1,744 matches
-
asta depinde de context; în alte situații, când aduceam, de exemplu, vorba de tradiționalele sărbători ale Crăciunului, eram prea săraci, zău, haideți să mai lăsăm tradiția, se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să fac coca pentru plăcintă. Nu știam unde ține făina. Ce să fac? Se făcuse seară, unchiul Zaharia nu mai venea. Începusem să intru chiar În panică, gândindu-mă că s-a Întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că mam hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu- mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și a plecat mai departe. Stella s-a bucurat că a scăpat de el și și-a văzut de drum.Gigilică Își caută și acum perechea pe site-urile matrimoniale... Toamna, Întotdeauna mă pregătesc asiduu pentru iarnă și-mi umplu cămara cu borcane cu zacuscă, castraveți, gogoșari, ghiveci de legume, zarzavat pentru ciorbe, o salată pe care singură am inventat-o și pe care ar trebui să o Înregistrez la OSIM și, bineînteles, nu uit și gemul de prune pentru că, la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
zile să fac gemul și ghiveciul: În prima zi, gemul de prune și, În timp ce l-am pus la cuptor, am curățat legumele, am fiert separat fasolea verde, conopida, vinetele tăiate rondele. A doua zi am terminat și ghiveciul. Cămara mea arată pe trei sferturi plină cu borcane cu etichete, ca la alimentara. Bineînțeles, În minus, poemele și capitolul de roman. Ar fi fost patru poeme și două capitole de roman, dacă aveam inspirație. A cincea zi mă trezesc la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința noastră mizerabilă, pentru că niciodată nu a avut voie să intre decât în bucătărie. Mai precis, tot de ea mai ținea și cămara, nișa de lângă intrare, unde era ligheanul, precum și veceul englezesc separat. O singură dată a vrut să intre în cameră. Rareori i-am auzit glasul lui Eberhart, dar cele două cuvinte de atunci, „marș afară“, au sunat foarte trist. Locuința avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o pojghiță pe pereții lui, ca o placentă în care nu e nimeni, doar chipul schimonosit în oglinda globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă întorceam acasă, puteam s-o iau de la început. Simțeam că, din dosul florilor de gheață, mulți credeau că mi-am pierdut mințile. Se vorbea că parohul a predicat săptămâni întregi numai pentru cantor și c-au băgat morții în cămară, să păzească făina până la primăvară. Cum a început să se topească, m-am și îmbolnăvit. Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi cu alte gânduri. Între dragostea de mamă și dragostea de iubită este o prăpastie, nu numai ca formă, dar și ca trăinicie. Obligațiile, la mamă, au săpat într-atîta cămările sufletești și de atâta vreme, încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
UMILINȚĂ rugându-te Lui”. Deci Maica Domnului se roagă la Fiul ei și Dumnezeul nostru „cu umilință”. Stau atunci și mă întreb: noi oamenii cum ar trebui oare să ne rugăm lui Dumnezeu? Cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ”intră în cămara ta” referitor la rugăciune probabil că are și sensul de a ne retrage înspre rugăciune, dar și faptul că omul trebuie să intre în sine însuși la ceasul rugăciunii, în interiorul sufletului său, unindu-și mintea cu inima. Wikipedia în limba
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în întunericul din antreu. Mama nu se trezise încă, le-am dus deci direct în bucătărie, le-am așezat pe masă, am scos din cămară, de sub raft, cel mai mare borcan de murături, l-am cărat la robinet și l-am umplut cu apă, așezându-l apoi în mijlocul mesei, am pus florile în el, erau atât de multe, încât n-au încăput toate, au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unele fire erau prea scurte, altele prea lungi, mi-am dat seama că va trebui să le tai la aceeași lungime dacă vreau ca buchetul să arate cumva, și atunci mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arate cumva, și atunci mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa ei de noapte albă și lungă și i-am văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut peste față, a întrebat suspinând, tu ești, copile, iar eu n-am zis nimic, am ieșit de după ușa cămării și m-am oprit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut peste față, a întrebat suspinând, tu ești, copile, iar eu n-am zis nimic, am ieșit de după ușa cămării și m-am oprit lângă masă, spunând că am vrut să-i fac o surpriză și că o rog frumos să nu se supere, n-am vrut să fac nimic rău, am făcut-o numai fiindcă tata mă rugase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și niște prăjituri, și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu un cornuleț cu nucă, dar nu era ca de obicei, era mult mai tare, abia am putut să-l mestec, de dulce, era dulce, însă avea oarecum un iz de mucegai, de parcă ar fi fost ținut multă vreme în cămară, nici n-am terminat de mâncat, că bunicul mi-a umplut și mie paharul, am vrut să-i spun că eu încă n-am băut vin niciodată și nici nu cred că am voie, dar bunicul își ridicase deja paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din dulap, punându-le, pe rând, pe divan, m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit de gresia din bucătărie, și atunci mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
punându-le, pe rând, pe divan, m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit de gresia din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum să trăiesc. Nici o îndoială asupra acestui lucru. Spunk arăta groaznic. După mutra pe care o avea, părea de-a dreptul prostit de dezmăț. Doamne, cu drogurile și șampania și sculele de înaltă tehnologie pe care le are Butch prin cămara ei, îmi imaginez eu cam ce făceau acești doi tinerei în pătuț. Simplul gând și mă leșina de osteneală. Și totuși, povestea asta îmi convenea dintr-un punct de vedere. Nu voiam ca Spunk să pară prea drăgălaș sau sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un nimic. Banii, banii put. Zău așa. Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult un cuvânt ce urmează a fi consemnat, trebuie să fie judecat sincer și bine măsurat, abia apoi scris; căci el este de cele mai multe ori nu numai oglindă a sufletului nostru ci și mărturie peste veacuri. Omul cel bun, din cămara cea bună a sufletului său scoate ce-i bun, iar omul rău, din cămara ce rea a sufletului său, scoate cele rele. De aceea, se cuvine să dăruim amintirilor o lacrimă de bucurie încărcată cu emoții în colțul ochilor, pentru ca
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bine măsurat, abia apoi scris; căci el este de cele mai multe ori nu numai oglindă a sufletului nostru ci și mărturie peste veacuri. Omul cel bun, din cămara cea bună a sufletului său scoate ce-i bun, iar omul rău, din cămara ce rea a sufletului său, scoate cele rele. De aceea, se cuvine să dăruim amintirilor o lacrimă de bucurie încărcată cu emoții în colțul ochilor, pentru ca în zilele mohorâte ale vieții noastre sau a celor de lângă noi, să putem reciti
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]