2,847 matches
-
Tarquin. — Treizeci! — Treizeci și... Tarquin îmi surprinde privirea, se înroșește și se oprește. — Treizeci de lire. Mai licitează cineva peste treizeci...? — Caspar se uită în jur, cu ochi de vultur. — O dată... de două ori... adjudecat! Fetei în haină verde de catifea. — Îmi surâde, scrie ceva pe o hârtie și îi întinde sandalele Fenellei, care are sarcina de a distribui obiectele vândute. — Primele tale 30 de lire! îmi șoptește Suze în ureche. — Lotul al doilea! Trei jachete brodate de la Jigsaw, nepurtate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce e? — Nu știu, zic în timp ce urcăm scările. Masca de scrimă, poate? Însă în clipa în care intrăm în cameră, am un șoc. Caspar ar în mână eșarfa mea Denny and George. Iubita mea eșarfă Denny and George. Albastru scânteietor, catifea de mătase, cu un imprimeu albastru pal și stropit cu mărgeluțe în ape. Rămân uitându‑mă la ea, cu un nod din ce în ce mai puternic în gât, și îmi aduc aminte foarte puternic și dureros momentul în care mi‑am cumpărat‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și clipesc de mai multe ori, străduindu‑mă să mă controlez. — Bex... nu‑ți vinde eșarfa, zice Suze, uitându‑se la ea abătută. Păstrează‑ți măcar un singur lucru. Lotul 126, zice Caspar. O eșarfă foarte frumoasă, de mătase și catifea. — Bex, spune‑i că te‑ai răzgândit! — Nu m‑am răzgândit, zic, privind fix în față. N‑are rost să mă cramponez de ea. — Cât mi se oferă pentru acest articol de designer, extrem de rafinat, semnat Denny and George? — Denny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lungă pauză. Da. Ai dreptate. Am să plec. Am să plec acum. Se ridică și bagă mâna în buzunar. Încă... ceva. Să nu‑ți uiți asta. Cu gesturi lente, scoate din buzunar o eșarfă lungă, albastru deschis, de mătase și catifea, presărată cu mărgele strălucitoare. Eșarfa mea. Eșarfa mea Denny and George. Simt că mi se scurge tot sângele din obraji. — Cum ai...? Înghit în sec. Tu erai anonimul de la telefon? Dar... te‑ai retras. Cealaltă fată a obținut... Tac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI JOHNSON, RUJ FRANȚUZESC TRANDAFIR DE CATIFEA. E fascinată. Domnul Shi e un bărbat care are puțin peste treizeci de ani. Are trăsături tipice din Shan-dong, e înalt și lat în umeri. Râsul îi răsună ca tunetul. Mă întâmpină cu căldură și se repede la bagajele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu el. Ar fi sfârșit și el precum Junli sau Dan? Poate că Tang Nah a știut că vor fi necazuri. E un bărbat vizionar. Pagoda celor Șase Armonii se înalță ca un bărbat cufundat în gânduri pe cerul de catifea indigo. Oare la câte iubiri juruite și încălcate a fost martoră? Încă simt gustul lacrimilor. Am numărat la ele încă din clipa în care am fost declarați soț și soție. Dumnezeu știe cât de mult am vrut să mă vindec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
evidentă, începe ea. Vocea ei este bine controlată. Asta e o tăcere organizată. Soțul meu se întoarce spre fereastră și privește afară. Lacul Zhong-nan-hai e scăldat în lumina lunii. Marea de copaci e drapată în raze argintii. Umbrele sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
l-am observat, ea mèrturisindu-le studenților care o ascultè fascinați, abia dupè ce am trecut de tabloul lui Bosch mi-am dat seama cè nu-l observasem și m-am întors la el, În sala de curs perdelele grele de catifea care acoperè ferestrele împiedicè lumină de afarè sè pètrundè înèuntru, ea, în spatele meu, lèsându-și din când în când mâna pe umèrul meu, atingerea ei, ca a unei frunze care se culcè pe suprafața liniștitè a apei, fèrè că, aparent, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât să-i desăvârșească efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță, carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg, boierule! Preferați moda europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foarte dezamăgit la foarte sfidător, ca să salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur - înfoiat ca o mantie imperială în urma lui. ― Nu mă interesează motivele. După mine, acestea nici nu sunt motive. Cunoști familia mea. O familie care a fost și va rămâne aici, în țara asta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
La intrarea generalului Kutuzov și a ofițerilor ruși, asistența se ridică în picioare. Marele Komandir strânse câteva mâini, clătină capul într-un salut global către o parte a sălii, apoi către cealaltă, lăsându-se condus spre unica sofa îmbrăcată în catifea albastră, așezată în fața celor cinci instrumentiști. Pe fotoliul din dreapta stătea guvernatorul orașului București, Hristofor Comneno, pe care generalul îl salută zgomotos. Doamna și domnul conte Ledoulx ocupau fotoliile din stânga sofalei albastre. Înainte de a se așeza, generalul Kutuzov își pocni călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la baza unei coloane. Aici! Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit de masonul cu capul pleșuv, se îndreptă spre tronul Venerabilului. Un asistent aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zi înainte, acolo fusese sală banală, cu aspect învechit, frecventată de echipa de vânzări a unei companii de geamuri termopane. Scaunele tapițate, de un roșu stins, fuseseră acoperite cu niște huse din bumbac alb, strânse la spate cu funde din catifea roșie, iar cele patru coloane, în stilul anilor șaptezeci, care susțineau tavanul erau acum de nerecunoscut, fiind acoperite cu boboci roșii de trandafiri și cu ghirlande de iederă cățărătoare. Alison angajase o firmă care să se ocupe de organizarea evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bătut ușor pe cap, sperând să-i distragă copilului atenția. Totul e în regulă, soldat? l-a întrebat ea cu blândețe, simțindu-l cum se retrage puțin la atingerea ei. Paolo arăta ca un paj angelic. Purta niște pantaloni din catifea albastru închis și o tichiuță asortată. Măcar el o are încă pe cap, a sesizat Alison. Frate-su, Giorgio, în vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
angelic. Purta niște pantaloni din catifea albastru închis și o tichiuță asortată. Măcar el o are încă pe cap, a sesizat Alison. Frate-su, Giorgio, în vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în urmă, aruncând-o într-o baltă plină de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți din cauza anilor mulți în care, după cină, omul fumase câte un trabuc. Uniforma lui era constituită dintr-o pereche de pantaloni vechi, din catifea cord, care era fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere aflate în diverse stări de degradare. După ani întregi de încercări, Jenny renunțase să mai spere să-și vadă bărbatul îmbrăcat în haine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]