11,767 matches
-
pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul Ion Pravilă lăsase azi pe secretar la cancelarie, iar el stătu pe-acasă. Știa toate câte se petreceau în sat, dar nu voia să se mai amestece în nici un fel. Aflase că sunt unii oameni care și-au pus în gând să-l bată măr și să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul viața și averea dacă lumea s-a smintit? O să-i dezmeticească curînd-curînd stăpânirea și atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca deseori ochii să se admire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a întoarce spatele cu dispreț. De altfel, nici țăranii nu-l mai luară în seamă, căci primarul Pravilă, auzind că mulțimea a dat buzna în cancelarie, sosi într-un suflet, galben, speriat și plîngător: ― Ce-i cu voi, măi creștini? Nu v-ajunge să vă războiți cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a stricat tot de atunci, fie că s-or fi tăiat firele undeva, fie din altă pricină. Trifon îi ceru, cu glas poruncitor, parcă el ar fi fost mai mare în sat, să trimită străjile să cheme toată lumea la cancelarie ca pe urmă să se ducă cu toții la boierul cel bătrân. ― Ba eu nici nu trimit străjile și nici nu mă duc cu voi! zise Pravilă. Că dacă ați făcut ce-ați făcut cum ați vrut și fără mine, apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să strângă pe oameni la primărie. Observând că toată lumea era de partea lui Trifon, primarul socoti cuminte să tacă. Doar după ce porniră străjile, în continuarea certurilor, se lăudă că i-ar fi putut împiedica, dacă ar fi vrut, căci în cancelarie numai el are dreptul să dea porunci. Țăranii nici nu mai plecară din curtea primăriei în așteptarea celorlalți. Plănuiau, și strigau, și se sfătuiau. Se înfuriau unul de la altul și începeau să suduie ori să scrâșnească din dinți. Se încurajau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lăsați, fraților, că țîțăie sufletul într-însul și numai să ne strâmbăm o dată la el că fuge, cîtu-i de bătrân, de nu-l prinzi nici cu ogarii! observă unul spân și slab, stârnind râsete de mulțumire. Trecuseră trei ceasuri de când cancelaria și curtea erau pline de oameni. Străjile se întorseseră, după ce colindaseră tot satul. Lumea însă nu se urnea, așteptând mereu pe fruntași. Trifon, ca și când el ar fi fost capul satului, mereu ieșea pe afară și întreba: "N-a venit Luca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau țipetele nevestei logofătului, dinăuntru. Alături, în cancelarie, se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile oamenilor. Petre trecu în curtea cealaltă. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. Mulțimea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot! murmură Grigore cu glas bolnav. Conferința prefectului cu militarii și procurorii se prelungi. Baloleanu avea obiceiul să repete de zece ori o explicație în toate amănuntele, ca să fie sigur că a fost înțeles bine. Făcea el aceasta acasă, în cancelaria lui, cu secretarul, pentru mici lucruri de procedură, dar azi când e vorba de niște hotărâri atât de grave, de care poate să depindă viața lui sau soarta țării! în sfârșit, socotind că s-au lămurit deplin, rosti sacramental și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tănăsescu se plânse prefectului și primului-procuror de încăpățînarea tâlharilor de a nu mărturisi și a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
omorât pe nimeni... Eu am stricat mașina și i-am pus foc, că mi-au schilodit copilul, dar n-am vărsat sânge, că am copii... Se socoti cel mai fericit când, snopit în bătaie, fu aruncat între ceilalți arestați, în cancelarie. Își făcu cruce și mulțumi bunului Dumnezeu, că a avut milă de copilașii lui. Spre a deosebi cât mai grabnic pe cei buni de cei răi, primul-procuror crezu necesar să schimbe ordinea cercetărilor și să asculte în primul rând pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la maior I-ar fi zăpăcit cu desăvârșire. ― Câți au fost, primarule? întrebă Titu când văzu că pământul i-a înghițit pe toți. ― Patruzeci și șase, domnule, împreună cu Trifon și cu Toader pe care numai adineaori i-am adus de la cancelarie, zise primarul apropiindu-se cu încredere fiindcă fusese de față când Titu a avut ciocnirea cu maiorul. Părintele Nicodim a rămas acasă. A bătut-o el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a îmblînzit pe urmă și n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înscrisese și aici, și la Pitești, sperând astfel să se aleagă cu un câștig bun pe urma suferințelor sale. ― Apoi tot la conașul Grigoriță e nădejdea! zicea Pravilă. D-aci încolo numai bunătatea dumnealui mai poate să ne ajute... La cancelarie trebăluia secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se prăbușise cu schelet cu tot până ce oasele, desprinse din sârmulițe se împrăștiaseră în tot holul cancelariei sub privirile lui "Nea Zambilă" directorul. La altă masă stătea Mortul, un băiețel ca de clasa a opta, incredibil de palid la față, care nu s-a distins decât o singură dată, printr-un poem epic de care s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sudul Moldovei dintre Prut și Nistru. După 1812, autoritățile țariste au extins denumirea de „Basarabia” la întreg teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care îl anexase Rusia, pentru a face să intre în conștiința publică, dar mai ales a cancelariilor europene, faptul că această regiune este distinctă și teritorial mai restrînsă decît estul Moldovei, iar locuitorii ei un popor diferit de cel român. În perioada 1812-1917, cît a durat ocupația țaristă, în Basarabia a fost dusă o politică dură de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să închei o lucrare... Atunci îl întrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!... Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea de la Paris, de la Leipzig sau de la Oxford. - Când ai de gând să te oprești, cucoane Dominic? îl întrebau. - Cum să mă opresc, când n-am ajuns nici la jumătatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care îl dobândise în timpul războiului când Nicolae Iorga îl lăudase la începutul conferinței, și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine să aruncați. S-a aplecat, a luat săculețul de pe jos și, de la linie, respectând regula jocului, l-a aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În clasa a doua se mutau în sala de dincolo de cancelarie. Era pe colțul clădirii, iar ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către ușa cancelariei, sperând să-l vadă pe domnul Ionescu ieșind vesel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să le arate încă o dată magistrala lui aruncare cu boltă drept la țintă. Dar oare ce înseamnă abstracție? se întreba Cătălin. Înseamnă să nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ferestre înalte dând în curtea interioară. Dar Rareș o lua la stânga, trecea de holișorul rotund și se oprea la prima ușă dublă. Deasupra tocului ușii, pe o plăcuță emailată, veche de cine știe câți ani, stătea scris, negru pe alb, cu chenar, CANCELARIE. În capul coridorului, departe, o fereastră boltită dădea în strada Baltasar Gracian. Venind de acolo, se reflecta în luciul pardoselii, lungă și palidă, lumina zilei. Hei, Rareș! Ce faci, nu intri?... Rareș întorcea capul în urmă. Și din partea aceea venea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zilei de vară... Deschise ușa, și doamna Mușat, stând în picioare de partea cealaltă a mesei, își înălță privirea, c-o undă de mânie neliniștită în ochi. Rareș? Ce-i cu tine aici? Doar știi că n-ai voie în cancelarie nechemat! Dar Rareș lăsase în urma lui ușa deschisă și înainta încet spre masă. Doamna Mușat deja aproape că începuse să strige: Rareș! N-ai voie! Te avertizez, nu mai face niciun pas! Doamna Mușat nu mai era ca pe estradă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-așa ceva! Înaintea ei, pe masă, rămăsese deschis un catalog. Mâna doamnei Mușat căuta pe dibuite colțul unei file. Tocmai urma să întoarcă foaia. Sub ochii lui Rareș catalogul zăcea întins cu cele două aripi de carton încremenite în umbra cancelariei... Era oare cel din anul care se încheiase? Sau te pomenești că deja scriseseră catalogul din anul viitor, când nimeni încă nu știa ce avea să se întâmple... Rareș se întoarse și o porni spre ușă. Rareș! N-apucase să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vizită? Dacă n-am să-ți spun cu ce ocazie, te superi? Un nod chinuitor în gât aproape că îl sufoca. Nu vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce venea imediat după coridor stăruia un aer îmbătrânit și cenușiu de biserică. Trebuia să-i răspundă aici, înainte să facă cei câțiva pași până în hol, înainte de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meu am teamă, de cel al țării că nu și-l poate ține sus. - Ce-i drept, îmi placi, joi tare, dar cum deai îndrăznit? - Vremurile se schimbă ca vântul Mărite Sultan, interveni Al. D-trie Ghica, chiar și-n cancelarii ar trebui introdusă heraldica națională, din aceleași rațiuni de liniștire a spiritelor. - Bine, rămâi după ceremonie să le discutăm pe rând, zise sultanul, voi avea lupte grele cu agasanți și pisălogi ai Țarului. Înclin să-ți satisfac doleanțeele tale foarte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]