2,850 matches
-
am putut fi. — Ar trebui să fii mai puțin dură cu tine, Maggie. —De ce? Pentru că ai făcut exact ceea ce am vrut noi - chiar de la început. Capitolul 57 Ierusalim, vineri, 9.41 a.m. Maggie se uita în pământ. Voia să se calmeze și asta era modalitatea pe care o alesese. Dacă ar fi privit în sus, dacă s-ar fi uitat la el, și-ar fi pierdut echilibrul. Se produsese un schimb între ei, știau amândoi acest lucru. Acum ea voia ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se simțea săpând adânc în rezervele ei - de rezistență, autocontrol și un misterios drog interior pe care părea în stare să-l producă atunci când situația o cerea cu adevărat, acela care putea, printr-un simplu act de voință, să-i calmeze durerea. Se auzi vorbind pe tonul calm pe care îl putea găsi în stare de criză. — Nu știu mai multe decât știi și tu. Ai văzut ce am văzut și eu. Mesajul lui Shimon Guttman ne trimitea la tunelurile Zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult timp Ignatius încerca să se hotărască dacă să deschidă sau nu plicul. Trauma de a fi găsit de lucru îl afectase în mod negativ și aștepta ca apa caldă în care se bălăcea ca un hipopotam roz să-i calmeze sistemul nervos. Atunci va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce lui Ignatius îi plăcea. Bătrânul, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
medicamente și aș îndrăzni să afirm că s-a abuzat de medicație, ca un antidot administrat oamenilor care au personalități opozante. Unii consideră provocarea autorității drept un comportament anormal. Dacă așa este, înseamnă că cei care provoacă autoritatea pot fi calmați cu medicamente. Dar unde poate fi trasă linia între ajutorul acordat oamenilor și liniștirea cuiva? Ar fi mai bine dacă am deveni mai grijulii și mai atenți în legătură cu medicația administrată opoziției și în privința inamicilor opoziției, care s-ar putea infiltra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Stai puțin, zise Marty. Cine i-a dat fetei proba de sânge? Lisei Weller. — OK, spuse Raza. Mai face și greșeli, uneori. — Lucrează și după-amiaza, uneori? — Numai duminicile, Marty. Dacă am eu vreo întâlnire. Marty strânse marginea biroului, ca să se calmeze. Se aplecă peste birou și inspiră adânc. — Un nenorocit care nici măcar nu lucrează pentru spital a dat sânge, fără autorizație, unei femei, pentru că ea l-a cerut? Asta vrei să-mi spui? — Nu e „un nenorocit“. E fratele meu. — Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
răi. Uneori, sentimentele mele sunt rănite, spuse Dave. Trist, se întoarse cu spatele la ea. Își scoase tricoul. Ea își trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi sau alte semne de lovituri. În timp ce făcea asta, îl simți relaxându-se. Respirația lui se calmă. Dispoziția păru să se îmbunătățească. Abia mai târziu, Lynn realiză că îl „puricase“, așa cum fac maimuțele în sălbăticie. Una se întoarce cu spatele, iar cealaltă îi curăță blana. Decise să facă asta în fiecare zi. Doar ca să-l facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu e știință, ci cruzime În toată regula! a izbucnit Cevriye În lacrimi. Ești plină de cruzime! Așa ești! — Ei bine, atunci am vești bune pentru tine. Nu l-am ucis... mă rog, ucis-o! a spus Zeliha Întorcându-se calmă spre soră-sa. Nu că n-aș fi vrut. Am vrut! Am Încercat să avortez umflătura aia, dar n-a fost să fie. — Ce vrei să spui? a Întrebat Banu. Zeliha și-a luat o față curajoasă. — Allah mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dat să mănânce câteva bucăți de brânză feta, preferata lui. Apoi și-a pus un șorț și s-a apucat să se lupte cu un munte de cratițe, tigăi și farfurii. După ce a terminat de spălat vasele și s-a calmat În sfârșit, s-a Întors târându-și picioarele la masă, unde cuvântul bastard plutea Încă În aer, iar maică-sa Încrunta Încă din sprâncene. Au stat cu toții acolo, fără să se miște, până când cineva și-a amintit de desert. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se identifica deloc cu nici unul din grupuri, Îi făcea discret semn servitoarei să servească lichor de mentă În pahare de cristal și dulciuri din pastă de migdale pe tăvi de argint. Acest duo, descoperise ea, era singurul lucru care putea calma nervii oricărei turcoaice din Încăpere, indiferent În ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu-i putea mărturisi nimănui din casă cât de prost se simțea și, cu cât Își Îngropa mai mult sentimentele, cu atât se simțea mai prost. Mai Întâi s-a gândit să meargă la bucătărie să-și fiarbă un ceai calmat de plante, Însă mirosul mirosul greu al mâncării a făcut-o aproape să vomite. Apoi s-a dus În living ca să se uite la televizor, Însă dând acolo peste două din surorile sale, angajate frenetic În curățenie În timp ce sporovăiau emoționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zi zăcând În pat, răsfoind revistele sau visând cu ochii deschiși. Lângă pat erau un aparat de ras cu care se răsese pe picioare și o sticluță cu loțiune cu apă de trandafiri pe care o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau să-și epileze tot părul de pe corp cu ceară, Însă să nu se radă niciodată. Rasul era doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Queneau Îl Întrebase: „Ești sigur că nu e cam mult sex În cartea dumitale?“. Era ca și cum cineva i-ar fi spus tatei: „Nu cumva vorbiți cam mult despre Dumnezeu?“. Știam că tata va fi șocat de cartea mea și mă calmam spunîndu-mi că ar fi greu să fie mai șocat de cartea mea decît eram eu de ale lui. Am fost tare naiv. Chiar după mixajul filmului despre iubirea violonistei cu dirijorul, m-am dus să torn la Bruxelles primele secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-mi petreceam nopțile la grădina zoologică de la Vincennes. Dacă majoritatea criticilor credeau În exactitatea și verosimilitatea lucrurilor născocite de mine, cum putuse reacționa tata, care era și el critic literar? În romanul Un tip oarecare, personajul analistului Încerca să-și calmeze, dacă nu cumva chiar să-și vindece pacientul, sfătuindu-l să scrie cîteva scene din viața sa pe care nu izbutea să le povestească În cursul ședințelor, fie din frică, fie din lipsă de timp. Se Întîmplă - nu e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înălțimea voastră. Avea vocea politicoasă a unui copil bine crescut. ă În ce circumstanțe? Fata se înroși și fixă picioarele lui Porfiri. Apoi izbugni într-o altă criză de tremurat. ă Era un client de al tău? Covulsiile s-au calmat. Ea îi întâlni privirea. ă Nu. Nu ăsta. ă Un pește atunci? Fata dădu din cap, dar nu mai spuse nimic. ă știi unde locuiește acest Constantin Chirilovici? ă Nu, domnule. ă și cum se face că ai intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Maximovici i se putea citi o emoție ciudată. Buzele îi erau încordate strâns. Porfiri observă că ținea cutia de aur pe care o luase de la cămătarul Limașin. ă Ipocritule! spuse el în șoaptă, deși forța mâniei sale era evidentă. ă Calmează-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze? Vocea de bariton a acestuia dispăru, lăsând loc vocii sale subțiri. Vorbea repede, fără suflare. ă Despre ce vorbești acolo? Osip Maximovici încercă un zâmbet amical. Însă ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi-ai spus că vin și ceilalți doi; m-ai folosit și te-ai purtat oribil cu mine. Vrei iubire, draga mea? Trebuie să o câștigi, să te arăți demnă de ea. Kitty făcu o pauză, așteptându-l să se calmeze. Nu am spus niciodată că aș vrea dragostea ta, Sam. Suntem doar prieteni. Erai singur În seara aia, iar eu ți-am spus că sunt la Orsay și că, dacă vrei, poți veni și tu. Nu a fost o Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Diamond știa prea bine că acesta se afla În biroul avocatei lui Desert Rose și că l-ar fi primit Înapoi imediat ce-ar fi plătit taxa scadentă pentru vizionări și transferuri. Desert Rose Își trase sufletul, Încercând să se calmeze. Nu avea constituția necesară ca să adăpostească atâta furie. Se simțea slabă, amețită, avea temperatură. Se uitase la ceasul de pe peretele mansardei, un Starbust 1946 de George Nelson, o piesă veche. Era 5:05 după-amiază și nu primise nici o felicitare, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa aceea chiar mi-a părut rău că o pierdusem, din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate - auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi ierta lașitatea?, dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un diavol, și astă buruiană l-a pus pe fugă. (Johannes de Rupescissa, Tratat despre Quintesență, II) În zilele care urmară am neglijat Planul. Sarcina Liei se apropia de termen și stăteam cu ea cât puteam mai mult. Lia Îmi calma neliniștile, pentru că, spunea ea, Încă nu era momentul. Urma cursul pentru nașterea fără dureri și eu Încercam să-i urmăresc exercițiile. Lia refuzase ajutorul pe care știința i-l punea la dispoziție ca să ne facă să aflăm cu anticipație sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intrat În clinică de parcă aș fi avut labirintită, am Întrebat numai persoane care nu știau nimic, am greșit secția de două ori. Le spuneam tuturor că era cazul să știe precis unde năștea Lia și toți Îmi spuneau să mă calmez, pentru că În locul acela toată lumea năștea. Până la urmă, nici eu nu știu cum, m-am trezit Într-o cameră. Lia era palidă, dar de o paloare de perlă, și surâdea. Cineva Îi ridicase bretonul, Închizându-l Într-o scufie albă. Pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre ceilalți din asistență. „Haide“, zise el sfidător, „să Încercăm, atunci“. Madame Olcott mișcă brațul ca și cum ar fi dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru sălile de conferință. Vor deveni Închisori sau arene pentru gladiatori sau nave cosmice. În van. Întrebarea lui Maggie Încă plutește În aer. — Aiureli, nu mă băga În seamă. Greșeala mea. Voiam doar să rostesc „sîni“. Am observat că mă calmează. Am coșmare În care vorbesc plin de apomb În fața a mii de oameni și Îmi dau seama deodată că sînt gol pușcă, dar ceea ce e și mai ciudat, am... sîni. Așa că Îmi spun „sîni“, ca să alung neliniștea. Îi povestește lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl zdrobesc așa cum ar fi făcut-o un milițian comunist. — Faci tu asta pentru mine, Jackie? — O fac pentru toți, nu numai pentru tine. Această sminteală trebuie să Înceteze, ca să-mi citez sinele editorial. Și apoi, dacă reușim să-l calmăm pe tatăl tău, cohorta lui, mai tîmpă, Îl va urma. Evident, s-ar putea să nu fie nevoie de toate astea. Ai văzut știrile de azi? Oamenii au ieșit pe străzile Belgradului. Miloșevic ar putea să cadă pînă mîine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]