33,474 matches
-
de două, trei păhărele de lichior de roiniță deodată, însă bineînțeles, doar din producție proprie, este extrem de eficace împotriva durerilor de picioare. Doctorii nu-s buni de nimic, deci ne ajutăm singure, fiecare cum poate, zice mama. Câteva doamne din cercul senioarelor beau Ratzeputz, o țuică locală de ghimbir de 58 de grade, o palincă teutonică după consumul căreia scoți flăcări pe nări și pe urechi precum balaurul și pe care mama n-o poate suporta sub nici o formă, cel mult
Despre mama by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2660_a_3985]
-
inchizitorială, ca un soi de corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
din această căutare un factor real de avansare în domeniu ar fi totuși un „comparatism procesual” în care, dacă înțeleg bine, determinantă este capacitatea criticului de a configura sisteme în cadrul cărora să găsească termenul potrivit comparației, și numai în acesta. Cercul analitic al cercetării este închis de ultimul studiu din volum, conclusiv și prospectiv totodată: Istoria literaturii române în epoca globalizării. El examinează ce propun câteva dintre noile încercări din ultimele două decenii, dând o atenție mai mare acelor transnaționale (între
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
la putere.»”xxiv Elena Ceaușescu era sedusă probabil de exemplul Argentinei, unde Isabella Perón îi succedase, pentru puțină vreme, soțului ei defunct. De remarcat și faptul că titulara „cabinetului 2” se confesa unui marginalizat, încercînd astfel să-l atragă în cercul susținătorilor ei. Toate aceste intrigi de culise au rămas în stadiul himeric. Nicolae Ceaușescu nu s-a grăbit să moară, fiind ocupat cu pregătirea ultimului congres al partidului. Nădejdile trezite în cugetul unora de congresul al XIV-lea al P.C.R.
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
recâș- tiga apoi statutul de cadou intim. Ea a redevenit apoi coroana lui Rică. Revenită în România, în mâinile prietenului de altădată, aceasta mi se părea a fi concluzia unei decizii personale, sincere, juste, cu care se închidea astfel un cerc. Cercul vieții. De la tinerețe până la bătrânețe! Descoperind-o însă pe ecranul calculatorului în zorii unei dimineți solitare, am resimțit emoția fără de seamăn a unui dar ce-și continua drumul dincolo de viață, spre moarte! Darul ce-mi revenea! De acolo!
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
tiga apoi statutul de cadou intim. Ea a redevenit apoi coroana lui Rică. Revenită în România, în mâinile prietenului de altădată, aceasta mi se părea a fi concluzia unei decizii personale, sincere, juste, cu care se închidea astfel un cerc. Cercul vieții. De la tinerețe până la bătrânețe! Descoperind-o însă pe ecranul calculatorului în zorii unei dimineți solitare, am resimțit emoția fără de seamăn a unui dar ce-și continua drumul dincolo de viață, spre moarte! Darul ce-mi revenea! De acolo!
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
pe la trei, pentru că ea stătea în șezut în pat, ghemuită, cu capul între picioare. Aducea cu un arc întunecat, curbat și subțire.ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil al destinului uman limitat. Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
chiar teologia,/ Arzând de zel./ Și iată-mă acum un biet nebun,/ Cuminte ca și mai-nainte./ În fața semenilor sunt magistru sau chiar doctor./ De-atâția ani înțelepciunea o încerc,/ Îmi port de nas discipolii/ De-a curmezișul sau în cerc./ Și văd că nu putem să știm nimic” (trad. L. Blaga). După acest monolog, registrul lecturilor lui Faust se schimbă radical și o întreagă literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
de vrăjitorie”, „cartea blestemată” sau pur și simplu „Cartea” pe care Mephistophilis i-o înmânează lui Faust, spunându-i: „Uite, ia de citește Cartea asta bine (îi dă o carte). Repetarea ăstor rânduri aur dă,/ Iar pe pământ trasând ăst cerc vrăjit/ Se va porni potop cu trăsnet, tunet, fulgerări;/ De trei ori aste vorbe de pronunți evlavios/ Îndat-oșteni armați se vor ivi/ Dispuși să facă ori- șice-ai dori” (V, 152-158). În viziunea lui Marlowe, aceasta ar fi Cartea (neapărat cu
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
Normală din Iași. Devenit învățător, tânărul Kirileanu rămâne în continuare atașat de clasa țărănească din care a ieșit, angajânduse ca inspector comunal, ca meditator și învățător la Grumăzești ( la familia Caradja) și Broșteni, continuând însă să păstreze legături temeinice cu cercul Junimii, sub impresia căruia se dedică studiului operelor lui Ion Creangă, istoriei vieții rurale a satelor moldovene, folclorului și limbii din regiune, încât în scurt timp e solicitat să realizeze o monografie a domeniilor regale din zonă. Bazat pe o
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
Creangă, istoriei vieții rurale a satelor moldovene, folclorului și limbii din regiune, încât în scurt timp e solicitat să realizeze o monografie a domeniilor regale din zonă. Bazat pe o bună cunoaștere documentară, cercetările sale au fost repede prețuite în cercurile intelectuale ieșene și bucureștene, ceea ce a făcut să fie chemat în capitală spre a i se oferi diferite însărcinări din partea Casei regale, inclusiv funcția de bibliotecar al Palatului Regal, apoi de secretar al Fundației „Regele Ferdinand I”, secondândui în această
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
numeroaselor sale prezențe cu articole, studii, opinii, comentarii la „Tribuna conservatoare” și „Convorbiri literare”. Plecat spre a se documenta la București, este primit în casa lui Titu Maiorescu, prezentat oamenilor politici și de litere, ajungând să fie invitat și în cercul „Sămănătorului” de Iorga, unde stârnește interesul lui Ioan Scurtu și Ilarie Chendi, care îl cooptează spre a colabora la edițiile Eminescu în curs de elaborare. După ce împreună cu alți doi colegi dă la iveală monografia comunei Broșteni, se consacră istoricului domeniilor
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
rostogolește. Se-apleacă din nou, mâna-i alunecă pe piciorul drept, se oprește la genunchi. Privește meditativ în față, pielea de pe gât se întinde trecând ca-ntr-un transplant invizibil la ceafă unde formează câteva straturi de grăsime, jumătăți de cerc acoperite de fire de păr negru, unsuros, tuns scurt. Oftează.” Hard and soft aduce tema cuplului, a coexistenței impenetrabile, cu un minimalism descriptiv de bună calitate. Comunicarea de nivel zero transformă personajele în marionete ale propriei existențe. Drepturi de autor
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
din urmă, Fefeleaga n-a spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
a scris deja criticul Cosmin Ciotloș (vezi România literară, nr. 52/ 2013). Căci ea ne readuce în fața ochilor câteva mărturii dintre cele mai autorizate privitoare la felul în care l-au privit contemporanii pe omul I. L. Caragiale. Nu toate aparținând cercului restrâns al „Junimii” - căci lipsesc, de pildă, din motive obiective, mențiunile din Jurnalul lui Titu Maiorescu și din corespondența Eminescu - Veronica Micle -, dar toate, chiar și cele provenind de la nume uitate sau odioase, azi, deosebit de interesante. „Nenea Iancu” n-a
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
aparțin unor scriitori și intelectuali care l-au cunoscut încă din faza sa junimistă, cum sunt Barbu Delavrancea și Ioan Slavici. Alții, dimpotrivă, sunt anti- sau post-junimiștii între care Caragiale, după ruptura de „gaștele” literare, și-a găsit un nou cerc de prieteni: Ioan D. Gherea, Șt. O. Iosif, V. A. Urechia, Al. Vlahuță. Utile istoriei literare sunt cu deosebire mărturiile celor care i-au fost apropiați în perioada exilului berlinez (1904-1912): Marius Bunescu, Dimitrie Gusti, Horia Petra-Petrescu, Paul Zarifopol. Cu
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
cu deosebire mărturiile celor care i-au fost apropiați în perioada exilului berlinez (1904-1912): Marius Bunescu, Dimitrie Gusti, Horia Petra-Petrescu, Paul Zarifopol. Cu adevărat revelatoare - întrucât ne obligă la o reașezare a istoriei noastre literare - sunt, însă, cele provenind din cercul Vieții românești, adică Paul Bujor, G. Ibrăileanu, Mihail Sevastos. Împreună cu cele aparținând altor scriitori exponențiali ai epocii de la 1900 (Al. Davila, Victor Eftimiu, Gala Galaction, Octavian Goga, Cincinat Pavelescu, N. Petrașcu), mărturiile poporaniștilor ne vorbesc despre un Caragiale care face
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Prin urmare, Horațiu Mălăele cochetează cu spectatorii, le trimite bezele, aplaudă și el, la un mod caricatural. Uneori apelează și la fumigații. Înfășurat întro perdea de fum, actorul nu uită nici de joben, nici de bastonul magic, cu ajutorul căruia trasează cercuri concentrice în aer pentru a se arunca, acoperit de flăcări în interiorul lor. Rând pe rând devine tigru, leu, elefant, șarpe boa, rinocer, scaun, cântăreață cheală, dar și iepuraș scos din propria-i calotă craniană. Nu uită, la sfârșitul prestațiunii, să
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
iubit și l-a admirat. Ceea ce l-a adus pe Brumaru alături de Dimov a fost o înțelegere similară a poeziei - lucru mărturisit de poet într-un interviu acordat lui Emilian Galaicu-Păun pentru „Observator cultural”: „ - Prin ce miracol ați ajuns în cercul - acum, când Dimov, Mazilescu și Turcea nu mai sunt, îmi vine să adaug, în spirit post-modern, «poeților dispăruți» - «oniricilor»? Unde mai pui că Dolhasca e departe de a fi un cartier al Bucureștilor... Nu a fost nici un miracol. Stând la
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
era cîte un soare de jasp și zăpadă/ peste fiecare fantomatică stradă,/ cîte un soare portocaliu/ peste Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral/ încît orice bloc din Floreasca sau
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un alt poet de filiație dimoviană, și încă una recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El scrie, de pildă, într-un poem numit Când profa spune sex: „În nor de
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Nichita Danilov Așa-mi vine câteodată / să dau cu cuțâtu-n piatră”, aceasta poate fi considerată deviza sub care se desfășoară, pe arii când mai ample, când mai înguste, întotdeauna însă având un ritm bine articulat, de spirală înscrisă în cercuri concentrice, lirica lui George Vulturescu, un poet din Nord, din vechiul neam al costobocilor, cum se definește el, care știe a mânui la fel de bine cosorul, dar și versul, bătându-l pe nicovală la cald și la rece, până se încovoaie
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
vest a României. Nu cunosc, la ora când redactez aceste rânduri, ce au răspuns. Cum eu n-am fost chestionat, mi-a venit ideea să răspund aici mini-provocării menite să-l scoată pe condeier din micul (și adeseori) viciosul său cerc de nevroze, automatisme și idiosincrazii. Aș începe prin a spune ce meserii aș putea practica (pe unele, perioade mai lungi sau mai scurte, chiar le-am practicat). Elimin de la bun început ocupațiile ce presupun un talent de tip artistic sau
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
dispoziție către artificiu și, n-am cum altfel să-i spun, cochetărie filologică. În centrul romanului se află un dosar de urmărire care se transformă (nu e nici o noutate) într-un dosar de existență: corespondența electronică a unui adolescent, depozițiile cercului de prieteni, transcrierile notelor de filaj ș.a.m.d. Ancheta urmărește să demonstreze implicarea tânărului, elev în clasa a douăsprezecea, într-o rețea de trafic de droguri. Strâns cu ușa, acesta clachează și se sinucide. Prilej pentru o nouă investigație
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]