2,037 matches
-
în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult departe-ori tăinuindu-ți față / când nu-mi rasai în vise / celesta nălucire / sau în surâsul firii / pe câmp, cănd se-nfiripă dimineață / tu, ce-ai hrănit din tine / veacul de aur, frumusețe scumpă, / nu zbori și azi prin lume / ușoară, nevăzuta? (Iubitei, vv. 1-10).403 Această apariție este rodul revendicării dreptului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
silaba cu silaba (Safo, Catre Atthis, Amintindu-mi de prietena rămasă departe)487 acolo unde un alt traducător ar fi ales un termen mai apropiat de sensul lui ymnos din textul de origine. În mod similar sunt utilizate adjectivele cupo, celeste, profondo ce fac parte din paletă quasimodiană predilecta și care sunt utilizate chiar și acolo unde nu traduc fidel termenii din limba greacă. Pe de o parte vocabule ce redau universul intim quasimodian sunt frecvente în traduceri: conchiglia, luna, fanciullo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spirituală și spiritualizată 47, "nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin Anei Blandiana, însă tot ce este omenesc, în cazul său, se transfigurează, devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare a lumii și a vieții. Rămâne, totuși, ea însăși, știind că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de clevetitoarea chișcă, pînă vezi că universul cărnurilor nu mai mișcă. acolo,-n adînc de lume, unde n-ai fi zis că este nici mișcare, nici lumină, nici ființă de vreun fel, vei gusta din carnea albă a unei făpturi celeste, și licornă, dar și vită, porc și deopotrivă miel. deci acolo te oprește, stai și cugetă ani buni. lasă pe-alții să ia carnea. tu înfulecă minuni.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
când la celălat, luau înfățișări de oameni de hoți ascunși în noapte și cu pușca la ochi". Ioana Em. Petrescu observă că "[t]opografia reală este transfigurată și copilul [...] percepe goana trăsurii ca o pendulare între spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie prozopopee a nopții, a cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în brațele nevăzute". Celestul exultă la împlinirea unui destin îndelung pregătit: "toți ochii de diamant ai cerului clipiră atunci de fericire". Faptul cel mai neobișnuit este că notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
capabili de cunoașterea prin inimă (marifat qualbiya), au intuiția imaginală (imaginația creatoare) care conduce Cetatea oamenilor după modelul Cetății Cerești descrisă în Coran. În Coran se folosesc mai multe denumiri pentru societatea omenească: "Cetatea Porților", "Cetatea de aramă" sau Pământul celest Hurqalya, provenit din surplusul de argilă al lui Adam. Din acel pământ sunt cele două cetăți omenești strâns legate între ele. Una primară, Jabalqa, mai subtilă și mai pură, deoarece conține modelele, tipurile și arhetipurile. Este lumea posibilului. Cealaltă este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
combinație cu etanolul denumit de Paracelsus din latinul laudare (a lăuda) date fiind calitățile sale soporifico-euforice. Beatrice, iubita ideală a lui Dante, era de altfel o femeie onestă, cu mulți copii, un loc comun al vieții echilibrate, menit unei gratificări celeste. Tabloul are un efect decadent în seria gesturilor à l'envers, în răspăr. Mântuirea este exclusă în cazul sinucigașilor, și cu toate acestea, prezența Sfântului Duh în chip de porumbel o asigură pe Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diletantism la unii și la cultul exclusiv al formei la alții. Formula idealistă apropie pe om de divinitate nu în virtutea credinței, ci a unui reflex creaționist care se manifestă în om sub raport estetic, singurul raport care amintește de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un nod feminin prelungit cu un fel de eșarfă. Două flori, probabil de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
A.E. Baconsky îl analizează cu acribie. "Grupul celor trei Grații efectuează o elegantă figură de balet, Flora acoperită de ghirlande înaintează cu o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan este Precursorul, iar martirizarea sa o anunță pe cea a lui Iisus. În acest fel, gestul sacrificării sale, precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură a femeii fatale, Salomeea, se detașează, sporită paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fărâmițarea trupului, reînnoirea organelor, moarte rituală, urmată de Înviere, experimentată de viitorul șaman ca o coborâre În infern. Șamanul este un extatic prin excelență. (.... Șamanul Întreprinde, de asemeni călătorii extatice: 1 pentru a se Întâlni față În față cu zeul celest și a-i prezenta ofrande; 2 pentru a 14 căuta sufletul unui bolnav presupus rătăcit departe de corpul său; 3 pentru a conduce sufletul unui mort spre noua lui locuință”.1 Pentru a Întreprinde călătoriile extatice, șamanul are nevoie de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
pământ/ pân` la cer.” Folosirea obiectelor tăioase de fier Împotriva sau pentru provocarea ploii are corelație magico simpatetică cu vechile credințe În existența unui cer din fier. Fierul și la noi a avut o valoare sacră, fiind considerat de origine celestă, căzut din cer sub formă de limbi de fier. Descoperite În Evul Mediu În pământ, nefiind de fapt decât vechi vârfuri de săgeți sau toporiști, vrăjitorii satelor le-au atribuit calități benefice sau malefice În tămăduiri de maladii de tipul
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
înaintea secolului al XV-lea, mult mai avansată din punct de vedere al civilizației, tehnicii și gîndirii. Cu toate acestea, în ciuda conflictelor și a războaielor care au străbătut-o, ea a rămas o societate ierarhizată, statornicită și rigidizată de birocrația celestă. Nu au avut loc nici emanciparea clasei negustorești, nici legături între înțelepții mandarini și inovatorii meșteșugari. China a rămas practic împietrită în și prin homeostaza sa sociologică. În schimb, dezechilibrele și antagonismele europene vor genera progrese economice, sociale, tehnice, politice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
despre el în Biblie"" (Bentley, Jr., 1975, p. 190). Tot Cunningham reproduce episodul apariției Mariei, mama lui Christos: Blake îi povestește lui Fuseli că Fecioara chiar i-a lăudat desenul (Bentley, Jr., 1975, p. 73). În ceea ce privește aspectul fizic al companionilor celești, Blake, citat de Cunningham, îi descrie, probabil nu surprinzător, în tuse absolut splendide: "[ț]hey are all majestic shadows, gray but luminous, and superior to the common height of mân" (Bentley, Jr., 1975, p. 181). Blake insistă asupra caracterului perfect
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
moarte devenise moarte Nu era decît o firească și liniștită plecare .... Ziua plecării era ca un frumos port. Vis al bucuriei în armonie, al perfectei inserții a omului în ordinea universală, căutare a purității, aceasta este viziunea sacralizantă a Edenului celest, căreia îi corespunde pe un alt plan imaginea într-un fel laicizată a "stării de natură", aceea care la apogeul secolului Luminilor a fost visată și conceptualizată de principalii săi interpreți. Prin ocultarea noțiunii de păcat originar, arierplanul escatologiei biblice
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a se apropia de modelul reprezentat de zei, omul participă la starea acestora, chiar dacă niciodată pe deplin. Prin intermediul participării, concept central în filosofia platonică, vechii greci stabilesc fără dubiu ruptura de registru existențial dintre planul mundan (al oamenilor) și acela celest (al zeilor); în acest mod, ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate educațională pe care vechii greci
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Osiris este sursa oricărei Creații 321 și ajunge chiar să fie un model pentru toți cei care vor să înfrângă moartea. El devine "un zeu cu o natură atât de complexă încât este în același timp stăpân, mântuitor, zeu cosmic, celest, pământean și devine principalul patron al morților și al vieții de după moarte"322. Mitul lui Osiris a dominat lumea egipteană timp de 3000 de ani fiind un zeu care împărtășește cu oamenii experiența morții și transmițând astfel ideea continuității după
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în care regele se căsătorește cu o zeiță în timpul festivității de Anul Nou. (Ibidem, pp. 77-78). 336 "Ridicarea brațului de către suveran avea o semnificație cosmogonică întrucât simboliza înălțarea unui axis mundi." (Ibidem, p. 234). 337 "(...) semnifică participarea la o lume celestă; indică natura supraumană, divină a purtătorului. Este și un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau coroana din aur)." (Ivan Evseev, op. cit., sv. coroana). 338 Ibidem, p. 233. 339 Ibidem, p. 89. 340 Jerome H. Long
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
povestea iubirii jertfelnice, după ritualul folcloric ancestral. Ne amintim de Fata în grădina de aur, unde eroul, un zmeu, va suferi din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
romanul Moartea lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne „fecioara cerească”, imaculata făptură întru jertfelnicie, întru slava „luminii, adevărului și armoniei” între cele două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul. Așa se explică „îmbrățLșarea de ierburi”, „întâlnirea” sub „vălul nopții” divine. Ea, imaculata lebăGă, reprezintă însăși jertfa, jertfa cea primară - „la Marele-nceput”, „tribut al durerii”, contopire „de-a pururi...” (o gulieta și-un Romeo?; o eeloïse și-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]