4,822 matches
-
hotărâtă într-un sens sau altul, am deschis calculatorul, însă nici urmă de mesaj de la Ovidiu, doar o tăcere rigidă, din tagma indiferenței. Doream în acele clipe să-l elimin din viața mea, să fac pulbere visul unei iubiri de ceară topită odată cu vorbele dure ce-mi pârjoliseră sufletul la începutul săptămânii. Încă eram furioasă, iar câteva cuvinte nu ar fi rezolvat situația care nici nu eram sigură că aș fi dorit să se rezolve. Mai degrabă, era o așteptare alimentată
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
sau timp neroditor, Vom dăinui ca neam, de-i ger, de-i soare, La Rușii-Munți... Transcedental decor... ( vol. " Catarge peste timp ", ed.NICO, dec.2016 ) ..................................................... LA RUȘII-MUNȚI ( II ) La Rușii-Munți... Seară fierbinte de vară... Greierii cern Timpul, cu aripi de ceară. Trec lin păstori Turme spre somn și uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub " Bursucău " Satul petrece sorocul... Mândri, " rusenii ", Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt Curge spre ceruri de stele... La cimitir Dorm amintirile mele. Sufletul meu Încărunțește
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371765_a_373094]
-
spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau masonii cu pecetluirea vieții sub zgomot de arme
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Referință Bibliografică: I-AM CERUT IUBIRII... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
I-AM CERUT IUBIRII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375673_a_377002]
-
de sloi. Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia, La poarta nopții nu-i nimic de zis, Când din cenușă s-a „născut” mumia Infernului cu iz de Paradis. (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Referință Bibliografică: ATINȘI DE FRICI, MAI SCUTURĂM PERDEAUA / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ATINȘI DE FRICI, MAI SCUTURĂM PERDEAUA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375696_a_377025]
-
foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
ignore împunsăturile nevestei, iar Magdalena îl lăsă în banii lui și plecă la treburile sale. Se resemnase cu ideea că grija vitelor și a gospodăriei erau atribuțiile ei. Haralamb nu o ajuta în treburile astea, nici dacă-l picai cu ceară și când avea nevoie de o mână de ajutor, trebuia să plătească pe careva din sat. Măcar nu protesta și îi dădea bani, să organizeze ea lucrurile astea. Nici nu-și mai bătea gura, să insiste pe chestiile acestea cu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > VĂ MULȚUMESC... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vă mulțumesc... Puzderie de gânduri răsar în fapt de seară Fierbinte picurând, ca lacrima de ceară. Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
se umplură de rame cu faguri aurii, încărcate cu miere. Atunci, bunicul închise ușile și geamurile de la odaia cea mare unde scotea mierea, își suflecă mânicile cămășii, luă un cuțit lat ca o daltă, și începu să des-căpăcească fagurii de ceara care astupa mierea din celule. Ionuț intrase și el în odaia unde bunicul scotea mierea, deși nimeni nu-l chemă, ros de-o mare curiozitate, numai ochi la tot ce se întâmpla. Bunicul pregătea câte patru rame deodată, le punea
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
începute. Când vasul de sub centrifugă se umplea de miere, venea bunica să schimbe vasul, iar mierea din vasul plin o turna, cu polonicul, în niște butoiașe pregătite pentru recolta de miere. Trebuia ca mierea proaspătă să se așeze, fărâmele de ceară, mai ușoare fiind, să se ridice la suprafață în butoiașe, apoi să fie strânse de la suprafață cu un linguroi mare. Deși plăcută și îndelung așteptată, era destul de grea munca asta de scos mierea de la atâția stupi. De abia spre după
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un dor hoinar în trup de vânt s-aprinde și cere Să-ntoarne izvorul spre alte începuturi. În fapt de înserarea iubirea să-mi aprind, Atât cât luminează trei lumânări de ceară, O adiere blândă și-o lacrima amară Și trupul ei de dor cu ideea să-l cuprind. Să-mi fac nerostitele zid de amăgire Cât încă păsări albe prin suflet mă colinda, Măi poartă-n ochi sclipire de limpede oglindă
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
Mi-ar plăcea să fiu un gând, Și să rătăcesc prin vânt... Să fiu fluture în pom, Și pe gene în al tău somn... Mi-ar plăcea să fiu scânteia, Ce se naște dintr-o făclie, Să topesc chipuri de ceară, Să îndulcesc gerul de-afară... Mi-ar plăcea să fiu un bob, Credința din sol să sorb, Să fiu bună și nu rea, Și iubită-n lumea mea... Referință Bibliografică: DORINȚĂ ... / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
de ziua ta, țară de vina de-a te duce în exod mă-nțelege, doar un chin a fost s-aștept la cap de pod de ziua ta, țară de țara fără sfânt și căpitan te topești, te stingi ca ceara dezțărată an de an... Referință Bibliografică: De Ziua Ta - grupaj liric pentru Ziua Națională a României / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
lungi ale serii... * Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? * Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina un glas te va striga pe nume și-atunci revino pe țărmul îmbrățișat de ape și de corăbieri ce-ți caută privirea... * ... noapte de opal, mărgăritare așteptând doar
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Articolele Autorului Se coace, încet, dorul peste amintiri, În noaptea-nvierii, pe-absența voastră! Pe poteci crude fuge ochiul prin fereastră, Se-ntrezăresc trecând luciri... Atâta basm e în jur că mult mă mir! În noapte e atâta pâlpâit de ceară, Că lipsa voastră începe să mă doară! Parcă,..nu pot să mai respir... Ca-n cerul diafan răscolit pe zări, Sufletu-mi întoarce vremea rând pe rând... Lângă masa împodobită eu, așteptând, Umplu tăcerea-ntre visări... Și din senin toropeala
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
Am prins nu știu ce aducere-aminte, Șezând, acolo, în penumbra albastră... ``În acea noapte, luminile erau sfinte! Râdea viața-n casa noastră``... ......................................................... Si, parcă,.. sunt aici și,.. totuși n-au venit La masa aburindă!... Cum să mă mint că-s ieri!? Arde ceara într-un sfeșnic adumbrit, Cu vise sfinte pe tăceri... Referință Bibliografică: PĂRINȚII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
similare. Aceleași nuanțe le regăsim și în poezia Cu-un tren nostalgic ... ai plecat tinerețe în care regretul și frământarea lăuntrică a poetei se fac simțite. Aflându-se, așadar, în apropierea toamnei, de „amurgul răsfrânt pe fruntea-i ca de ceară”, poeta mai cere o clipă de a mai participa la „carnavalul cetății” prin cuvintele ei, prin poezia ei, ca o ultimă închinăciune, ca „zeiță a frumuseții și a sacrificiului”. Se simte un oarecare pesimism, deoarece poeta își simte „trupul uscat
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
ca o perlă” . Cuprinși de vraja acestui sentiment, dansând fără teamă în flăcările clipelor exaltate... „inimile păstrau ritmul trohaic / în palme adormeam silabe șoptite/ aveai surâsul primăverii pe buze/ învățam alfabetul / trupul tău luminos- / lumânare înmiresmată a trupului meu de ceară./ cam asta era toată averea noastră / zi după zi / primăvară după primăvară.” Dar „promisa iubire” are un drum al ei, cu urcușuri și coborâșuri, cu iluzii și dezamăgiri, „dar ai plecat grăbită, să nu poți fi ajunsă. Eu am rămas
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
mă privește cu atenție, începe să râdă zgomotos aratandu-ma cu degetul. Dispar din scenă și mă îndrept spre galeria personajelor de groază și a marilor asasini. Urmăresc câteva momente printr-o spargere și mă strâmb semnificativ în fața păpușilor de ceară schimonosite și vopsite în roșu-violet. Deduc că sunt nevinovate victime ale faimoșilor monștrii, cum văd că scrie la intrare în galeria lor. Mă întorc printre personajele de groază: Dr. Jakel și Mr. Hyde, Franckenstein și Dracula. Da, da, dracula al
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
vizitatori care se îndreaptă spre trenulețul groazei, ultima cursa. M-am urcat în trenuleț cu dorința sinceră de a mă lasă speriată. Cu toate acestea, nu am reținut decât efectul vizual deosebit realizat de un proiector, asupra unei figuri de ceară. Puteai jură că respectivul vorbește și-și mișcă ochii și mușchii fetei precum unul dintre noi, cei vii. Trenulețul se plimbă într-un ritm foarte odihnitor, printre tot felul de dihanii de mucava care se mișcă mecanic sau urlă de
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
gând, momentul simulatorului a luat sfârșit și am fost evacuați. Nu mai rămânea decât să trec încă o dată prin fața oglinzilor buclucașe și gata vizită completă la muzeu! Am plecat cu inima îndoita. Oare mie îmi vor face vreodată statuie de ceară? De ce? * * La Museo del Prado rămâi tablou. La Prado, la Thyssen-Bornemisza și la celelalte muzee, am fost ca un turist curios. E foarte important cum te duci la un muzeu, ce așteptări ai. Nu mă uit la tablouri cu curiozitatea
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
plutesc lumini. Lia Ruse are puterea de a ne transmite emoțiile trăite, se pierde, se dizolvă într-o natură fascinantă, creează sinestezii, se îmbată de parfumuri, gustă farmecul naturii înveșmântate în ``, voaluri gri``, cu ``izul reavăn``, cu pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul cald``, îngerii albaștri ce plutesc într-un văzduh miraculos o încarcă
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
jur sunt numi ziduri ce parcă sunt de fier. Nu a găsit măcar o crăpătură și din mult adorata, mirifica natură nu vede decât petece de cer. Pe ziduri erau cuiburi de-albine și Dedal a început să facă-aripi de ceară. cu ele izbutiră cei doi să iasă-afară în zbor superb, aproape ireal. Îndrăgostit de soare bravul Icar a vrut să urce către el și să-i zâmbească, dar ceara din arìpe-ncepu să se topească și-n mare îndrăznețul a căzut
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
erau cuiburi de-albine și Dedal a început să facă-aripi de ceară. cu ele izbutiră cei doi să iasă-afară în zbor superb, aproape ireal. Îndrăgostit de soare bravul Icar a vrut să urce către el și să-i zâmbească, dar ceara din arìpe-ncepu să se topească și-n mare îndrăznețul a căzut. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]