2,383 matches
-
A trebuit să mă spăl cu apă rece pe față și să pornesc televizorul ca să Înceteze. Era una dintre acele zile lungi În care Janet avusese avarie la unul dintre furnale și venise acasă pe la miezul nopții, iar mama aprinsese candela ca el să ajungă cu bine. În seara aceea mi-am luat inima În dinți și, Încălcând legea nescrisă a propriului meu regat, i-am spus mamei despre voci. Nu prea m-a băgat În seamă. mama rămĂsese În adâncul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
A trebuit să mă spăl cu apă rece pe față și să pornesc televizorul ca să înceteze. Era una dintre acele zile lungi în care Janet avusese avarie la unul dintre furnale și venise acasă pe la miezul nopții, iar mama aprinsese candela ca el să ajungă cu bine. În seara aceea mi-am luat inima în dinți și, încălcând legea nescrisă a propriului meu regat, i-am spus mamei despre voci. Nu prea m-a băgat în seamă. Mama rămăsese în adâncul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de origine etnică și religioasă diferită au întîmpinat mari dificultăți în descrierea obiectelor de cult catolic și a actorilor pe care i-au descoperit în aceeași biserică catolică. Cea mai mare parte dintre ei nu au putut utiliza termnul de "candela" pentru a descrie acest obiect; chiar după ce se vor fi informat, ei vor continua să scrie "lumînare". Observarea preotului oficiant și a ținutei sale va suscita descrieri prin analogie cu preoții altor culte: "Preotul, în vîrstă de aproximativ 30 de
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în X, încrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pereților pe care atârnau câteva mici picturi de priveliști de pe Bosfor. Biroul avea o masă simplă de stejar, încheiată însă rustic, cu ajutorul unor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de câte o scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate de tavan, trei mari candele de biserică. Peretele din dreptul patului era acoperit cu două imense rame care colectau mulțime de fotografii format vizit, de nuanță cafenie, în genere făcute de Waber și de Gerstl. În șiruri egale, ca niște fronturi, erau de față acolo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deosebită stimă, Leonida Pascalopol" Pascalopol făcu alt plic, sună feciorul, îi dădu întîia scrisoare s-o ducă la bancă și-i ordonă să cheme pentru a doua zi pe avocat. Apoi își luă flautul, se așeză turcește pe sofa, sub candelă, și cântă cu mai multă râvnă Menuetul lui Mozart. G. Călinescu O zi, două după aceasta, moșierul trecea din nou pe la bătrân și-l ruga s-o lase pe Otilia să se plimbe cu el la șosea, ca s-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spiritul ei feminin, în care lipsa de orice prejudecăți se alia cu superstiția, Otilia intui că bătrânului îi trebuia o atmosferă de încredere într-un factor stabil. Intră în fosta odaie a mamei sale, unde lângă câteva icoane ședea o candelă de argint, mereu nefolosită, o curăță, o mută în sufragerie, unde moș Costache își stabilise domiciliul ca să facă și economie de combustibil, o umplu cu untdelemn și o aprinse. Bătrânul se uită surprins la ea, nu aprobă nimic cu vorba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și economie de combustibil, o umplu cu untdelemn și o aprinse. Bătrânul se uită surprins la ea, nu aprobă nimic cu vorba, dar nu protestă și într-o zi veni singur la fată și-i spuse îngrijorat: - S-a stins candela, trebuie s-aprinzi candela! Când, prin consumarea untdelemnului, flacăra atingea stratul de apă și începea să sfârâie, Costache se înspăimînta ca de un limbaj cu înțelesuri sinistre. Toate aceste mici mizerii psihice nu făceau din bătrân un abătut. Nu. În fundul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o umplu cu untdelemn și o aprinse. Bătrânul se uită surprins la ea, nu aprobă nimic cu vorba, dar nu protestă și într-o zi veni singur la fată și-i spuse îngrijorat: - S-a stins candela, trebuie s-aprinzi candela! Când, prin consumarea untdelemnului, flacăra atingea stratul de apă și începea să sfârâie, Costache se înspăimînta ca de un limbaj cu înțelesuri sinistre. Toate aceste mici mizerii psihice nu făceau din bătrân un abătut. Nu. În fundul sufletului era încredințat că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîlnește... Uscățiv, drăgăstos, isteț la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcu loc. - Poftim. Intrară. Femeia roti ochii împrejur. Casa sclipea de curățenie. Lucrurile stăteau așezate la locul lor fiecare și pereții erau îmbrăcați în velințe grele, colorate. Ici-colo atârnau fotografii înrămate cu scoici și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute la căldură, și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care ridicară capetele, leneș, când auziră glasurile. Într-o sobă de tuci mocnea focul potolit. Lumina moale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din nou în jurul unuia de-ai lor, legați prin sânge, nu i se mai părură străini. Cu timpul -lau uitat pe Roșioară. Soacra venea mai rar pe la negustor. Lina îi dădea bani pe furiș, se duceau împreună la cimitir, aprindeau candela la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe la patru, i-au dat drumul. Cârciumarul -la păzit de câini până la poartă. Sfinția-sa s-a oprit apoi și la alții. Le-a vorbit ca biserica era săracă, apoi cu înțeles, că ar trebui colo o icoană, colo o candelă... Bărbații ascultau în tăcere. Când termina, câte unul dădea din cap: - De, părinte, noi nu prea dăm prin casa lui Dumnezeu, că avem alți sfinți la care ne închinăm. Și la urma urmelor, fiecare cu ale lui. Dumnezeu cu arhanghelii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide! a spus de afară pungașul. Copila era speriată, dar parcă-l cunoscuse. A deschis. - Cine e? De afară pătrunse frigul ușor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa sânt muierile: ca pisicile, le miroase de la o poștă și a cal breaz. - Ce ți-e, fată? i-a zis într-o noapte când bărbatu-său sforăia în patul celălalt. - Cum ce mi-e, fa, mamă? Stăteau amândouă sub candela care pîlpua stins, aruncând umbre pe pereți. Maică-sa oftase lung, că o apucase un dor. - Să nu afle tat-tău, că ne rupe pe-amîndouă în bătaie. Pe tine te are și, decât să-i faci vreo rușine, mai bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bine, am mai trecut să vă vedem, că ne-oti fi dus dorul... - Să vă dau, bre, câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suspendate de stâlpi albi... trecu ca o umbră și, când intră în chilia lui, răsuflă lung. Nu era să întreprindă un lucru estraordinar? - Întunericul îngreuiat cu miros de rășină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară încărcată cu busuioc uscat și flori de sub icoana îmbrăcată cu argint a Mântuitorului. Un greier răgușit cânta în sobă. El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea, .... Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trebuință de singurătate. Bătrâneța este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea,? f?? e? efa??? Euthanasius. IV Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am trebuință de singurătate. Bătrânețea este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... îți sărut fruntea, Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]