2,944 matches
-
doamna Carolina știa - ceea ce uitaserăm cu toți - că aici la Porțile Levantului vremea curgea altfel: înceată, în armonici, în lâncede după-amiezi de basme, în târguri de contrabandă în care se vindeau pânzeturi din Damasc, lulele, tabac, narghilele, covoare din Persia, cercei, salbe de chilimbar, și câte mărunțișuri pentru care oamenii aveau timp, nimeni nu zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
contrabandă în care se vindeau pânzeturi din Damasc, lulele, tabac, narghilele, covoare din Persia, cercei, salbe de chilimbar, și câte mărunțișuri pentru care oamenii aveau timp, nimeni nu zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă zici că te-a pătruns ploaia... Și ochii mari, întorși spre mine numai o clipită, luceau cu bunătate. —Bine Chivo, pentru asta, pentru că ți-a fost milă de mine, să știi că am să-ți cumpăr o păreche de cercei... Ea tăcu, apoi zâmbi. Urmă un răstimp de tăcere. Un cucoș trâmbiță înăbușit, afară. Întunericul din ferestruică slăbea. O căldură ciudată mă învăluise; sângele îmi năvălise în obraji. Nu mai puteam spune nici o vorbă; nici nu aveam ce spune. Făcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o înfățișare amuzată: — Asta o spune mereu și rabinul nostru. Dar eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mâncau numai orez și linte nu puteau nici pe departe satisface foamea care creștea în Kulfi; mituise vânzătorii de fructe și pe cei de legume și măcelarul cu bucăți de mătase, broderii, un furou de satin, un set de cercei auriți, un spărgător de nuci din argint, ce mai rămăsese neamanetat din zestrea ei. Îi mituise până nu le mai rămăsese nimic să-i dea. Cam pe atunci, foamea devenise atât de chinuitoare că părea un animal uriaș care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochi, delicatețea unei scoici. Își imagină soarele pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli, răcoroasă și rotundă, în sus și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pleoapa de sus și pe cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie, după fiecare ureche. Asemeni unei actrițe gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas pe cărare către stația de autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îi era cadaveric de albă. în jurul mijlocului avea un șir de mărgele de care atârnau două petice pătrate de material: un pătrat galben îi acoperea organele genitale și un pătrat albastru îi flutura peste fund. în rest era gol. Avea cercei de femei în urechi, fard roșu de femei pe obraji, ruj de femei pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Tim stăteau două femei, un studiu de contrast în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului. O pereche de cercei mici cu diamante străluceau pe lobul urechii, maro închis, iar în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ieșit foarte bine. Arăți extraordinar. Probabil ești foarte entuziasmată. —Poftim? Ah, fotografiile, m-am înveselit. Nimic nu mă putea face să mă simt mai bine decât să aud că arăt bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul ei ombilic se putea lăuda cu puțin puf și o gaură mică roșie exact deasupra. Baby s-a uitat la mine confuză. Păi, bineînțeles! mi-a spus. Asta era la modă anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
micul ei ombilic se putea lăuda cu puțin puf și o gaură mică roșie exact deasupra. Baby s-a uitat la mine confuză. Păi, bineînțeles! mi-a spus. Asta era la modă anul trecut! Doamne, și Amanda de Cadenet are cercel în buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am spus involuntar, ridicându-mi mâinile la piept pentru un moment, parcă pentru a mi-l păzi de niște cercei care ar putea țâșni în direcția mea - ca bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la modă anul trecut! Doamne, și Amanda de Cadenet are cercel în buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am spus involuntar, ridicându-mi mâinile la piept pentru un moment, parcă pentru a mi-l păzi de niște cercei care ar putea țâșni în direcția mea - ca bărbații care, la cinema, se așază picior peste picior când un personaj din film e lovit la ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că o să prindă asta în suburbii. —Păpușă! exclamă Belinda Fine, grăbindu-se către Baby cu brațele desfăcute. De când nu ne-am mai văzut! Cele două manechine s-au îmbrățișat. M-am înfiorat gândindu-mă cu milă la Baby, ai cărei cercei erau astfel presați pe coșul pieptului, dara rezistat cu stoicism. Umerii Belindei erau întorși înspre mine; era îmbrăcată cu o rochie pe gât din lycra, cu mâneci lungi și cu spatele gol, iar coada subțire de cal atârna pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem la cină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spre Clerkenwell, și stătea acolo nehotărâtă, așteptându-mă să o urmez. Purta un costum crem cu centură și pantofi la modă cu tocuri joase, părul ei drept și subțire, șaten deschis, fiind ținut de o bentiță de catifea neagră, cu cercei de aur care se asortau cu nasturii de pe costumul său. Era genul de îmbrăcăminte care necesită încredere de sine ca să-l porți, altfel ai părea că vrei să-ți depășești poziția socială, ca o secretară care-și imită șefa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dreptate, voi încerca. Uite mâna mea.( Îi întinde palma) Cotoșman: Adică să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro? Negustorul: Dacă era vreo nuntă pe aicea, mă duceam la nuntă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
locul dimineții și că aș fi făcut bine să mă Întorc În camera mea de drept dacă nu voiam să fac față unui lung șir de Întrebări. Mă trase iar deasupra lui și Începu să-mi sărute lobul urechii, cu tot cu cercel. Nu pleca. Nu acum, măcar. —Trebuie să plec, Îmi pare rău. Nu vrei să se afle Încă, nu-i așa? Nu În felul ăsta. — Știu, știu, ai dreptate. Nu În felul ăsta. O să avem tot timpul din lume ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o oră În urmă, am știut că va fi o noapte deosebită. Expresia lui Sammy când am ieșit din taxi nu m-a dezamăgit. L-am privit În timp ce ochii săi parcurgeau distanța de la pantofii mei cu toc argintii strălucitori până la cerceii lungi supereleganți pe care mi-i cumpărase Penelope la ultima mea aniversare. Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Scampolo, cu surâsul ei ofilit și pueril, a întins desenul. O comedie!. Ovalul frumos al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse tot cu negru, culoarea ei favorită. Două alte linii negre desenau tâmplele regulate, rămase în alb; cerceii erau verzi. Cât venin o fi pus în verdele ăsta! E invidioasă pastelista! Drăcia de portret semăna totuși. Am aprobat și am dat dezlegare. Dar ce-o fi pățit Bonifaciu! A fost pus desigur la expiațiuni. Va fi mai făcut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile recente ale pieptănăturei arătau o eleganță de rangul al doilea, cel mult. Cu trei-patru solitari pe degete - o avere - cercei lungi din perle albe și negre, Eliza era o expoziție in mic a ultimelor noutăți combinate fără mult gust, dar cu oarecare discernământ. Obrazul rotund, dar prea alb pentru o brună, era plăcut și ochii căprii, cam prea înfloriți, semănau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
într-o cameră de sus în timp ce acesta se sfătuia cu frații și verii săi. Apoi, unul din ei o chemă pe Anjali și îi dăruiră o brățară de argint, o țintă de pus în nas și o pereche masivă de cercei. Anjali a înțeles că nu trebuia să vorbească. Îi găsiseră un soț Amritei, un bărbat din familia Razdan, și nu trebuia să existe nici o piedică în calea acestei căsătorii. Dacă i-ar fi cerut cineva părerea, Anjali ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâinile duse la gură, să-și înăbușe râsul. Și-a scos rochia de bumbac imprimată, hainele misiunii pe care el, cu ajutorul familiei Gavin, le-a convins să le poarte. Fata stă în fața colibei, cu niște papură răsucită în jurul taliei și cercei mari de alamă în urechi. În rest, e goală. Ochii lui se opresc asupra sfârcurilor ei mici, a vulvei cu marginile franjurate. Este prea mult pentru el. O prinde de braț și o trage înăuntru. S-a întâmplat o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]