3,719 matches
-
a fost doar sex de calitate. Simțeam că îl cunosc. Simțeam că mă iubea. Am adormit cuibăriți unul în brațele celuilalt, cu brațul lui strâns în jurul abdomenului meu și mâna mea lipită de șoldul lui. M-a trezit clinchetul unei cești lângă urechea mea. —Cafea, a zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu din somnul meu dulce și am încercat să mă ridic în capul oaselor. — Ești deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita privirea. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea. Avusesem o săptămână nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în brațe și a zis: El: E în regulă, iubito. Eu (trăgându-mă la o parte. Morto): Ce naiba faci? El: Te liniștesc. Eu: Lăsă-mă. Nu-mi plac chestiile astea. Deloc. N-am nevoie să mă liniștești. El: Nici măcar o ceașcă de ceai? Eu: Nu. Nu. Nimic. Iisuse! Prin dreptunghiul rămas unde fusese fereastra, am văzut o delegație de mame furioase, în colanți și cu hanorace, și un vălătuc de fum de țigară venind dinspre apartamente. Oamenii sunt foarte impulsivi pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atingă. — Mă duc dincolo, a zis. Să-ți las puțină intimitate. A ieșit din dormitor. Nu puteam să mă uit decât la picioarele lui și nu mai sus de genunchi. Când s-a întors eram îmbrăcată. Mi-a întins o ceașcă de cafea și a zis: —Lasă-mă să chem un taxi. —În regulă. Tot nu puteam să-l privesc. Ziua dinainte îmi revenea în minte, cu toată încărcătura ei de oroare. Mi-am amintit cum îmi smulgeam hainele și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și petrecea ziua rugându-se și psalmodiind cântări, și care-și îmbrățișa cu dragoste copiii atunci când aceștia veneau să-l vadă. Într-o seară, rămăsesem târziu la biroul meu ca să recopiez paginile unui registru peste care vărsasem din greșeală o ceașcă de sirop. Când am plecat, am tras cu coada ochiului spre omul acela. Plângea, rezemat în coate la îngusta fereastră a camerei sale. Când m-a văzut, și-a acoperit ochii. Am făcut un pas spre el. A început atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a spori confortul lui Sampath ca acesta să-și poată întâmpina musafirii într-un mod mai potrivit cu viziunea despre viitor a tatălui său, apelă la ajutorul lui Pinky, Ammaji și Kulfi. Ele priviră problema cu seriozitatea cuvenită în vreme ce sorbeau cești interminabile de ceai cu lapte. Oare ar fi frumos să aibă un hamac? O bucată de pânză întinsă între crengi? Nu, n-ar fi suficient de măreț. În plus, ar însemna ca Sampath să stea mereu la orizontală și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja în fața unor știri atât de supărătoare. — Rama Rama Rama Rama Rama. Medită la ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu o batistă de hârtie și am sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-am spus: cu lapte și zahăr. Cât de mari sunt ceștile? — Duble, mi s-a răspuns. — Patru cești. — S-a făcut. Stau întins pe pat cu vechea mea agendă de forma unui evantai. Folosindu-mă de foile suplimentare și de creion, am început să întocmesc o listă cu locurile unde aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-am spus: cu lapte și zahăr. Cât de mari sunt ceștile? — Duble, mi s-a răspuns. — Patru cești. — S-a făcut. Stau întins pe pat cu vechea mea agendă de forma unui evantai. Folosindu-mă de foile suplimentare și de creion, am început să întocmesc o listă cu locurile unde aș putea da peste migratoarea Selina. Selina e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră pe dunga albă a prosopului - ar fi putut să-mi arunce o singură privire și ar fi știut ce fel de combustibil consum. În luminatorul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
râs. De multe ori îmi vine să cred că puterea mea de a rezista mahmurelii californiene, se datorează, într-un fel, neputinței mele de a crede că mai sunt încă în viață. Lungit pe pat, cu telefonul, agenda, scrumiera și ceașca de cafea aranjate cât mai la îndemână pe perii burții, sunt absorbit de primul punct al afacerii: Caduta Massi... Ca toți ceilalți, și ca tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame, filme muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i așa? Am putea face un târg? O, Doamne (pariez că ți-e mintea la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă convulsie eroică, am țâșnit din pat, carcasa lui m-a lovit în tibie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai în vârstă. — Eu am patruzeci și unu, spuse Caduta. — Ei, nu! făcui eu. E perfect. Deci ai putea să-mi spui? De ce o femeie de vârsta ei se dezbracă și vrea să facă sex tot timpul? Am rămas cu ceașca de cafea în poală, pe jumătate asfixiat de ce putea să însemne patosul napolitan. Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta. Ceea ce era și logic. Onorariul ei era de 750.000 de dolari. Singura ei condiție a fost să nu facă nici un fel de gospodărie. În film. Nu va mătura nici cel puțin o podea. Nu va clăti nici măcar o ceașcă de cafea. Emanciparea gagicuțelor. Cine vrei să-ți fie partener? am întrebat-o. Cristopher Meadowbrook, Spunk Davis sau Nub Forkner? Butch a spus că preferă un partener cât mai brunet Chestia mare în legătură cu Butch e că nu-i doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva... Selina a întors situația în favoarea ei, Selina asta. Tare aș vrea să știu cum a reușit. Am oftat și m-am întins pe pat ținându-mi cana. Selina s-a așezat la masa rotundă de oțel: ziarul de seară, ceașca de ceai, o singură, binemeritată țigară. Dădu paginile grăbită, se opri, se încruntă, își drese glasul, își ridică pleoapele și se aplecă înainte sub presiunea unei concentrări bine calculate. Știam ce anume citește. Citea despre procesul legat de pensia alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spusei eu. — Da, nu-ți place? — E un dezastru, și tu știi foarte bine. Cum așa? — Vedetele, vedetele. Niciodată nu se vor atinge de căcatul ăsta. Totul s-a sfârșit. — Scuză-mă, Slick, spuse el în timp ce își turna cafeaua în ceașcă, dar în cazul ăsta îți trădezi lipsa de experiență. Vrei și tu cafea? Ia-ți ceva de băut. Vedetele au acceptat oferta. O vor face. Sau, dacă nu, va interveni avocatul nostru. John, nu ți-a rămas decât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întorc la C.L. & S. și mă apuc iar de reclame până când mi se va ivi adevărata ocazie. Ori ea ori eu. Ea. Renunță la ea, altfel plec definitiv. Fielding stătea încordat pe scaunul lui. Doris își bea absentă cafeaua, ținând ceașca în ambele mâini. M-am întors. Și am pornit. Am traversat camera lungă, am trecut de recamiere, de mesele furniruite. De ambele părți ale ușii din fund erau circuite electronice în plină activitate, taste de calculatoare, și monitoare. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La fiecare câteva minute mă duceam la tejghea și îi mai aduceam lui Alec o cafea sau o ciocolată. Mânca și bea repede, atât cât putea, și fără plăcere. — Ascultă. Se spune „Lumina se stinge la nouă“. Se spune „O ceașcă de ceai sau «Cafea»“ - cafea în ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la Martin - jur, promit - am văzut o lacrimă cenușie licărind în ochii ăia grei. Iubire și căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vie, propria lui operetă, teatru evenimențial, fiecare trebuie să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
majoritate a parterului pentru distracție“). Când m-am întors în bucătărie mă simțeam de parcă fusesem în timpul ăsta pe un Stairmaster 1. I-am spus asta lui Suki cât timp am stat la masa rustică din bucătărie, sorbind Lapsang Souchong din cești chinezești de os, galbene pal cu margine aurie (da, chiar există conceptul de asortare exagerată). Părea chiar surprinsă. Ah, nu e chiar atât de mare, să știi! Locuim totuși trei persoane aici. Bineînțeles, i-am spus, uitasem asta. — Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar eu. Am știut, pe bune. Cu sufletul am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duci singură, te pipăie țiganii. Era să spun ceva, dar am tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă lupt cu toate, fără nici o pretenție de delicatețe. Bea nu luă nici o Îmbucătură. Cu mîinile În jurul ceștii aburinde, mă observa cu o jumătate de zîmbet, curioasă și uimită. — Așadar, ce ai de gînd să-mi arăți azi, ce eu n-am mai văzut? — Mai multe lucruri. De fapt, ce vreau să-ți arăt face parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-ți fac un ceai de tei. Ne-am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]