1,852 matches
-
Fiind schit de călugărițe de pe la 1522 până în 1890, aici s-au călugărit soția lui "Neagoe Basarab", Doamna Despina, cu numele de Platonia și mama lui "Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare. O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această șansă. Sper totuși că pe lângă români, și maghiarii sunt mândri de mine.” , de religie romano-catolică, a urmat Liceul Catolic de Fete din Timișoara, unde călugărițele țineau cu strictețe orele de sport. Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu
Iolanda Balaș () [Corola-website/Science/302182_a_303511]
-
Sf. Brigita (n. 1303, Finstad, d. 23 iulie 1373, Roma) a fost o călugăriță suedeză, întemeietoare de ordin călugăresc, sfântă. S-a născut în Suedia, la Finstad, în apropiere de Uppsala, în anul 1303, într-o familie de nobili (Folkunger). Căsătorită de timpuriu cu nobilul Ulf Gudmarsson, a avut opt copii (dintre care Sf.
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]
-
a funcționat și o închisoare, pentru trădători și tâlhari. Tunel de refugiu pe sub apă și clopotnița. Clopotnița măreață din piatră de rău și cărămidă aparentă. Stil neoromânesc și bizantin Mihai Viteazul, printr-un document din decembrie 1595, dăruiește mănăstirii de călugărițe Turbațile, din satul Bătiești, hramul “Ațipirii prea sfintei noastre Născătoare de Dumnezeu ”. Prin urmare mănăstirea există înainte de această dată.Din inscripțiile săpate în lemn de unul din preoții deservenți aici putem citi: “Oprea Ierei; Io Constantin (Brâncoveanu) Voievod leat 7200
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Oprea Ierei; Io Constantin (Brâncoveanu) Voievod leat 7200” (1792-1793) ceea ce denotă că la această dată s-au făcut unele lucrări la biserică, probabil de Mihai Cantacuzino spătarul, în memoria stolnicului Constantin Cantacuzino ucis la Mănăstirea Snagov. A fost schit de călugărițe până la 1810 când Mitropolitul Filitis l-a desființat mutând obștea la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
acasă în toamna anului 1907, la moartea tatălui ei. Bunica ei maternă le-a trimis pe Zita și pe sora ei Franziska la o mănăstire în Isle of Wight pentru a-și finaliza educația. Trei dintre surorile Zitei au devenit călugărițe, și, pentru un timp, și Zita a luat în considerare acest gând. În vecinătatea Castelului Schwarzau era Casa Wartholz, reședința Arhiducesei Maria Tereza a Austriei, mătușa maternă a Zitei. Ea era mama vitregă a Arhiducelui Otto care a murit în
Zita de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/303666_a_304995]
-
Acolo unde acesta se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; călugării și călugărițele venite o dată cu teutonii își construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurențiu și cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanțuri, valuri de
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
și independentă. Cu toții însă sunt angajați în trăirea unei sinteze evanghelice de viață activă și contemplativă. Pentru toți bazele spiritualității sunt urmarea evanghelică a lui Cristos într-o viețuire în rugăciune, în sărăcie, în ascultare și în fraternitate. Îl constituie călugărițele de clauzură numite „Clarise” de la personalitatea și spiritualitatea co-fondatoarei lor: Sfânta Clara de Assisi. Având același fondator au și aceeași spiritualitate cu Primul Ordin, dar alături și în complementari etate cu el, au o caracteristică proprie: dimensiunea contemplativă în clauzură
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
iubirea silențioasă, smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane. Este compus din Ordinul Franciscan Secular (OFS) și Ordinul al Treilea Regular, atât ramura bărbătească cât și cea feminină (în practică este vorba tot de călugări și de călugărițe care viețuiesc după regula franciscană, dar nu cea pe care a dat-o Francisc pentru Primul Ordin, ci după aceea dată pentru laicii). Franciscanii Seculari, rămânând în lume și în propria stare de viață și de muncă, continuă să pună
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
(Hâncu) este o mănăstire de călugărițe din raionul Nisporeni, Republica Moldova. A fost fondată în 1678. În anul 1678 și-a început activitatea un nou locaș sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei - Sfânta Cuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hâncu. Inițial mănăstirea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Petru (Musteață) actualmente fiind în sanul de Episcop. La 25 august 1992, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță Mănăstirii Hîncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă. „ "De multe ori biruiți, de multe ori supuși, dară niciodată abatuți pînă la
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
fost reparate cele 2 clădiri vechi. La 25 august 1992, în prezența Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove tînăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță a Mănăstirii Hâncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii, maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă .
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Sf. Atanasie" - Podgoria Copou a fost preotul Teodor Mera. După aproape 150 de ani, la 20 aprilie 2001 (de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor), mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași, ca mănăstire de călugărițe, aparținând de Mănăstirea Galata. Reactivarea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru călugărițe. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească. În aprilie 2009, la trăiau paisprezece maici. Duhovnicul mănăstirii este protosinghelul Hrisostom Andrioaia. Biserica se află în mijlocul unui cimitir în care sunt înmormântați printre
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
au ridicat un monument impresionant, dedicat victimelor holocaustului. Printre aceștia se numără și înaltul prelat franciscan Maximilian Kolbe, care, în semn de protest față de aceste atrocități, a declarat greva foamei și ca urmare a acesteia a și murit. În amintirea călugăriței și filosoafei evreice Edith Stein, convertită la catolicism și ucisă la Auschwitz în anul 1942, o mânăstire carmelită ce funcționa într-o veche hală a unei fabrici îi poartă numele, începând cu anul 1984. Nemăsurata durere ce se consuma între
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei - care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo - poarta a primit denumirea de Ecaterina. În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele, construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”, un
Poarta Ecaterinei din Brașov () [Corola-website/Science/303963_a_305292]
-
apele Senei și el nu a făcut nimic pentru a-i împiedica sinuciderea. Acest moment îl transformă în judecător al Sinelui, iar textul, integrând posibile ecouri dostoievskiene (din "Însemnări din subterană") sau ecouri din William Faulkner (din "Recviem pentru o călugăriță"), construiește un monolog în care singura voce a cărții se acuză și se destramă în fața unui narator imaginar, ce îi potențează sentimentul exilului. Prozatorul pare să nu acorde eroilor săi șansa de a ieși din absurd, înstrăinare și vinovăție nici măcar
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
după 1990 redevine mănăstire de călugări. În 1991 se construiește un paraclis pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu, o casa arhierească și se renovează pavilionul mare în care se află trapeza și camera pentru oaspeți. A devenit din nou mănăstire de călugărițe în 2010. În decembrie 2014 un alt incendiu a distrus două corpuri de clădire din lemn, din incinta locașului. Înainte de a fi schit, în acest loc era o pădure întinsă departe de orice așezare, acolo avându-și stâna niște ciobani
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
15 august, "Adormirea Maicii Domnului". Din anul 1960, această mănăstire a fost predată parohiei din Botuș, al cărei paroh era preotul Batariuc Gheorghe. După transferarea întregului inventar parohiei din Botuș, la ordinul organelor superioare ale Partidului Comunist Român, călugării și călugărițele de la mănăstire au fost împrăștiați prin țară, iar chiliile și celelalte dependințe au fost demolate, iar o parte din materialul rezultat a fost folosit la construirea școlii cu 2 săli de clasă din satul Deluț. La 6 iulie 1977, s-
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
Alexandru Ioan Cuza au fost transferate temporar de la Ruginoasa la Curtea de Argeș, de teama ocupației rusești, acestea au fost depuse pentru scurtă vreme la mănăstirea Ciorogârla - Samurcășești. În cadrul mănăstirii au funcționat de-a lungul anilor diferite ateliere în care au muncit călugărițele pentru a-și asigura atât existența lor cât și întreținerea sfântului locaș. Din anul 1923 și până în 1955 au existat în mănăstire ateliere de țesut mătase, borangic, stofe fine de lână și covoare românești. În anul 1955, pe lângă atelierele de
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
Ca măsură de a evita desființarea Mănăstirii Samurcășești, Patriarhul Justinian Marina a înființat în mănăstire, în anul 1961, un atelier de înrămat icoane înzestrat cu mașini de tâmplărie aduse din Germania. A încadrat în atelier, cu contracte de muncă, toate călugărițele și surorile care, potrivit decretului, trebuiau să părăsească mănăstirea. Acest atelier funcționează și în prezent, transformat într-unul de tâmplărie, astfel că mănăstirea Samurcășești este singura din țară în care măicuțele fac mobilă. Între timp, s-au mai înființat alte
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe. De-a lungul timpului, biserica a suferit unele modificări constructive. Astfel, în secolul al XIX-lea s-au adăugat două turnulețe, fără legătură cu bolțile, precum și un mic pridvor care a încadrat ușa de intrare de pe latura sudică. Fațadele exterioare
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
biserică parohială. Ulterior, ea a devenit biserică pentru bolnavii Spitalului universitar de psihiatrie. Tradiția locală și unele documente vechi acreditează ideea că Mănăstirea Socola ar fi fost întemeiată de domnitorul moldovean Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) pe locul unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, dealurile din sudul orașului erau acoperite cu păduri, aici existând, conform tradiției locale, o crescătorie de
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]