1,966 matches
-
Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria/ ca o zăpadă caldă pe un burg." După o lectură a volumului rămâi plăcut impresionat de imagistică, de muzică, dar nu te reține decât candoarea tinereții, care începe să fie hărțuită de timp, de gândul iubirii, de moarte. "Eu care n-am fost nici copil minune și nici rănit nu m-am spălat cu flori/ de câte ori născut pe lume și mort mă-ntreb de câte ori." Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu palide cuie de lacrimi. Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O suită de poeme" ne propune "Quasi una fantezia...", vis de copilărie incluzând fosforescența candorii și premonițiile experienței: "Era o vârstă bucuroasă de zăpadă/ cu frigul convertit ornamental,/ abur de aur, fastuos apel,/ netemător de unda nomadă." Poeta este încă departe de iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Va fi doamne, va fi/ alb roșu gri." ("Îmi transmit") Uneori este discursiv, retoric, lipsit de imagini. Nichita Stănescu scrie și poeme fără sclipire. Ca exemple cităm: "Poem", "Strigare", "Brățara de gheață". Sedus de versul popular, dă poeziei prospețime și candoare: "Ah, mi se făcea departe/ Doamne numai cifra șapte/ când veneam cu patru roate/ și-nhămat aveam un șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia lui Nichita Stănescu. Poetul, în aspectul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o evocare plină de candoare: "Mai dăinuiesc pe-ascuns în dormitoare/ Iluzii moarte și uitați fiori,/ buchete mici și veștede de flori/ Ce-ar fi rămas în vaza fără soare." 3 "Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
BARBU: "O generație înseamnă, în primul rând, un sens dat artei..." 355 Sânziana POP: Ochiul din centrul inimii. 359 Valerian SAVA: Nu ne putem face cunoscuți în lume cu ce gândim, decât dacă gândim! 369 Ludmila PATLANJOGLU: Puterea, curajul și candoarea unui dialog tranșant... 375 Ileana POPOVICI: Dacă nu noi, cine... 383 Dana DUMA: Nesiguranța este acea forță care ne obligă să încercăm 387 Olivia ȘIRIANU: Nu am altă șansă 394 Ilinca FLORESCU: Teatrul nu are răbdare cu nimeni 397 Magdalena
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Regizorul și Liubov Strejenova -Veta, repetând Noaptea furtunoaasă Alexa Visarion face parte din figurile emblematice ale teatrului românesc. Și nu numai ale teatrului. Eseurile lui, confesiunile sunt de-o frumusețe și-o eleganță desăvârșită te cuceresc prin seriozitate, profunzime și candoare. E un înțelept al teatrului, al artei în general. Autor de filme, de scenarii, de spectacole radiofonice. A montat peste o sută de spectacole. A făcut scenografie. A scris cărți de o valoare inestimabilă. Dar, ceea ce m-a uimit la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei o cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nivelul dialogului la care îl invitați. Publicul nostru este foarte talentat, dar dificil. Capricios chiar. Experiența lui de viață este mult mai profundă și de aceea și mult mai dramatică decât a publicului american, de exemplu, un public plin de candoare și care se implică bucuros și spontat în starea spectacolului. Publicul american acceptă orice îl impresionează, orice îl "lovește". E un public care întâi trăiește și apoi analizează. Publicul nostru face lucrurile acestea simultan și egal, așează întotdeauna o cenzură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de inițiere spre umanitate, are valoare civică, valoare politică, valoare artistică. Ei, aceste lucruri se uită foarte des. Nu că se uită, nu se înțeleg! Sau nu vrem să le știm. Interviu realizat de Valerian SAVA 1984 Puterea, curajul și candoarea unui dialog tranșant... Ai copilărit și la țară, ai trăit și cunoscut și experiențe pe care școala, universitatea, orașul, nu ți le-ar fi putut oferi. Cum ți-au stimulat ele imaginația, fantezia artistică? ... trăiesc și din amintiri. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-mi asculte mărturisirea. Spectacolul a avut răsunet, după aceea am primit două burse, una la Londra și alta la Piccolo Teatro din Milano, la Giorgio Strehler. Am simțit atunci că ceea ce fac e necesar. Am avut puterea, curajul și candoarea unui dialog tranșant, deschis. Procurorul era un spectacol politic, în care dorința de a impune adevărul m-a obligat "să vorbesc" despre raportul dintre libertate și detenție, dintre ideal și realitate. Personajul Anchetatorului era plasat în public, circula obsedant printre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de forță, iar de la mama, partea aceasta histrionică. Acum, la bătrânețe, mama îmi povestește că s-ar fi făcut și ea actriță, și că ar fi făcut foarte bine această meserie. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie? În candoarea mea de copil, eu eram mai tot timpul fericit.... Pot să vă spun însă care e cea mai tulburătoare amintire din copilărie: o am de când aveam 6 ani și 8 luni atunci, pentru prima dată, mi-am văzut tatăl! Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită de trăirile Nastasiei Filipovna din Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și copilărie [...]. Otilia este oglinda mea de argint.“ (G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de aceeași plăcere a textului. Suprasensul eseului este nesuferința autorului față de trecutul, prezentul și viitorul politicianism, ca și intenția de a supralicita polemica antiliberală a ziaristului Caragiale, revoltat mai ales de "farsa națională a liberalismului în care crezuse cu o candoare pe care nu și-o putea ierta". Indignatio facit versus, ceea ce este adevărat și în cazul alegrului eseu Planeta Moft. Dumitru Stăniloae Echilibrul între antiteze Supranumit și mentorul spiritualității românești, Părintele-profesor Dumitru Stăniloae (1903, Vlădeni, comitatul Brașov - 1993, București) nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior animus-anima"". Dar fiindcă în economia volumului partea de căpătâi rămâne totuși versiunea italiană a poemelor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Viena... iertare... Stop-cadru, ca-n finalul Revizorului lui Gogol. Un minut, nimeni n-a fost în stare să scoată o silabă. În fine, securistul rupe tăcerea: Tovarășul Ternovici, ce-a fost vederea aceea cu text scandalos, trimisă din Austria? Mimînd candoarea, Buju a replicat: Păi, ce n-ați înțeles? Am scris c-am ales libertatea: și unde-i libertatea? Acolo, în putredul capitalism?! Nu, tovarăși, aici, pe plaiuri mioritice! Mă mir că n-ați priceput ceva atît de evident!... Ședința s-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știam bine, îmi fusese studentă, un an. Era o fată drăguță, cam prostuță, dar odihnitoare la privit, pe nume Veta. Cimpoeșu m-a întrebat dacă vreau s-o iau în distribuție: am răspuns afirmativ, căci avea (pe fond de prostie) candoare și drăgălășenie. Degeaba o vroiau directorul și regizorul: n-o dorea contabila șefă. Și ea o femeie încă bine. Drept care, deși a repetat, ba chiar a dat și premiera, contabila, Jeni, a refuzat s-o plătească. I se părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de unul singur, și-și mai umplu o ceașcă de ceai." Pentru majoritatea, precum Pomponescu aici, sensul comportamentului și discursul lui Ioanide rămîn misterioase, impenetrabile: "Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea pînă la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o dramă zguduitoare." Pentru cei mai atenți, Ioanide este Graeculus insidiosus, "un mehenghi" care "joacă pe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
criză sentimentală și fizică, iubind-o platonic pe Otilia și carnal pe Georgeta. Un cuplu interesant este cel alcătuit din Otilia, plină de feminitate și Pascalopol, om la cincizeci de ani, bogat și distins, care are afecțiune paternă față de fată, candoare sufletească, o iubește dezinteresat. Otilia este personajul enigmatic, tulburând pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol. Ea iubește luxul, călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de marii romantici europeni. De la Novalis a preluat motivul "florii albastre" (femeia ideală, poezia, absolutul, puritatea, candoarea, gingășia), de la Victor Hugo s-a inspirat în exprimarea prăbușirii lumilor. A mai preluat: mitul de la Holderlin, visul de la Novalis, fantezia utopistă de la Shelley, aventura spirituală de la Byron. Eminescianismul prefigurează modernitatea substanței și expresiei lirice românești din secolul XX. Poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de admirație lui Cațavencu în eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să afle de la prefect cu cine trebuie să voteze, are valoare de simbol. Caragiale accentuează umanitatea personajului socotind-l drept simbol al unui întreg popor. Cetățeanul turmentat se adresează prefectului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cea a păpușii distruse de o mană dictatoriala care îi iese amenințător din pântece. Imaginea are caracter oximoronic 49; ideea de dictatror vine în contradicție cu puritatea specifică vârstei copilăriei. Se poate considera că păpușă, născătoare de dictatori, este imaginea candorii ucigașe, trăsătură specifică atât lui Emanou (în piesa de teatru)50, cât și lui Fidio sau lui Lilbé (din Oraison 51 în montarea Garcia); toate cele trei personaje ucig cu naivitate. d.2. Bicicletă răsturnata, plutind pe apă O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a venit și momentul de a se sfârși cu aceasta: "am început să simțim nevoia a ceva mai puțin perfect, dar mai profund (și mai naiv), a ceva mai aproape de viață, fiindu-ne dor, în virtutea acelorași motive psihologice, de acea candoare magică pe care o aveau operele de mare valoare (...)"20. S-a întâmplat atunci ceea ce era inevitabil: Europa, asfixiata de atâta rafinament, începe să primească de la "demodatul" și "barbarul" teritoriu american imensă injectare de vitalitate de care are atâta nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din Despre eroi și morminte spune la un moment dat, după ce "a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța dintr-un "hotel amărât": "Dacă Dumnezeu nu se prezintă, eu mă omor". Provocarea asta aroganță, plină de candoare, cum spune Sábato, nu culminează cu sinuciderea tânărului, Dumnezeu sau Absolutul, "că să folosim un cuvant mai puțin susceptibil de discuții", nu se prezintă în sensul grosolan al cuvântului, "însă se face dimineață, tânărul își amintește multe lucruri în noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]