11,853 matches
-
știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit să calc peste cele două sfori și să-mi pun călcâiele ezitante pe podea. Dora mă rugă să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie cumsecade dintre toate prietenele ei care și-o împart pe bătrâna doamnă de culoare cu zâmbet copilăros. „Numai eu sunt cumsecade cu ea. Sunt singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-au legile kușer, cel puțin copilului care eram, crescut sub tutela lui Sophie și Jack P., într-o circumscripție școlară din Newark, unde în toată clasa mea nu sunt decât doi copii creștini, locuind în case în care eu nu calc, hăt la marginea cartierului nostru... astfel grăit-au legile kușer și cu cine să mă contrazic acum, că, de fapt, ar fi nedrepte? Hai să-l luăm chiar pe Alex, subiectul fiecărei silabe rostite de noi - la cincisprezece ani, suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în ce împrejurări și-ar putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu pot să cred! Și, deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu putință ca taică-meu să i-o fi tras, să fi călcat pe-alături? Îmi amintesc și azi cum ședea pe canapea lângă mine și, în încordarea ei, s-a apucat să ne explice pe îndelete cum i se scrie prenumele și mi-a atras atenția că are un E în coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o labă! Dă cu ea de pământ, Jake! Așa ar proceda, de bună seamă, un goi, nu? Crezi că vreunul din barosanii ăia, vânători de căprioare, care au pușcă de vânătoare, se prăbușește în fotoliu când e prins că a călcat pe-alături și se pune pe smiorcăială și o imploră pe nevastă-sa să-l ierte? Să-l ierte pentru ce? La urma urmei, în ce constă totul? Ți-ai vârât sula într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
duce singur la școală? Cred că în cei cinci ani în care am stat doar unul cu celălalt cât era ziulica de lungă am discutat toate subiectele din lume. — Dacă stau de povești cu Alex, îmi trece o după-amiază întreagă călcând, fără să-mi dau seama cum zboară timpul, îi zicea ea tatii când venea seara acasă istovit. Și, ține cont, aveam doar patru ani. Cât despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie-l! Vrei să mergi așa toată viața? Îndoaie-l! Calcă normal, ce naiba! Pune odată la treabă și piciorul cu chestia aia cu Oscar nu și cum, Alex, că, dacă nu, o să rămâi șontorog pentru tot restul vieții! Și pentru că am alergat după șiske cu patinele-n picioare și cu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aș apropia de psicina aia nici să mă plătești - e un mediu propice poliomielitei și meningitei spinale, ca să nu mai zic de bolile de piele, de păr și de cur - se zvonește, chiar, că un puști de la Liceul Weequahic a călcat odată în șanțul cu dezinfectant dintre vestiar și piscină și c-a ieșit din el fără unghiile de la picioare. Și totuși, ăsta-i locul unde poți pescui pipițe futăcioase. Nu știai? Ăsta-i locul unde colcăie șiksele Dispuse Să Facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe. Suntem în bucătărie, unde, în momentul sosirii noastre, Bubbles călca de zor rufe - doar în slip! Mandel și cu mine frunzărim niște numere mai vechi ale revistei Ring, în timp ce, în camera de zi, Smolka încearcă s-o cobzărească pe Bubbles să-i facă hatârul și să-i accepte și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de secretele rușinoase. Mă simt atât de curat, atât de puternic și de virtuos - atât de american! Morty demarează pe autostradă și exact atunci și-acolo fac un jurământ, mă leg să-mi dedic viața întreagă îndreptării nedreptăților, înălțării celor călcați în picioare și lipsiți de privilegii, eliberării celor întemnițați pe nedrept. Luându-l de martor pe Morty - vajnicul meu frate stângist, proaspăt descoperit, dovada vie a faptului că poți iubi în egală măsură și omenirea, și baseball-ul (și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
simte pe dată. Din păcate, însă, tocmai când ajung în punctul unde îmi doream, ziua de lucru a lui Bubbles ia sfârșit. — Gata, asta a fost, cincizeci, zicea ea și se oprește! Nu! strig eu. Mai vreau. — Uite ce, am călcat rufe două ceasuri, înțelegi, până să apăreți voi, gagiilor... — DOAR O DATĂ! DE DOUĂ ORI! TE ROG! — NȚ! La care, incapabil (ca de obicei!) să-mi rabd frustrarea - de a fi privat și dezamăgit -, întind mâna, o înșfac și PLEOSC! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pulică! Tu nu vezi ce viață am eu? Crezi că mie îmi place să fiu un nimeni? Crezi că mă-nnebunesc după viața asta găunoasă pe care o duc? Ei bine, o detest! Urăsc New York-ul! Nu vreau să mai calc în viața mea în canalul ăla colector! Vreau să trăiesc în Vermont, Adjunctule! Vreau să trăiesc în Vermont cu tine - să fiu un om în toată firea, orice ar însemna asta! Vreau să fiu Doamna Exemplu-Demn-De-Urmat. Și Admirat! Și Ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor au exact culoarea ochilor mei), chicotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dreptatea celor nevoiași și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i studiem arhitectura. În aceeași seară, acasă, în camera mea, scriu în proaspăt cumpăratul meu oracol de absolvent de-a opta, la MOTTO-UL PREFERAT „Nu-l călca pe cel înfrânt“. PROFESIA PREFERATĂ? „Avocat“. EROUL PREFERAT? „Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până acum nu mai avusese senzația că e uitată atât de brusc. „O fată pe care bărbații o uită“, fredonă ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-ai da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono japonez de la sfârșitul anilor 1930, trei perechi de John și Yoko stăteau la bârfă cu la fel de multă ardoare de parcă ar fi fost cu adevărat John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Asta chiar era În stilul lui Lauren, să i se organizeze o astfel de petrecere la care să primească daruri exact În momentul când orice tipă de treizeci și doi de ani din New York ar fi jurat să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un cuvânt Îngrozitor. Ar trebui să-l schimbe. Am observat că mai era ceva În plic: un alt cartonaș inscripționat, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]