Mă Întorc pe călcîie și o privesc În ochi. Și nici bunicii mele. Se Îmbujorează la față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
e o confuzie cumplită. Și, preț de o clipă, simt că sînt pe punctul de a ceda. Dar doar pentru o clipă. — Foarte frumos, spun, cu voce tremurîndă. Dar m-ai făcut de rîs. M-ai umilit ! Mă răsucesc pe călcîie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să-ți faci ce relații vrei tu cu cineva de rangul tău, cu cineva căruia să-i poți destăinui cele mai prețioase secrete ale tale ? Fiindcă e evident că aceste secrete nu sînt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcîie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcînd pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai tîrziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zic Într-un final și arăt către un tip Înalt În cămașă, care stă În colțul curții, cu privirea În altă parte. Adevărul e că ar cam fi cazul să mă duc la el. Cu bărbia sus, mă răsucesc pe călcîie și pornesc spre tipul În cămașă. Am să-l Întreb cît e ceasul și pe urmă văd eu cum fac și Încep o conversație cu el, doar așa, pînă Jack se convinge și pleacă. (Și poate scot vreo două hohote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]