2,002 matches
-
decât pe mine numai pentru că e de sex feminin. E veșnica preferință pentru ființele slabe care aduc omul în sclavie. Nu sunt pentru viața ascetică, nici pentru eliminarea femeii. Socotesc că un bărbat nu trebuie să cheltuiască energie spre a cerși dragoste femeii, ființă subalternă, care se supune omului puternic, și experiența a arătat că toți acei care au făcut cheltuială de poezie și geniu s-au văzut disprețuiți. (Glosa lui Ioanide: "Tristă concepție despre sora noastră, femeia! Sau ne sălbăticim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din Năsăud", repetă periodic. Este extrem de bine dispus, are ochii larg deschiși către toate zările culturale și poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre greci, Averroes, Hegel, Tübingen, americani, Nietzsche, religii orientale și țăranii din împrejurimile Năsăudului care cerșesc sau fură la Paris, la Londra sau în Irlanda, după care se întorc demni și bogați în satul lor, invidiați și respectați de toți, pildă vie pentru următorul val care invadează Occidentul și care se străduiește să-l imite și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
France ni le suspendase pentru o clipă, am simțit o vreme cum umbra tânărului înalt mă însoțea spre casă ca un reproș nerostit. miercuri, 20 martie Astăzi, în metrou, în drum spre Monica și Virgil, un nou mod de a cerși. Pe lângă litania obișnuită (je suis sans abri, j'ai rien à manger), subiectul mandicității le amintește celor din vagon că fiind "séropositif" nu poate dormi afară... Mă apropii de casa din Francois Pinton cu inima strânsă. Monica m-a prevenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu principiul, cu națiunea. Și, într-adevăr, dacă ar fi în inima noastră o singură schinteuă din virtutea antică a oamenilor pre carii noi ne măgulim de a-i avea de străbuni, a romanilor, am vedea ce absurd e să cerșim de la maghiari drepturile cari ni se cuvin și cari trebuie să ni le luăm pre altă cale. Românii, în genere vorbind, s-au purtat mai mult rău decât bine. Să ne silim a nara faptele. Adunarea de la Miercurea se constituie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu mult mai multă rațiune al nostru decât al lor. Cine protestă contra unor asemenea insinuațiuni pre cât de răutăcioase pre atât de bine calculate? Nimeni. Cunoaștem ființele acelea linse, acele suflete de sclav cari fac politică de oportunitate, cari cerșesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric și imperativ drepturi pentru națiunea lor, carii zic cumcă românii n-au neci un drept în această țară și cumcă trebuie să cerșească pentru a căpăta. Politică demnă de reprezentanții ei! [Î]i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acele suflete de sclav cari fac politică de oportunitate, cari cerșesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric și imperativ drepturi pentru națiunea lor, carii zic cumcă românii n-au neci un drept în această țară și cumcă trebuie să cerșească pentru a căpăta. Politică demnă de reprezentanții ei! [Î]i cunoaștem, zic, și nu ne place de a vedea pre sincerii noștri deputați naționali jucând pre instrumentele acestor creature. Națiunea română trebuie să se pună pre terenul de drept pre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proprietarii au recâștigat pământurile ce le dedese, cu te miri ce și mai nimică, iar boierescul există și astăzi de facto. Când țăranii se treziră din beția permanentă pe câtă vreme le-au ajuns banii scoși de pe părticelele vândute, au trebuit să cerșească de lucru de la proprietari, pentru-a și ținea sufletul; deci au fost colonizați din nou de cătră proprietari. Pentru uzul unui ogor dat din nou, de pe care pot fi alungați în orice moment, țăranul face azi un boieresc mult mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se afla România, erau pasibili de pedeapsa capitală. S-a întâmplat așa ceva ? Nici vorbă, Mitică Buruiană trăiește în ziua când se aștern aceste rânduri pe hârtie, se bucură de drepturile acordate veteranilor de război, dar asta nu-l împiedică să cerșească la Tecuci, invocând acum bătrânețea, lipsa vederii. O singură familie din comuna Umbrărești a fost deportată în Transnistria, familia lui Mihai Gotu, multă vreme guard comunal la Primărie, cu mulți copii, ca toți țiganii. Deportarea acestei familii a fost determinată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
eu pe o rază de un metru adâncime am înfulecat tot. EA: Ar fi o plăcere să pot privi un câine care stă atârnat de lanțul său, pentru că și-a mâncat solul de sub el, care îl lăsa să latre, să cerșească și să facă pe el. EL: Dar ca și cățel de rasă aș primi un locșor direct sub cel al crucificatului porc de câine în cel mai înalt cimitir câinesc personal al d-vostră. Știu asta. EA: Blasfemia este bine ancorată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă care se lasă copleșită de sentimente, își uită demnitatea de regină, cerșindu-i lui Enea dragostea, implorându-l să nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă care se lasă copleșită de sentimente, își uită demnitatea de regină, cerșindu-i lui Enea dragostea, implorându-l să nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de mâine ‐ / Oh! Milă... milă !... 106 trecători...!/ O viață toată‐am dus‐o‐n luptă / Muncind la curți plin de sudori; / Sub zdrențe port o mână ruptă / Oh! Milă ... milă!... trecători...!/ Din ușă‐n ușă ‐ ca și‐un câine / Gonit - cerșesc din zori în zori; / Și... n‐ am de pâine... n‐am de pâine... / Oh! Milă... milă! trecători!...” * Peste ani, în perioada 1958 - 1962, pe strada Ștefan cel Mare, vis a vis de Biblioteca Centrală, zilnic, pe trotuar, într‐o parte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
basarabean, o conștiință politică pe care acesta n-o are. Șapte din zece basarabeni nu pot să identifice corect numele vreunui partid sau bloc electoral (numărul acestora, e drept, crescând de la an la an, după cum se multiplică interesele!) care le cerșește, o dată la patru ani, voturile. Opțiunea alegătorului, atunci când merge la urne, este motivată de lucruri mult mai banale și concrete decât frazele abil pieptănate din doctrinele-program ale partidelor. Un vot în Basarabia se cumpără foarte ușor. De exemplu prin plata
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Rusiei cât și lumii occidentale. „Filozofia” aceasta de viață, întru totul falimentară, s-a instalat la noi îndată după declararea independenței, când, fricoși, speriați parcă de libertatea care ni se deschidea în față, am ales să rămânem neobservați și neimportanți, cerșind și milogindu-ne, și n-am avut curajul unei opțiuni clare: Est sau Vest?! (De fapt, Vest - o opțiune la care nu există alternativă rațională!). Crezând că-i mințim cu talent pe alții, parazitând șmecherește pe socoteala lor, de fapt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un mic episod. Eram la Isernia, o localitate liniștită din Molise, unde îmi pregăteam teza de doctorat despre Mircea Eliade, de acolo am primele amintiri despre prima țigancă provenită din România, pe care am văzut-o la intrarea unui supermarket cerșind bani trecătorilor. A fost un mic șoc. Astăzi, aceste prezențe sunt atât de multe încât le putem considera normale. Desigur, în marile orașe sau la metrou sau la gara Roma Termini aceste prezențe erau deja binecunoscute încă din anii '92-
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și că pentru voi urcăm Golgota răzbunărilor și a "poliției politice", cu crucea în spate, fără odihnă, fără nicio mulțumire sufletească. Ajutați-ne ca să vă ajutăm! Trăim vremuri blestemate, de adâncă rușine națională. În imensă lor majoritate, cei care va cerșesc voturile, cu voce prefăcuta, nu sunt altceva decât Lupul din "Capră cu trei iezi", care abia așteaptă să îi deschideți, pentru a va înghiți pe nerăsuflate. Nu deschideți ușa la hoți, la impostori, la mafioți! Structura narativa pe care se
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Iisus (Mântuitorul/ Salvatorul). Resursele semiotice care caracterizează participanții politici sunt, în principal, de natură fiziologica (van Leeuwen 2005: 4): * Umwelt-urile imaginare ale lupilor politici și ale iezilor sunt reprezentate prin gesturi: pe de o parte, a bate la ușă, a cerși ("cu voce prefăcuta") și a înghiți, iar pe de altă parte a deschide sau a nu deschide ușa. Aceste simple acte de a accepta sau nu lupul sunt gândirea metaforica pe care se construiește o promisiune politică, astfel încât vocile prefăcute
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
op tzeci de bani, iar un covrig cu 2 lei, sub ochii bl ajin i și înțelegători ai administratorilor de orice fel...”; „cum în țara pâinii, plugarii, înspăimântați de „binefacerile cametei” își lasă căminurile în părăsire și aleargă la orașe, cerșind slujbe... slujbe de măturători de stradă, și de servitori, cum agricultorii - producători ai grâului, umblă-n zdrențe, iar morarii „gomoși” își înalță clădiri somtuoase, împodobite... anapoda; „Cum fel de fel de funcționari comerciali... după ce au delapidat banii diferitelor instituții se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
socială”, ilustrată de N.N. Tonitza, unde ni se relatează ceva despre cei doi tutoveni - Lumânărică și Titinaș. - Vă aduceți aminte de un sărac pe care îl în tâln eați, sunt acum doi ani (1843) pe uliți, prin piață, pe la biserici, cerșind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stânga, îi dezvăluie N.A.Bogdan întrebarea care și-o punea sie și nouă întâi pomenitul Negruzzi. Și simțind că ne interesează întrebarea, N.A.Bogdan relatează: Lumânărică nu mai este! Dar cine e ra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
domnișoara Elena Papadopol - Calimach, iar istoricul și scriitorul a mai dus-o până la 18 iunie 1898... Suficient să ne relate ze a tâtea nu numai despre Tecuci sau Tutova - cu cei doi binecredincioși plecați în lume... Plecați nu atât să cerșească și să agonisească, cât mai ales să „transporte” cu ei spiritul tutovean: trăitul în comun și rezolvarea împreună atât a bucuriilor cât și a necazurilor. Că veșnice la 18 iunie 1898. După ce nu l înțelesesem pe deplin e așa se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și vă rog să nu insistați, că nu vă zic): O maimuță din China s-a apucat de fumat O maimuță de la o grădină zoologică din China s-a apucat de fumat. Jei Jy, o femelă cimpanzeu de 13 ani, cerșește țigări de la vizitatorii grădinii zoologice din Zhengzhou, provincia Henan, și îi scuipă pe cei care o refuză. Observați, dacă în China până și maimuțele s-au apucat de fumat, ce să mai facem noi cei de aici, din România lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
alți potențiali fraieri . Dar ieri, un ciocolatiu din acela care dă tare cu furatul, m-a luat în râs, la fix. „Ce vorbești șăfule? Ha-ha-ha, ce mă mai râd! Păi ascultă la mandea, eu niciodată n-o să am nevoie să cerșesc bani dă benzină la Bemveul meu! Vă dați matali, seama doar câți litri dă gaz iau eu dă-n banii ăia? Eu îi salt portofelu' cu tot cu bani, cu tot cu carduri, și pot să am patru blonde în mașină, patru blonde române
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
căci ce vreau Plinesc 'naintea vorbei să arăți Că nu-i pată de-ocară,-omor, păcat, Necastă faptă,-ori pas dezonorant, Ce mi-au răpit și daru-ți și favoarea, Ci lipsa chiar prin care-s mai bogată, Un pururi ochi cerșind și-o limbă-astfèl, Că-s mîndră că n-o am, chiar de neavînd-o, Iubirea ți-am pierdut. LEAR: Mai bine nu Te-ai fi născut, decît să nu-mi mai plăci. FRANȚA: Doar asta-i tot? O sfiiciune-a firii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Dar mai rau poate-a-mi fi; nu-i cel mai rău, Cît timp putem a spune: "-I cel mai rău". BĂTRÎNUL: Băiete, încotro? GLOUCESTER: E-un cerșetor? BĂTRÎNUL: Nebun și cerșetor. GLOUCESTER: Mai are minte,-altfel n-ar ști cerși. Azi-noapte-n vifor, astfel de-om văzînd, Mi-am zis că omu-i vierme. Fiul meu atunci În minte îmi veni, deși-a mea minte Nu-l îndrăgea; multe-auzii-ntre timp. Că muștele pentru copii, zeilor sîntem: Ne-ucid spre-a se distra
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
1 Febr. A trebuit însă să-mi plătesc o datorie de 12 lei, suma primită de la antiuquarul Vită (Galerie du Commerce 30), căci amanatesem cărți pe câri trebue să învéț pentru examen. Nu e nimic mai degradator de cat să cerșești [;] aș vrea póte să mé sting visând în clipa în care scriu aceste rânduri, dar în mod fatal trebue să trăesc până atunci și sórta nu ține séemă dacă am sau nu ce mânca. În ultima expresie de desnădejde vé
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]