3,300 matches
-
se pot combina cu alte sisteme pentru a forma supersisteme (natura are o structură fractală de tip holoni de holoni de holoni...68). Schimbările sunt cauzate de "zgomote", de fluctuații, de tendința probabilă către maximum de entropie, de negentropie, de cauzalitatea circulară, de auto-organizare, autoreglare, auto-producere, auto-referință, auto-geneză69. Schimbările pe termen scurt, conflictele, pot duce la întoarcerea la configurația existentă înainte de conflict (cu eventuale corecții), la schimbarea configurației (ca și a agenților în conflict), la regresia, destructurarea, distrugerea unuia sau a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este produsă de "nedreptatea socială" etc., politicile sociale pot prevedea măsuri (generoase) de protecție și ajutor social. Este utilă identificarea a ceea ce împiedică rezolvarea sau dispariția unei probleme, nu numai a originilor ei. De regulă, sărăcia este explicată cauzal (o cauzalitate lineară de tipul: "Dacă A... atunci B": dacă nu ai muncit, ești sărac; dacă nu înveți, devii sărac etc.). Or, toate explicațiile sărăciei sunt construcții ale cercetătorului și ale intervenientului social în diferite contexte etno-socio-culturale. Unele explicații "merg" mai bine
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
modelul adjectival, în acest model speciile sunt mai îndepărtate de puteri le cognitive, fiind așadar diferite, si nu identice, cu pu terile. Relația de tipul actualizatoraactualizat, spune Pasnau, poate lua mai multe forme, printre care și forma unei relații de cauzalitate eficientă, unde specia face că puterea cognitivă să aibă un anumit efect, anume înțelegerea sau simțirea unui obiect. Pe lângă faptul că speciile sunt diferite de puterile cognitive, sunt diferite și de starea lor de a fi în act, ceea ce înseamnă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
speciile să fie cauze eficiente. O asemenea interpretare nu ar putea fi calificată drept o interpretare scolastica aristotelica. Și, de vreme ce termenul specie, în sensul sau cognitiv, este în mod necesar legat de un cadru aristotelic, putem trage concluzia că modelul cauzalității eficiente nu este un model viabil pentru specii. (C) Modelul obiect, ultimul model prezentat de Robert Pasnau, are urma toarele două caracteristici: (1) speciile sunt diferite de puterile cognitive și (2) puterile cognitive primesc forme (informo) și, astfel, sunt actualizate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puterea cogitativa și intelect, discuția despre tipul de „ordine“ care se instaurează între aceste puteri. George Klubetranz identifica Termenul de „ordine“ este mai potrivit acestui context decât termenul „relație“ patru tipuri de ordini care se stabilesc între puterile cognitive: ordinea cauzalității formale sau a participării, ordinea cauzalității finale, ordinea cauzalității eficiente și ordinea di namica. Dintre acestea, relevante pentru cercetarea de față sunt prima și ultima; despre prima voi discuta în cuprinsul acestui subcapitol, iar despre ultima în subcapitolul ÎI.3
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tipul de „ordine“ care se instaurează între aceste puteri. George Klubetranz identifica Termenul de „ordine“ este mai potrivit acestui context decât termenul „relație“ patru tipuri de ordini care se stabilesc între puterile cognitive: ordinea cauzalității formale sau a participării, ordinea cauzalității finale, ordinea cauzalității eficiente și ordinea di namica. Dintre acestea, relevante pentru cercetarea de față sunt prima și ultima; despre prima voi discuta în cuprinsul acestui subcapitol, iar despre ultima în subcapitolul ÎI.3.2.4. Atunci când vorbim despre cauzalitate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care se instaurează între aceste puteri. George Klubetranz identifica Termenul de „ordine“ este mai potrivit acestui context decât termenul „relație“ patru tipuri de ordini care se stabilesc între puterile cognitive: ordinea cauzalității formale sau a participării, ordinea cauzalității finale, ordinea cauzalității eficiente și ordinea di namica. Dintre acestea, relevante pentru cercetarea de față sunt prima și ultima; despre prima voi discuta în cuprinsul acestui subcapitol, iar despre ultima în subcapitolul ÎI.3.2.4. Atunci când vorbim despre cauzalitate formală, recunoaștem la
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cauzalității finale, ordinea cauzalității eficiente și ordinea di namica. Dintre acestea, relevante pentru cercetarea de față sunt prima și ultima; despre prima voi discuta în cuprinsul acestui subcapitol, iar despre ultima în subcapitolul ÎI.3.2.4. Atunci când vorbim despre cauzalitate formală, recunoaștem la lucru principiul ierarhiei, pe care Toma din Aquino îl preia de la Dionisie Areopagitul: (ÎI.3.8.) Cum enim, ut Dionysius dicit, natura inferior șui supremo, attingat infimum superioris naturae, natura sensi tiva în aliquo șui quodammodo rationi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu am putea cunoaște comparația dintre universal și individual decât dacă ar fi o putere care să le cunoască pe amândouă. Așadar intelectul le cunoaște pe amândouă, dar în feluri diferite. Ca să rezum, sub acest tip de ordine, cel al cauzalității formale sau a participării, puterea cogitativa este analizată prin prisma capacităților ei de a compara intențiile individuale, analog rațiunii universale, si de a recunoaște individualele că existând sub o anumita natură comună, grație par ticiparii la partea intelectiva, grație conjugării
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o transformare a cuvântului autohton aglutinant în cuvânt morfematic și flexionar, bineînțeles sub influența culturii grecești. Necesitatea de a scoate în evidență estomparea și apoi pierderea raportului de cauzalitate între formă și sens rezultă și din cartea lui Tylor Civilizația primitivă, în care autorul regretă faptul că progresul cunoașterii prin limbă nu a fost însoțit nicicum, la națiunile civilizate, de progresul limbajului și al limbii. „Noi știm, afirmă Tylor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comunicării unui gând. Evoluția gândirii umane a făcut ca limba să devină un sistem de forme acustice care se transmit mecanic de la o generație la alta. Locul existenței reale a acestui cod este memoria individuală și colectivă. Pierderea suportului de cauzalitate între segmentul sonor devenit cuvânt și senzația devenită sens a însemnat distanțarea omului de natura imediată. Cuvântul memorat ca unitate acusticosemantică transformă natura în obiect al imaginației și al gândirii în lipsa perceperii senzoriale a acesteia. Astfel, prin cuvânt, omul devine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cardano, 1501 - 1576). El este considerat unul din marii savanți ai Renașterii căruia i se datorează rezolvarea ecuațiilor de gradul 3. în 1560, aprofundând studiul urechii, detectează percepția osoasă a sunetului și susține posibilitatea educării surdo-muților. Preocupat de natura și cauzalitatea criminalității, Cardanus conturează o concepție psihiatrică asupra acesteia, delimitând nevrozele în psihopatologia generală. În 1536, distinge erupția de tifos de alte erupții ca cea din rujeolă și depistează cauza transmiterii tifosului, prin paraziți. Fracastoro îl va completa. De asemenea ideea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îndrumarea căruia activitatea de cercetare s-a efectuat asupra: difteriei, scarlatinei, malariei și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog, citat printre savanții în domeniu, care susțin concepția neuronală inițiată de Wilhelm
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre general, cronica despre particular." (cap. 9) Acțiunea nu este credibilă pentru spectator decât dacă este condusă de o necesitate internă, adică dacă faptele se înlănțuie după un principiu logic de cauzalitate. Spectatorul nu se simte avut în vedere decât dacă există un raport de cauză la efect între diferitele evenimente ale acțiunii. De aceea hazardul este exclus din scenă, în afară de cazurile în care spectatorul percepe, în spatele acestuia, o oarecare raționalitate. Aristotel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că sunt două tablouri." Ca și pictorul care, începând cu Renașterea, nu prinde decât scena cea mai marcantă a întâmplării pe care o ilustrează, autorul dramatic clasic nu va reține decât elementele care, legate între ele printr-o relație de cauzalitate, constituie un tot. Pictura și teatrul au urmat, din acest punct de vedere, aceeași evoluție. Din Evul Mediu până în Renaștere, s-a trecut de la fresca amplă care se dezvoltă în libertate pe zidurile bisericilor și palatelor, sau de la pânza unde
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai are loc. Yvan Goll (1891-1950), care se simte urmaș al Suprarealismului, suprimă actul care face unitatea, și juxtapune scenele, care nu se mai înlănțuie în mod logic în Mathusalem, piesă din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exact la relația dintre cele două concepte care antrenează nu doar subspecia umorului, ci și ironia, parodia, satira și îndeosebi grotescul. Definiția dată absurdului de J. P. Sartre în Situationes "tendința de a judeca un fenomen uman sau istoric excluzând cauzalitatea, relația dintre fapte, întregul"10îl plasează de la început sub semnul comicului care, așa cum s-a constatat, impune izolarea faptelor, evitarea încadrării părții în întreg, a corelării evenimentului prezent cu rădăcinile din trecut sau cu implicațiile viitoare. O raportare la dimensiunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fluctuantă în vibrația ei orientativă, deoarece omul îi umple neîncetat golurile informaționale cu mituri."127 Deși este reticent în privința miturilor "moderne" ca fundamentale expresii noi ale spiritualității umane, Kernbach e de părere că mituri se nasc permanent, însă datorită "ignorării cauzalității complexe a genezei substanței susceptibile de a se transforma în mit" și care se reia mereu în alte arii ale cunoașterii umane.128 În vastul material disponibil, el distinge patru clase mitologice: mitul memorial (prin care sunt reamintite faptele ancestrale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ignorarea datelor ce nu convin demonstrației, ori alunecarea spre un relativism subiectiv.277 De altfel, orice explicație cauzală a unui eveniment singular survine din două tipuri de propoziții: legi universale și propoziții singulare, referitoare la speță (la condițiile sale inițiale), cauzalitatea putând fi concepută doar pe baza unei legi universale acceptate iar explicația unei regularități trebuind să conțină în enunț condițiile specifice. Nu există însă inducție pură, deoarece orice observație se realizează în funcție de ipoteze ori de prejudecăți prin care se face
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întreprindere). Imaginarul secolului al XIX-lea prezintă "mituri tari": mitul Rațiunii (ceea ce este logic este necesarmente și adevărat), mitul Științei (care explică lumea, fără a o și modifica), mitul Unității (Totul este coerent, ordonat de legi riguroase), mitul determinismului (al cauzalității), mitul legilor istorice (legi care dictează mersul istoriei așa cum legile fizice dispun natura), mitul previziunii științifice (realitățile inobservabile pot fi prevăzute), mitul Progresului (sensul Universului este strict ascendent), mitul transformării lumii (pe plan științific și rațional), mitul lumii noi și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însă contribuie la conturarea domeniului și la stabilitatea acestuia. Criticul cultural Robert Warshow afirma că "Superman și Cei Trei Mușchetari pot satisface aceleași nevoi psihologice, dar totuși contează dacă un copil citește una sau cealaltă."491 Însă a postula o cauzalitate directă între avansul culturii de masă și presupusa scădere a culturii "înalte" este o întreprindere hazardată deoarece, așa cum se exprima și Eric Maigret, "este fals a opune cultura de consum în bloc unei culturi superioare care este tot mai eterogenă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de imposibilitatea rațiunii speculative de a demonstra existența lui Dumnezeu, grafica mea pornind de la figuri care se generează singure într-o continuă proliferare dezvăluie același fapt filosofic care afirmă că se poate ajunge la cauza ultimă a lumii prin legile cauzalității, mă străduiesc să-l urmăresc pe Radu, povestea asta cu Kant mă intimidează de moarte, dovezi ale existenței lui Dumnezeu, sunt mai multe?! Radu vorbește ca și cum ar fi, cea de-a doua, cea cosmologică, pleacă propriu-zis de la experiență, mișcări peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de frânare sau de direcție a unui autoturism nou, ieșit recent din fabricație, și care se soldează cu producerea unui accident grav). 2. Condiții - Rezultatul faptei este consecința unei împrejurări neașteptate, accidentale Pentru existența cazului fortuit important este raportul de cauzalitate între împrejurarea neașteptată, accidentală și rezultatul acțiunii sau inacțiunii făptuitorului, în sensul că împrejurarea să fi contribuit efectiv, fizic și decisiv, la producerea rezultatului neprevăzut. (De exemplu, în cazul uciderii unei persoane prin lovirea de către un autoturism la care a
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
familiare, cotidiene din jurul meu, unde locuiam atunci. Pentru un scriitor Însă, a trăi fără denumiri este imposibil, ba chiar o mare tâmpenie; iar pentru un vestic cel puțin, este aproape același lucru cu a trăi fără explicații sau speculații cu privire la cauzalitate. Am aflat atunci că, de fapt, există un conflict mult mai mic decât Îmi Închipuisem Între natura văzută ca un ansamblu de nume și fapte și natura concepută ca sentiment interior; că cele două moduri de percepere sau cunoaștere puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]