17,584 matches
-
pe un buton, și peste cîteva clipe În Încăpere intră un polițist În uniformă. — Beavis e de serviciu? Îl Întrebă grăsunul. Spune-i să vină-ncoace. Apoi se așeză Încrucișîndu-și picioarele grăsuțe și-și privi unghiile, foarte bine Îngrijite. Le cercetă cu luare-aminte și păru Îngrijorat de o pieliță a degetului gros de la mîna stîngă. Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă să cerceteze piesele dosarului. La un moment dat ridicînd privirile, văzu că detectivul Își scosese mîna de sub coapsă: părea să-și fi pierdut interesul. Nu mai erau decît vreo cîteva pagini, cînd deodată Rowe descoperi o figură familiară: o frunte lată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și omul acesta - să-i zicem Jones - există o asemănare. Amîndoi ați dispărut. Numai că dumneata te-ai Întors. Ascultă, Beavis, cum se numea agenția la care lucra individul? — Nu mai țin minte, domnule. Dar pot să mă duc să cercetez. — Nu, n-are nici o importanță. Singura agenție de care-mi amintesc e Clifford. Dar nu despre ea e vorba. Nu cumva o fi Orthotex? Întrebă Rowe. Aveam un prieten care... nu-și sfîrși, Însă, gîndul. — Așa-i că Începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-am găsi măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul, pe care se vedeau puținele stele, pierdute Între luminile reflectoarelor, precum și un balon fantomatic. Și adăugă: Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oportuniști cu o imagine modernă de huligani, fățiș ostili în relațiile cu pacienții lor. Scurta mea ședere la spital mă convinsese deja că profesiunea medicală era o ușă deschisă oricui întreținea o dușmănie împotriva rasei umane. Mă cântări din priviri, cercetându-mă din cap pînă-n picioare și observând fiecare detaliu al rănilor mele cu un interes evident. Eu însă eram mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston. Unealta aceea ajutătoare era evident o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orice reacție proprie. Conștient de aceste suprapuneri, a trebuit să mă forțez să conduc grijuliu, oferindu-mi posibilitățile propriului corp coloanelor de direcție proeminente și parasolarelor. La început, am urmat fără țintă drumurile mărginașe spre partea de sud a aeroportului, cercetând nefamiliarele indicatoare dintre rezervoarele de apă din Stanwell. De acolo, am dat ocol flancului estic al aeroportului spre intersecția de autostrăzi de la Harlington, unde traficul de la ora de vârf, părăsind Londra, m-a atras într-o uriașă cursă frenetică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prezența lui. Nu mă mai urmărea, dar părea să plutească precum un supraveghetor la hotarele vieții mele, monitorizându-mi fără încetare procesele creierului. De-a lungul benzilor de mare viteză de pe Western Avenue, îmi țineam ochii ațintiți în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate. Într-un fel, îl înrolasem deja pe Vaughan în vânătoarea mea confuză. Stăteam pe benzile aglomerate de trafic ale podului rutier, unde pereții de aluminiu ai autocarelor aeroportului ascundeau vederii cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase un pachet de țigări din buzunarul pelerinei de ploaie. Cercetă tabloul de bord în căutarea brichetei, mâna dreaptă mișcându-se deasupra genunchilor mei ca o pasăre agitată. - Vrei o țigară? spuse, în vreme ce degetele ei puternice rupeau celofanul. M-am apucat de fumat la Ashford - destul de aiurea, din partea mea. - Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un Land-Rover hurui pe lângă noi pe drum, aruncând un nor de praf în geamuri. Când acesta se îndepărtă, Helen se ridică de pe penisul meu, lăsând sperma să-mi cadă peste vintre. Se așeză în spatele volanului, ținând glanda umedă în mână. Cercetă cu privirea interiorul mașinii, întrebându-se parcă în ce alt fel ar putea exploata actul nostru sexual. Luminată de soarele după-amiezii, cicatricea ștearsă de pe fața ei demarca aceste motive ascunse ca frontiera secretă a unui teritoriu anexat. Crezând că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am simțit corpul cum se înțepenește într-un rictus de ostilitate și frustrare. I-am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii expuși în capcana aceea de cuțite din sticlă și metal. Rezervoarele pustii ne înconjurau sub bătaia soarelui ca o invizibilă lume marină. Helen își ridică geamul, închizând afară huruitul unui avion în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un ciudat amestec de obsesii personale, închis complet în propriu-i univers înfricoșat, și totuși, în același timp, deschis la toate felurile de experiențe din lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
automobil. În fiecare chestionar, subiectului i se oferea o listă de celebrități din lumea politicii, a divertismentului, sportului, crimei, științei și artelor, și era invitat să conceapă un accident rutier imaginar în care unul dintre aceștia ar fi putut muri. Cercetând lista oferită, am văzut că majoritatea acestor personalități era încă în viață; câteva erau moarte, dintre care unele în coliziuni auto. Numele lăsau impresia că fuseseră alese la întâmplare dintr-o rapidă aducere aminte a titlurilor din ziare și reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi, Vaughan se îndreptă de spate și le cercetă fețele, cu privirea concentrată ca un criminal la pândă. În timp ce el le fixa în felul acesta, eu am coborât ochii la pantalonii săi pătați de spermă, excitat de automobilul acela însemnat de mucus scurs din toate orificiile corpului omenesc. Gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de-a doua sticle și îi lipi capătul umed de dinții ei albi. În oglinda retrovizoare o vedeam cum se ferește de gura lui Vaughan. Inhală fumul de țigară, ținându-și mâna peste prohabul lui. Vaughan se lăsă pe spate, cercetându-i trăsăturile mici cu o privire detașată, măsurându-i corpul de sus până jos ca un acrobat care calculează traversele și impacturile unei figuri de gimnastică ce necesită o mare cantitate de echipament complex. Își desfăcu fermoarul pantalonilor cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe înfruntări armate, diagrama unei încercări de asasinat. Vaughan, dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dar revoluția presupune o întreagă stare socială, complexă, cu o structură economică determinată, cu o constituție juridică anumită. Revoluția vrea să înmormânteze o societate pentru a crea o alta, pentru a realiza un ideal nou, de aceea se cuvine să cercetăm acest fenomen mai de aproape, prin prisma obiectivității științifice. În ceea ce privește viața politică din România, fără a avea pretenția absolută, că aș avea viziunea cea mai clară asupra realității, în opinia mea dl. Ion Iliescu și-a atras multă vreme simpatia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spirituale): În ce fel de țară trăim? Toată lumea este convinsă că s-au produs nereguli și fraude electoraleo spun atât observatorii interni, cât și cei internaționali, o recunosc până și unii lideri PSD-, dar aproape nimeni nu este dispus să cerceteze în profunzime cât de mari au fost și nici cât a fost eroare și cât fraudă. Poliția și Parchetul tac chitic, iar o mare parte din mass- media înghite pe nemestecate bălmăjelile șefilor Biroului Electoral Central care au decretat că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a declarat cu privire la eliberarea lui Miron Cozma, că: „nu se dezminte și demonstrează încă o dată că este una din cele mai mizerabile figuri ale istoriei României”. 2. Revoluția pe cale morală sau revoluția spiritului În concepția sociologului român Petre Andrei „a cerceta revoluția din punct de vedere etic înseamnă a analiza care e scopul ei, ce valoare are acest scop și de ce mijloace se servește pentru realizarea scopului ei“. Domnia sa a apreciat și a dezbătut problematica revoluției sub toate aspectele: În genere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
societatea de până acum dreptatea nu a însemnat aproape nimic, deși ea ar fi trebuit să predomine. Dreptatea capătă, în viața socială, forma de egalitate, nu însă în sensul de egalizare, ci de reciprocitate de servicii , de drepturi și datorii. Cercetând fenomenul revoluției „din punct de vedere al scopului, prima problemă care se impune este: revoluția poate fi considerată ea însăși ca un scop sau ca un mijloc? Sunt unii sociologi, care fac din ea un scop:” Astfel KAUTSKY spune textual
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mijloc prin care încearcă a se face schimbarea stării sociale. De cele mai multe ori revolta izvorăște din motive trecătoare și țintește numai la înlăturarea unor persoane conducătoare sau la schimbarea unor anumite situații momentane, neavând un scop general și permanent.” Dacă cercetăm opoziția dintre spiritul creator și produsele sale concretizate în opere și instituții sociale, atunci remarcăm caracterele specifice revoluției în raport cu ordinea istorică existentă: Esența oricărei revoluții e dorința de autonomie a spiritului și tendința lui către o valoare absolută. De aceea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am trecut în revistă tipuri de revoluții și aspecte referitoare la acestea putem aprecia că „revoluția socială nu este deci posibilă în mod absolut prin cea politică, ci ea se înfăptuiește numai printr-o prealabilă transformare evolutivă. Ne rămâne de cercetat a treia posibilitate: revoluția prin reforma conștiinței morale:” Oricât de mult s-ar schimba formele de stat, organizațiile și legile, societatea nu va ajunge la o formă mai bună, dacă oamenii rămân aceiași. Revoluția nu poate schimba mentalitatea unui popor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]