2,433 matches
-
-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă ușor mai optimistă. Imediat apare un chelner să mă ajute să mă așez și, În clipa În care stau jos, Îl arunc lui Jack cea mai caldă și mai Înțelegătoare privire de care sînt În stare. — S-a Întîmplat ceva, Jack ? El se Încruntă. — De ce spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lucru din sfera personală... Jack ridică privirea, și chipul Îi e străbătut de un fulger de mînie. — Am zis că n-am nimic. Las-o baltă. Bravo. M-a pus la locul meu. — Doriți și desert ? mă Întrerupe glasul unui chelner și Îi arunc un zîmbet chinuit. — Cred că nu. Mi-a ajuns seara asta. Tot ce-mi doresc e să se termine cît mai repede și să mă duc acasă. — Prea bine. Chelnerul Îmi zîmbește. Cafea ? — Ba vrea desert, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doriți și desert ? mă Întrerupe glasul unui chelner și Îi arunc un zîmbet chinuit. — Cred că nu. Mi-a ajuns seara asta. Tot ce-mi doresc e să se termine cît mai repede și să mă duc acasă. — Prea bine. Chelnerul Îmi zîmbește. Cafea ? — Ba vrea desert, spune Jack, peste capul meu. Poftim ? Ce-a spus ? Chelnerul mă fixează, nemaiînțelegînd nimic. — Ba nu ! spun apăsat. — Haide, Emma, spune Jack, și Îi revine tonul cald și ironic. Cu mine nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu. Mi-a ajuns seara asta. Tot ce-mi doresc e să se termine cît mai repede și să mă duc acasă. — Prea bine. Chelnerul Îmi zîmbește. Cafea ? — Ba vrea desert, spune Jack, peste capul meu. Poftim ? Ce-a spus ? Chelnerul mă fixează, nemaiînțelegînd nimic. — Ba nu ! spun apăsat. — Haide, Emma, spune Jack, și Îi revine tonul cald și ironic. Cu mine nu e nevoie să te prefaci. Mi-ai spus În avion că asta spui de fiecare dată. Zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În auriu, din colțul opus al camerei. Știi, fata asta are un soț absolut extraordinar, exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicîndu-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămîi să bem o cafea. Îți promit c-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma, spune Jack, ridicîndu-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămîi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau nici o cafea, spun, În timp ce chelnerul Îmi ține haina. — Atunci un ceai de mentă. Și ciocolată ! Am comandat o cutie Întreagă de trufe Godiva... Vorbele lui nu rămîn fără ecou și, preț de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărît. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o cutie Întreagă de trufe Godiva... Vorbele lui nu rămîn fără ecou și, preț de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărît. — Nu-mi pasă, Înghit În sec. Plec. Vă mulțumesc foarte mult, spun către chelner. De unde ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărît. — Nu-mi pasă, Înghit În sec. Plec. Vă mulțumesc foarte mult, spun către chelner. De unde ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack cînd i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decît să rămîn așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mîngîietoare din jurul meu. Uruitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere privată ! Ridică paharul către cineva din partea opusă a sălii și strigă ceva În italiană. E nunta nepotului meu. L-ai cunoscut ? Guido. A fost chelner aici acum cîteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întîlnit o fată foarte drăguță la el, la drept. Știi, acum și-a luat licența. Dacă ai vreodată nevoie de vreun sfat avocățesc... — Mersi. Păi atunci... felicitări. — Petrecere frumoasă, spune Jack și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămînem cîteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și... Încep, apoi mă opresc. Vreau să-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A, să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lîngă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lîngă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învîrți prin oraș. Trebuie să ai și tu mașina ta. Nu e sigur să mergi cu autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca Înainte. — Emma, noi sîntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi sîntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punîndu-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămîie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punîndu-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămîie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... sîntem foarte mîndri de tine. O, Doamne. O, Doamne. Cred că-mi vine să plîng. — Aha, reușesc să Îngaim. — Și... Începe tata. Adică, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu ea. Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. SÎnt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul tîrgului. Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În ambele emisfere și de ambele părți ale ecuatorului. O scrisese cu repeziciune, dar cu mare sinceritate: fără concesii ieftine, fără vulgarizări, fără trucuri mentale, fără Împăciuitorisme, fără aere de superioritate. Avea tot dreptul să arate așa cum arăta acum, În timp ce chelnerul ne servea micul dejun. Intelectul său Îl făcuse milionar. Nu‑i puțin lucru să ajungi bogat și faimos doar prin faptul că spui exact ceea ce gândești - că o spui cu cuvintele tale, fără compromisuri. În această dimineață, Ravelstein purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la comandă. Ravelstein era foarte Înalt. Și nu deosebit de grațios. Kimonoul era legat neglijent În talie și mai mult de jumătate desfăcut. Picioarele lui Ravelstein erau neobișnuit de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl Însoțește pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scăzut pentru că Nikki, partenerul de viață al lui Abe, dormea Încă. Nikki avea obiceiul, Încă din Statele Unite, să se uite până la patru dimineața la filme kung fu din Singapore, orașul lui natal. Și la Paris stătea treaz aproape Întreaga noapte. Chelnerul Închisese ușile glisante, astfel Încât somnul de mătase al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Felul principal fusese pui preparat cu miere și copt Într‑o formă de lut. Antica rețetă grecească fusese recent descoperită de arheologi cu ocazia unor săpături la Marea Egee. Am Îngurgitat delicioasa mâncare, serviți fiind de nu mai puțin de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Marea Egee. Am Îngurgitat delicioasa mâncare, serviți fiind de nu mai puțin de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când trona asupra banilor - și Începând fiecare propoziție din frazele lui lungi cu „Tțțț‑ah, tțțț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât de scame pe cusătura căptușelii. Dar În seara aceasta, Ravelstein, cu mâna lui tremurătoare, a completat cecul, Într‑o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein părea topit când a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într‑un șervețel micile sfere presărate cu praf de cacao și vârându‑le În poșetă. - Ia‑le! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]