2,267 matches
-
care 8 fete) și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceeași plasă și comuna Rasa, ce avea o populație de 2282 de locuitori în satele Rasa, Cunești, Bogata, Valdomiru, Glavacioaca și lefterul și în cătunele (târlele) Bechiru, Ovreiu și Malacu. În comuna Rasa existau trei școli mixte (la Rasa, Cunești și Bogata), având în total 230 de elevi; și trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Ciocănești a aceluiași județ. Comuna Cacomeanca
Comuna Grădiștea, Călărași () [Corola-website/Science/301114_a_302443]
-
două biserici la Mitreni și Clătești, o școală mixtă și o mașină de treierat cu aburi, iar principalul proprietar de terenuri agricole era Eforia Spitalelor Civile. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu numele actual și în componența actuală, plus cătunul Jăianu, după ce satul Luica-Mihai Vodă a primit numele de "Valea Roșie"; ea făcea parte din aceeași plasă și avea 1850 de locuitori. În 1931, cătunul Jăianu nu mai este consemnat. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea
Comuna Mitreni, Călărași () [Corola-website/Science/301120_a_302449]
-
Civile. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu numele actual și în componența actuală, plus cătunul Jăianu, după ce satul Luica-Mihai Vodă a primit numele de "Valea Roșie"; ea făcea parte din aceeași plasă și avea 1850 de locuitori. În 1931, cătunul Jăianu nu mai este consemnat. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București, iar în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Până în
Comuna Mitreni, Călărași () [Corola-website/Science/301120_a_302449]
-
pământuri erau C. Mănciulescu, P. Râureanu, A. Solacolu, Eforia Spitalelor Civile, Eufr. Gherman și Eliza Filipescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna drept reședința a plășii Sărulești a aceluiași județ, având în satele Manciu, Pârlita, Sărulești și Solacolu, și în cătunele Chircuța și Conacu Moșiei Iăndulița, o populație de 2820 de locuitori. În 1931, comuna a luat numele de "Sărulești" și era alcătuită din satele Manciu, Pârlita, Piteșteanca, Polcești, Sărulești și Solacolu. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Brănești
Comuna Sărulești, Călărași () [Corola-website/Science/301125_a_302454]
-
în 103 case și 23 de bordeie. În comună funcționa o școală cu 37 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 1916 locuitori în satul Nana și în cătunele Lacu Cocorului, Tejgheaua și Silvestru. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București, iar în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.
Comuna Nana, Călărași () [Corola-website/Science/301121_a_302450]
-
din 1925 consemnează comunele în plasa Sărulești a aceluiași județ. Comuna Călăreți-Șeinoiu avea 1200 de locuitori în satele Brătășani, Călăreți, Odăile-Podari, Polcești, Șeinoiu și Suliman, în vreme ce comuna Tămădău era formată din satele Dârvari, Plumbuita, Tămădău Mic, Tămădău Mare și din cătunul Slatina, cu 1755 de locuitori. În 1931, comuna Călăreți-Șeinoiu s-a desființat și a fost comasată cu comuna Tămădău. În 1950, comuna Tămădău a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul Brătășani a
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
941 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 25 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Sărulești a aceluiași județ. Obileștii Noi avea în compunere satele Obileștii Noi, Valea Căpitanului și Vlădiceasca, plus cătunele Orășani, Buzoieni și Pârlițeni, cu 3153 de locuitori. Comuna Obileștii Vechi era formată tot dintr-un singur sat, iar populația ei era de 1124 de locuitori. Din 1931, comuna Obileștii Noi a luat numele de "I.I.C. Brătianu" (fiind formată din
Comuna Valea Argovei, Călărași () [Corola-website/Science/301131_a_302460]
-
Maria Georgescu, nepoata preotului Zaharia din Copuzu. A avut doi băieți și șase fete. În 21 martie 1886, este hirotonit diacon, iar preot la 25 martie 1893 de Arhiereul Valerian Râmniceanul, Mitropolit al Ungrovlahiei fiind Iosif Gheorghian, pe seama bisericii din cătunul Cotorca, protopopiatul Urziceni. Însărcinat cu sfințirea bisericii din Plevna, la 14 oct 1893 este transferat aici. A funcționat și ca învățător, în localitatea Burdușelu, din 1887 până la 1 ianuarie 1894, când se transferă la Plevna menținându-și slujirea de învățător
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Bărbulețu este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bărbulețu (reședința), Cetățuia și Gura Bărbulețului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și avea în compunere numeroase cătune mici, care totalizau 1121 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o biserică și o școală mixtă, cu 50-61 de elevi, înființată în 1884. În 1925, Bărbulețu făcea parte din plasa Voinești a aceluiași județ și avea 1754
Comuna Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301153_a_302482]
-
mătăsoasă și caldă. Într-o altă variantă, de data asta mult mai recentă, se consideră că satul și-ar datora numele uneia din cele mai vechi familli așezate aici, numite Brebeanu, însoțită de o alta, numită Bondac. Cu timpul, în cătun vor sosi alte neamuri ca Gel al lui Manea din Bărbuleț, al lui Puiu din Moeciu de Sus, al lui Coman din Bran și Pucheni sau Ene din Buzău, ultimul așezat pe vârful ce-i poartă și astăzi numele. Demne
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,97%). Pentru 2,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Dragomirești era reședința plășii Dealul-Dâmbovița din județul Dâmbovița și era formată din două cătune, ambele denumite Dragomirești, având o populație de 980 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală, iar locuitorii se ocupau cu olăritul și producerea de coșuri de răchită. Mare parte din celelalte sate actuale ale comunei se găseau
Comuna Dragomirești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301168_a_302497]
-
de apă pe Ialomița, două biserici și o școală mixtă cu 29-45 de elevi înființată în 1872 și care funcționa în sediul primăriei. În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște și avea în compunere satele Brănești și Scarlențea, și cătunul Lăcuțele-Brănești, având în total 2976 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pucioasa al regiunii Prahova, și apoi, după 1952, în raionul Târgoviște al regiunii Ploiești. În 1955, satul Scârlența a fost desprins de comună și transferat
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
Ocniței avea în compunere în plus și satul Gărgoteni, având 1296 de locuitori și făcând parte din plasa Târgoviște a aceluiași județ. Din aceeași plasă făcea atunci parte și comuna Secueni, care avea în compunere satele Secueni și Adâncata, împreună cu cătunul Malurile, cu o populație totală de 2564 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Săcueni a fost și ea desființată și inclusă în comuna
Comuna Gura Ocniței, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301172_a_302501]
-
ortodocși (92,95%), cu o minoritate de penticostali (1,96%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Doicești făcea parte din plasa Dealul-Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din cătunele Doicești, Dolani, Săteni și Gușoiu, având o populație totală de 1.628 de locuitori. În comună funcționa o școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște a aceluiași județ și avea în compunere satele Doicești, Dolani și Săteni, cu
Doicești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301167_a_302496]
-
în 206 case. În comună funcționau trei făcaie de moară, o școală și o biserică veche, reparată în 1844. În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, având în compunere satele Meișoarele, Pucheni și Valea Largă și cătunul Nicolaești, în total având 1582 de locuitori. În 1950, județul Muscel s-a desființat, iar comuna a trecut în administrarea raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, s-a revenit la organizarea pe județe, dar județul Muscel nu a mai
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
școală. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă și cu aceeași componență, populația sa fiind de 3034 de locuitori. Comuna Broșteni trecuse la plasa Găești din județul Dâmbovița, și avea în compunere satele Broștenii din Deal, Izvoru și cătunul Broștenii de Jos, cu o populație totală de 1077 de locuitori. În 1931, comuna Vișina a trecut la județul Dâmbovița, având în compunere doar satul Vișina. În 1950, comunele Vișina și Broșteni au trecut în administrarea raionului Găești din regiunea
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
la București la 22 august, 1580 menționează o întărire domneasca asupra satului, iar la 16 ianuarie, 1615 un hrisov menționează "Slobozire de sat la Sărăcinești". Despre satul Sărăcinești C. Alexandrescu menționează următoarele: "Sărăcinești - comună rurală - plaiul Cozia compusă din două cătune: Sărăcinești și Viezuri. Este situată lângă apă râului Sărăcinești între dealul Coasta Luncii și Pirigu, la 12 km departe de capitală județului și la 5 km de a plaiului. Are o populație de 660 locuitori (în care intră și 18
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
660 locuitori (în care intră și 18 familii de țigani)". În dicționarul geografic al județului Vâlcea al lui C. Alessandrescu ed. 1893, în cadrul comunei Păușești-Măglași figurează și satul Chiciora. Astșăzi se mai păstrează în toponomie denumirea de Chiciora dată unui cătun al actualului sat Ulmețel. Căminul Cultural ca instituție a luat ființă în anul 1934 într-o fosta cârciuma, iar în 1962 a început construcția unui cămin nou care se compune din sala de cinematograf și alte festivități, bibliotecă, discotecă, o
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
fiica agăi Ion Bălăceanu și nepoata voievodului Șerban Cantacuzino, văduvă și ea la acea dată. La 29 iulie 1743 biserica este terminată și dată spre folosință. Inițial rolul acesteia, așa cum rezultă din pisanie, era, ori de biserică de mir a cătunului de clăcași ce slujeau pe moșiile Manoileselor, ori chiar de biserică de curte a acestora căci profesorul Victor Brătulescu află că in imediata apropiere a bisericuței, aproximativ 60m mai la nord, s-ar fi aflat și conacul ctitorilor, astăzi complet
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,26%). Pentru 5,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și era formată din satele Armășești și Rădulești și cătunul Cacaleți, cu o populație de 1374 de locuitori. În comună funcționau două biserici, două școli primare mixte (una la Armășești și una la Rădulești), precum și o școală de meserii și agricultură și un spital, ambele înființate după 1888 din fondurile
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
locuitorilor sunt ortodocși (97,54%). Pentru 2,39% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Mărculești și Morile, și din cătunele Tutungiu, Cialâc, Scorduf și Movila Popii, cu 1087 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală cu 55 de elevi (din care 13 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna formată din satele Cealacu și Mărculești, în plasa
Mărculești, Ialomița () [Corola-website/Science/301244_a_302573]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,08%). Pentru 1,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satul Giurgeni și cătunele Ostrovu-Constantin și Strâmbu, având în total o populație de 925 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte cu 24 de elevi și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți din părțile Făgărașului și Muscelului, cărora li s-au adăugat alte grupuri de păstori între anii 1864-1866; aceștia și-au construit bordeie și colibe în preajma lacului, formând un cătun numit atunci Bășica Galbenă sau Movila Galbenă. Localitatea a luat ființă între anii 1879-1882 (când a și fost atestată documentar), prin împroprietărirea participanților la Războiul de Independență al României și a tinerilor căsătoriti. Au primit pământ atunci peste 300 de
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
fost atestată documentar), prin împroprietărirea participanților la Războiul de Independență al României și a tinerilor căsătoriti. Au primit pământ atunci peste 300 de familii provenite din județele Buzău, Prahova și Ialomița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Amara era un cătun cu 190 de familii al comunei Slobozia Veche. Din 1903 Amara a avut statut administrativ de comună, în componența sa intrând și satul Motalva. În 1925 Anuarul Socec consemnează comuna Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
6,58%). Pentru 6,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Bordușani făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Bordușanii Mari, Bordușanii Mici și Lăteni, precum și cătunele Grindu-Pietriș și Movila-Cabălul, cu o populație totală de 1057 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte, cu 76 de elevi (dintre care 27 de fete), precum și două biserici. Pe teritoriul actual al comunei mai funcționa la acea vreme în
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]