4,072 matches
-
moarte, pentru care nu arătase niciodată nici cel mai mic interes, iar Jim avu brusc ideea revelatoare că doctorul Ransome acundea un pilot american rănit. Voia să-l atingă pe pilot Înainte ca japonezii să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
malurile rîului spre sud, unde o companie de soldați ai Guomindangului debarcau dintr-un șlep de lemn. O joncă blindată, cu motoare Diesel duduind, veni În sus pe canal sub taluzul căii ferate. Ofițerii chinezi În elegante uniforme americane și căști de fier stăteau pe pod, cercetînd prin binocluri orașul și parcelele de legume. Cea mai apropiată dintre cele două canoniere trase o a doua ghiulea, care explodă printre acoperișurile cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome, avea doar cîteva minute pentru fiecare mort nerăbdător. În timp ce alerga prin vale spre lagăr, Jim observă că tunurile artileriei de la Pootung și Hungjao tăcuseră. Pe aeroport se oprise o coloană de camioane, lîngă hangare, și bărbați Înarmați, purtînd căști americane, urcau pe scara turnului de control. Grupuri de avioane Mustang se Învîrteau peste Lunghua În formație strînsă, cu motoarele urlînd spre cîmpurile pîrjolite. Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de patruzeci de ani, dar lăsa impresia că era mult mai bătrână. Era probabil din cauza accentului și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la o chitară Închipuită. Amândoi erau de-a dreptul duși cu pluta. Doamne, clătină Ruby amuzată din cap, George și Gracie interpretează Dire Straits. —Mare obrăznicătură ești, râse Ronnie, lovind-o ușurel În cap cu mânerul polonicului. Phil Își scoase căștile și se aplecă s-o sărute pe Ruby. —Excepțional e iPodul ăsta shuffle. Ar trebui să-ți iei și tu unul. Îți Încarci toată muzica și el ți-o redă aleatoriu. Nu știi niciodată ce urmează. Și uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chiriaș. Era destul de sigură că tipul ăsta spunea adevărul pentru că avea una din acele curele cu scule la brâu. — Pardon, spuse ea, cu o voce tremurată. Am sunat la ușă Înainte să intru. Nu m-ai auzit? El arătă Înspre căștile de la iPod care-i atârnau În jurul gâtului. —Prietenul meu...Începu ea, de fapt, fostul meu prieten, stătea aici. Și mi-am...ă... lăsat niște lucruri aici și vroiam să văd dacă Încă mai sunt. Pot să arunc o privire? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu tine s-a întors rucsacul tău acoperit cu abțibilduri. Două caiete au ajuns lângă marginea trotuarului într-o baltă neagră. Casca ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese, căștile walkman-ului îți alunecaseră în păr. Bărbatul din mașină a lăsat portiera larg deschisă și a venit spre tine, ți-a privit fruntea pe care ți se deschidea o rană, a căutat în buzunar telefonul celular, l-a găsit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-ți cumpărăm scuterul, nici eu nu vroiam, dar nici să te refuz. Ne-ai bătut la cap o mulțime de vreme, metodic, fără să obosești vreodată. Atunci am spus: — Oricum se va urca pe ale altora, se va urca fără cască, se va urca în spatele vreunuia care poate să meargă prea repede. Mama ta a spus: — Nici nu se discută. — Eu am tăcut și ea a ieșit fără să mă salute în ziua aceea. Dar adevărul este că vroiam să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știm să-ți spunem nu. Nu știm să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de apărare. Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cuprins-o ca o furtună blândă. Bucuria ta i-a alungat melancolia. Și pentru prima oară ne-am întors acasă fără tine. Tu erai în spate cu scuterul, urmăreai mașina noastră care mergea foarte încet. În oglinda retrovizoare îți vedeam casca roșie. Îmi aduc aminte că am spus: — Nu putem trăi cu frică, trebuie s-o lăsăm să crească. Și mă temeam să gândesc: trebuie s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vreau să plâng. Să sperăm, Elsa, să sperăm. Mă aplec afară pe fereastră... De ce nu cad? De ce nu cad acolo jos, unde se plimbă doi bolnavi cu paltoanele peste pijama? — Când pleci? — Peste zece minute cu British. — Te aștept. — Dar casca? Nu avea cască? — N-o legase. — Cum? Cum n-o legase? De ce n-ai respectat acordul, Angela? De ce tinerețea înseamnă atâta neatenție? Un zâmbet în vânt și la naiba, mamă. I-ai tăiat picioarele, capul. Cum o să faci să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Să sperăm, Elsa, să sperăm. Mă aplec afară pe fereastră... De ce nu cad? De ce nu cad acolo jos, unde se plimbă doi bolnavi cu paltoanele peste pijama? — Când pleci? — Peste zece minute cu British. — Te aștept. — Dar casca? Nu avea cască? — N-o legase. — Cum? Cum n-o legase? De ce n-ai respectat acordul, Angela? De ce tinerețea înseamnă atâta neatenție? Un zâmbet în vânt și la naiba, mamă. I-ai tăiat picioarele, capul. Cum o să faci să-i ceri scuze acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privesc. Vorbește grăbit, cu accentul ei din sud. Este mai ea însăși printre fetele acelea în halat, s-a strecurat afară din închisoare și s-a unit cu cei de o seamă cu ea. Părul uscat este acoperit cu o cască pentru duș. Se prostește imitând mișcările unei cliente pretențioase care a rămas fără apă. Fata durdulie de lângă ea râde cu poftă. Nu știam că Italia este atât de hazlie. O strig, se întoarce, se întorc și cameristele. Italia își smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru duș. Se prostește imitând mișcările unei cliente pretențioase care a rămas fără apă. Fata durdulie de lângă ea râde cu poftă. Nu știam că Italia este atât de hazlie. O strig, se întoarce, se întorc și cameristele. Italia își smulge casca din cap și vine spre mine. Are fața roșie și se agită ca un copil. — Ești aici..., șoptește. În ultima seară am rugat-o să coboare la restaurant. Aveam chef să o privesc în mijlocul lumii care ne credea străini. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea. Seamănă cu mine, nu-i așa, Italia? Are cincisprezece ani și fundul puțin cam mare, a fost slabă slabă și acum, de un an, are fundul cam mare. E vârsta. E una care mănâncă aiurea, care nu-și leagă casca. Nu e perfectă, nu e specială, e ca multe altele. Una la întâmplare, în lume. Dar este fiica mea, este Angela. E tot ce am. Privește-mă, Italia, așază-te pe scaunul acesta gol pe care îl am în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o profesie care să n-aibă nimic de-a face cu ce se ocupă tata și „alde noi“. Ce însemna pentru el „viață“ avea oricum loc în altă parte -și, ca și când ar fi vrut să-și întărească spusele, își puse căștile pe urechi, învârti butonul condensatorului de la detectorul pe care și-l construise singur, ascultă radio Luxemburg și știrile: în Ungaria izbucnise o revoluție, se auzeau voci febrile, strigăte, informații entuziaste, mai târziu împușcături. Tancurile rusești înaintau spre centrul Budapestei, francezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cel mai important lucru și problema e de nerezolvat? Lynn plecase plângând, iar Harry se scuzase și se dusese după ea. Mark se retrăsese în camera de oaspeți cu game boy-ul și CD player-ul lui portabil. Își pusese căștile ca să fie sigur că nu aude ce vorbim. Mai eficiente decât perna. Lisa deschise o sticlă de vin. — Nu se poate ca după atâția ani de conviețuire să nu poți să-l convingi pe Mark să fie de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
peticesc pantalonii de școală și să joc o groază de ping-pong. Hai să mergem, Ed are în plan o zi lungă de plimbări pentru tine. —Plimbări? —Ai mai călărit până acum? mă întrebă ea în timp ce-mi căuta o cască pe măsură. O dată, acum mult timp. Ed păru încântat de răspunsul meu. —E perfect! O să-ți amintești imediat cum se face. Am încercat să-mi amintesc ce părere am despre cai și cum fusese singura mea experiență în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta, răsti el, cu trupul rigid, scuturat de cal ca un sac cu făină, în timp ce soarele tremura o pată albastră pe casca lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă chemase. Începusem să înțeleg eroarea, când o mână greoaie îmi căzu din senin pe umăr și mă răsuci pe loc ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala evenimentul. De astă dată a sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]