2,531 matches
-
mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase "ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari și m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis să ies singur în oraș și într-o zi le-am comunicat că aș fi vrut să mă angajez îngrijitor la Școala de Belle Arte, unde era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dominic era aproape legendar. Crescuse într-un bordel unde prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sânt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugîndu-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau ca niște copii care căscau gura la cineva întors dintr-o lume misterioasă, inaccesibilă lor, la care visau, pe care o comentau în fel și chip, în legătură cu care emiteau nenumărate ipoteze, care îi fascina și de care se temeau totodată. Cum era sala? Unde stăteam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întîmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile de radio, motive să creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar trebuia să folosească tot ce avea la dispoziție. Tot mai exista posibilitatea să nu obțină nici un rezultat. Cu siguranță bărbatul care făcea parte din Frăție va tresări de mândrie la referințele legate de moscheea de secol XIX și va căsca la celelalte. Sau poate că exista o mică șansă de-a vedea Beitinul ca pe ceea ce este cu adevărat, un loc care poartă amprenta istoriei acestui pământ. Stând pe vârfuri și întinzându-se să pună cea mai valoroasă cutie înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de interes, în continuare cu din ce în ce mai mult entuziasm și în cele din urmă nevenindu-mi să cred: era imposibil să fie atât de bun. Nu voi cădea în ispita de a mărturisi ce anume m-a făcut mai întâi să casc gura, ca apoi să zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul lor tot drumul după ce-am plecat din Baton Rouge. — Ai apărut pe radar, căscă Darlene. Nu mai spune! — Ignatius, trebe să plecăm, spuse doamna Reilly. Mi-e foame. Se întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly supărată. Mâni ai să te duci să mai încerci și în alte părți. Vorbesc serios! Primu’ lucru pe care ai să-l faci e să răspunzi la anunțu’ ăsta. Vrei să câștigi timp, Ignatius, te cunosc eu! Ignatius căscă, arătându-și roșul flasc al limbii. — Levy Pants sună la fel de rău, dacă nu si mai rău decât numele celorlalte organizații pe care le-am contactat. Îmi dau seama că am ajuns deja la capătul posibilităților de a găsi o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care să te ajute să-ți găsești scuze pentru existența ta sterilă și fără sens. Ignatius, trebuie să te identifici cu ceva. Așa cum ți-am spus de atâtea ori, trebuie să te implici în problemele cruciale ale zilelor noastre. Ignatius căscă sonor. În subconștientul tău simți că trebuie să încerci, ca intelectual și luptător pentru idei, să explici eșecul de a participa în mod activ la mișcările de critică socială. Dar ai nevoie în mod disperat și de terapie sexuală. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mi-am amintit ce anume. Poate m-am comparat cu Kurtz din Miezul întunericului când, departe de birourile comerciale din Europa, a fost pus față în față cu suprema oroare. Îmi aduc aminte că m-am imaginat purtând o cască de miner, pantaloni de călărie din in alb și având fața enigmatic ascunsă sub un văl de plasă împotriva țânțarilor. Cuptoarele mențin locul cald și plăcut în zilele acestea răcoroase, dar vara bănuiesc că muncitorii se bucură încă o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și protest social. Am stat să-l ascultăm în apartamentul acela ore și ore în șir fără să ne săturăm. Mai târziu am discutat cu el - la mai multe niveluri - și i-am explicat ce mă preocupă în general. Ignatius căscă violent. El mi-a spus: „De ce păstrezi toate astea pentru tine, Myrna? De ce nu împărtășești lumii aceste gânduri?“ I-am răspuns că iau adeseori cuvântul în diverse cercuri și în propriul meu grup de terapie. I-am povestit și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine dispus. Știam eu că astfel se va sfârși. — Știi ce? Am impresia că aștepți cu nerăbdare să ne intenteze Abelman proces de calomnie. Vrei într-adevăr să mă vezi ruinat, chiar dacă o să cazi și tu o dată cu mine? Doamna Levy căscă și spuse: — Pot eu să mă împotrivesc unui lucru spre care ai mers toată viața? Asta va dovedi fetelor că tot ce le-am spus eu de ani de zile despre tine este adevărat. Cu cât mă gândesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud. — De fapt nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise Richard, căscând din nou. — N-are cum să zboare. Tot ce știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând, iar când m-am dus în bucătărie, ea arăta spre fereastră. M-am uitat și am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
capcane pentru cei descurajați și cei confuzi, sau cel puțin așa gândea Rose pe când se Îndrepta spre raionul cu scutece, hotărâtă de data asta să nu cumpere decât ce avea Într-adevăr nevoie. De altfel, nu era momentul potrivit să caște gura pe-acolo. Nu se simțea deloc În largul ei, fiindcă-și lăsase fetița să o aștepte În mașină, În parcare. Uneori făcea lucruri pe care le regreta imediat, dar pe care nu le mai putea schimba și, dac-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a dat afară Încet, fără prea mare tragere de inimă. — La ce te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul Opt al Manifestului meu Personal de Nihilism, a replicat Asya deschizându-și ochii Încețoșați. Articolul Opt: Dacă Între societate și Eu se cască o prăpastie largă, iar deasupra ei nu e decât un pod șubred, poți foarte bine să dai foc la pod și să rămâi pe marginea pe care se află Eul, teafăr și nevătămat, În cazul În care prăpastia nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
traversa strada. Cred că trebuie să fi fost deocheată, a spus mătușa Feride cu un aer sincer Înspăimântat. — Mulțumesc că-mi ridici moralul, a spus Asya. Însă zâmbetul ei s-a preschimbat rapid În Încruntare când a observat la ce căsca acum gura mătușă-sa cea nebună: solnițele În formă de oameni de zăpadă, un băiat și o fată. Nu mai departe de ieri Asya le ascunsese Într-un dulap În speranța că nimeni n-avea să le găsească cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scursese din trup. Nu a deschis ochii până când nu s-a prăbușit peste ea, acum fără vlagă Înăuntrul ei. Când s-a ridicat, Mustafa abia mai putea să meargă. Împleticindu-se, a traversat Încăperea și s-a sprijinit de ușă, căscând gura după aer. A inspirat adânc și În nări i-a pătruns un miros amestecat - de transpirație și apă de trandafiri. A stat puțin acolo, cu spatele Întors spre soră-sa, Înainte să reușească să se miște din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Guebwiller. Făceam plimbări lungi, iar dacă ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor. La o fermă unde ne duceam ca să luăm ouă, Marie-Cécile fusese Întrebată dacă eram fratele ei mai mic. În loc să spună că eram iubitul ei, ea răspunsese că eram fiul unor buni prieteni ai ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]