1,540 matches
-
este hindusă (restul fiind în majoritate musulmani, făcînd excepție un singur stat, Keralo, unde trăiesc numeroși creștini), efectele unificatoare ale religiei hinduse sînt compromise de sistemul castelor prescris de hinduism pe la 1500 î.H. Ca și limba, sistemul împărțirii în caste duce la diviziuni adînci. Primul lucru care o demonstrează este că un număr mare de oameni sînt excluși din primele patru caste ereditare prescrise: aceștia sînt "oamenii fără castă", "cei de neatins", iar contactul cu ei este denigrator. Pe lîngă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sînt compromise de sistemul castelor prescris de hinduism pe la 1500 î.H. Ca și limba, sistemul împărțirii în caste duce la diviziuni adînci. Primul lucru care o demonstrează este că un număr mare de oameni sînt excluși din primele patru caste ereditare prescrise: aceștia sînt "oamenii fără castă", "cei de neatins", iar contactul cu ei este denigrator. Pe lîngă asta, totuși, orice castă este subîmpărțită în numeroase subcaste ereditare ale căror granițe sociale, rezidențiale și de multe ori și ocupaționale nu
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
hinduism pe la 1500 î.H. Ca și limba, sistemul împărțirii în caste duce la diviziuni adînci. Primul lucru care o demonstrează este că un număr mare de oameni sînt excluși din primele patru caste ereditare prescrise: aceștia sînt "oamenii fără castă", "cei de neatins", iar contactul cu ei este denigrator. Pe lîngă asta, totuși, orice castă este subîmpărțită în numeroase subcaste ereditare ale căror granițe sociale, rezidențiale și de multe ori și ocupaționale nu trebuie încălcate de membrii lor. India este
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
adînci. Primul lucru care o demonstrează este că un număr mare de oameni sînt excluși din primele patru caste ereditare prescrise: aceștia sînt "oamenii fără castă", "cei de neatins", iar contactul cu ei este denigrator. Pe lîngă asta, totuși, orice castă este subîmpărțită în numeroase subcaste ereditare ale căror granițe sociale, rezidențiale și de multe ori și ocupaționale nu trebuie încălcate de membrii lor. India este una din cele mai sărace țări ale lumii. Din 1981 pînă în 1995, aproape jumătate
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o alternativă nedemocratică. În plus, deși din punct de vedere cultural India este foarte variată, este singura țară din lume unde credința și ritualurile hinduse sînt împărtășite de atîția oameni. În definitiv, opt indieni din zece sînt hinduși. Chiar dacă sistemul castelor este diviziv iar naționaliștii hinduși reprezintă un pericol permanent pentru minoritatea musulmană, religia hindusă oferă într-un fel o identitate comună tuturor indienilor. Totuși, chiar dacă aceste condiții conferă un suport solid instituțiilor democratice, nivelul ridicat al sărăciei din India combinat
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
acești ipochimeni o duceau mult mai bine decât ceilalți bani, călătorii în străinătate, aprovizionare pe rețelele paralele ș.a. Partidul și-a răsplătit mereu fidelii, poate nu ca în anii '50-'60, dar destul ca să se poate simți ca aparținând unei caste de privilegiați. Pentru un regim comunist, asta este de altfel cum nu se poate mai firesc, intră în ordinea "normală" a lucrurilor. Altceva este, însă, cu totul anormal cei mai mulți dintre ei au continuat să se bucure de avantaje nemeritate și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
au mai schimbat de când erai copil? Tu căreia îi aparții? ES. În America nu există clase în sensul englezesc al cuvântului, în ciuda lucrurilor care se tot spun. De ideea de clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său. Negustorul care, aparținând clasei în devenire, joacă un rol din ce în ce mai mare în societatea secolului al XVIII-lea, ocupă de acum înainte locul din față al scenei. Sedaine îi face portretul în 1765
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creadă În aceeași zei; o identitate care se reînnoia și se Întărea prin participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă, religia greacă nu cunoștea caste sacerdotale, nici nu avea o „carte” În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să constituie fundamentul unei teologii. Lipsită de dogme și de fondatori, lipsită de Însăși noțiunea de „religie”, putând fi circumscrisă la „grija, therapeia, zeilor” și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea mai recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cincizeci de capitole, adică o treime din cele nouă table originare, au fost găsite Încă din 1870, era atârnat În for pe o lungime de treisprezece metri (Riccobono, 19862, nr. 21). Dreptul sacru era public, nefiind un secret al unei caste sacerdotale. Normele În materie de sacru Încep cu reglementarea calendarului (capitolul 65); urmează organizarea finanțelor (capitolul 65; cf. capitolul 72) și a funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71) și normele privind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La Roma, colegiile sacerdotale centrale se limitează la dreptul sacru, la legile-cadru, cum este aceea din Urso (cf. subcapitolul 3.2a), și la cazuistică, la divinație și la un control moderat al corectei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.; Boyce, 1975a, pp. 10 sq.; interpretarea izvoarelor este diversă și uneori contrastantă), În timp ce termenul medio-persan mowmard (literal, „om mag”) și-a pierdut orice referință etnică. În Avesta există un alt termen pentru a-i desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credincioși care, Împinși de nevoie, și-au părăsit patria și s-au așezat Într-un pământ nou, unde timp de secole au Încercat prin orice mijloace să-și conserve identitatea etnică și culturală, sfârșind prin a se integra asemenea unei caste Închise, de rang mijlociu, pe scara socială indiană (Kulke, 1978, p. 238). Există diferite elemente care leagă această comunitate de cea a coreligionarilor rămași În Iran. Sunt evidente, de exemplu, diferențele apărute În limbajul religios (comparativ cu cel din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caz, trebuie să ne Întrebăm care a fost motivația afirmației lui Cezar. Motivul este probabil de ordin psihologic. Cezar avea În fața ochilor situația Galiei (nu degeaba folosește termenul celt de druides), unde preoți constituiau În cadrul vieții publice și private o castă, practic, atotputernică; mai mult, cunoștea situația de la Roma, unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde, Într-adevăr, exista senzația că preoții sunt puțini și fără puteri prea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a trecut de la tripartitism la un bipartitsm esențial, la fel și În zona structurilor sociale au avut loc procese asemănătoare de simplificare și Încorporare. Într-adevăr, În cultura indo-europeană tripartitismul era prezent și În viața socială, nu În sensul existenței castelor, ci În sensul unei analizări și identificări a Întregii societății conform celor trei funcții ale sacrului, războiului și economicului; acestea se concretizau În tripartitismul exercitării activității sacerdotale, militare și a activității de producere a plăcerii și a bunurilor materiale. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua categorie ar putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea oameni de cultură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
gravitaționale ca libertate umană. Dar faptul de a fi om continuă să rămână o pură indeterminare. Ce fel de om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben? Născut în ce secol, în ce țară, din ce părinți și aparținând cărei caste? Vorbind ce limbă și aparținând cărei religii? Laolaltă cu ființa, conștiența și finitudinea - sexul, rasa, epoca, locul, ascendența, casta, limba și religia alcătuiesc cercul limitelor dinlăuntrul căruia se exersează libertatea gravitațională ca libertate condiționată. Căci toate aceste limite constituie condițiile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben? Născut în ce secol, în ce țară, din ce părinți și aparținând cărei caste? Vorbind ce limbă și aparținând cărei religii? Laolaltă cu ființa, conștiența și finitudinea - sexul, rasa, epoca, locul, ascendența, casta, limba și religia alcătuiesc cercul limitelor dinlăuntrul căruia se exersează libertatea gravitațională ca libertate condiționată. Căci toate aceste limite constituie condițiile ei de exersare, terenul ferm de pe care ea se ridică, sistemul de îngrădiri din mijlocul căruia ea se manifestă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
condiționată. Căci toate aceste limite constituie condițiile ei de exersare, terenul ferm de pe care ea se ridică, sistemul de îngrădiri din mijlocul căruia ea se manifestă ca libertate. Caracteristica tuturor acestor limite - ființa, conștiența, finitudinea, sexul, rasa, epoca, locul, ascendența, casta, limba, religia - este faptul că ele vin de dinaintea alegerii noastre: nu am ales să fiu, să fiu om, să fiu bărbat, să am pielea albă, să mă nasc în cutare zi, în cutare loc, din cutare părinți, să mă cheme
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum nu-mi pot alege alți părinți, altă rasă sau altă epocă decât aceea în care m-am născut. În schimb, locul, limba, religia, numele și clasa („casta“) pot face obiectul unei ulterioare negocieri cu libertatea mea și pot fi contestate, anulate și înlocuite prin propria mea decizie. Pot să mă mut din locul în care m-am născut și să mă așez în altul, pot să mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
meu, iubirea modifică atitudinea curentă față de elementele fondului intim-străin. Nu mă mai identific acum nici cu rasa mea, nici cu zeii mei, nici cu tribul din care fac parte; pot să mi uit părinții și pot să resimt numele sau casta care mă desparte de cel pe care îl iubesc drept un blestem. Pe de altă parte, pentru că ceea ce nu-mi aparține devine al meu, eu pot să preiau zeii, numele, limba sau casta celuilalt. Sunt gata să renunț la ceea ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
părinții și pot să resimt numele sau casta care mă desparte de cel pe care îl iubesc drept un blestem. Pe de altă parte, pentru că ceea ce nu-mi aparține devine al meu, eu pot să preiau zeii, numele, limba sau casta celuilalt. Sunt gata să renunț la ceea ce mă definește și sunt gata să mă definesc prin ce nu este al meu. La limită, determinațiile fondului intim străin dispar în iubire, sau devin indiferente, și locul pe care dispariția lor îl
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de Karl Kraus și Franz Kafka În Viena lui Zweig - avea să fie cu neputință de regăsit. În clasicul film omonim al lui Jean Renoir din 1937, Marea Iluzie a vremii era recursul la război și la miturile aferente despre castă, onoare și clasă. Dar În 1940, pentru europenii care deschideau bine ochii, cea mai mare dintre iluziile continentului - discreditat acum fatal - era Însăși „civilizația europeană”. În lumina evenimentelor anterioare, tentația de a nara istoria renașterii nesperate a Europei după 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]